5,111 matches
-
tăiat... Pantelimon nu vru favoruri, nu se lăsă înfricoșat ! Bătut cumplit, ars cu făclii, în plumb topit fu aruncat... Prin chipul lui Ermolae, DOMNU' l-A îmbărbătat ! Apoi, fu aruncat în Mare și a ieșit tot sănătos La fel la fiarele pădurii, când fu ferit tot de CHRISTOS ! O roată-n colțuri de pe deal, au dat să fie sfârtecat... Dar Pronia-l avu în grijă și roata A sfărâmat ! Uimit de-atâtea Minuni, Împăratu' l-a-ntrebat : "-Cum știi atâtea farmece ? și cine
SF.M.MC.PANTELIMON, TĂMĂDUITORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350374_a_351703]
-
poate ajuta societatea să se dezvolte. Ținerea departe a copilului de viața grea, chiar și de oameni răi, nu-l formează pentru viață. Priviți la aroganța și tupeul odraslelor oamenilor avuți. Vreți ca propriul copil să devină o astfel de fiară? Dacă nu doriți aceasta puneți-l la muncă de îndată ce poate depune efortul pretins de ea. O va lua drept joacă așa cum deprind vânătoarea animalele de pradă. Vârsta 0 este mult mai importantă decât clasa 0. Sugarul este cel mai conștiincios
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
lumii Culcați cu fața în sus Razele care pleacă din ochii lor Rulează pe cer istoria neamului! INERȚIE Pornise vânătoarea De două mii de ani Și rămâneau în urmă Vârfuri de munți pe cer Și se vedea pe dealuri Cumplita lumii fiară Și se pierdea în zare Și-n cețuri de apus Caii-nfloreau albaștri Triști proiectați pe râpi Ducând pe ei poporul Arzând și violet Răsunau codrii roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața vreunui lac Și iar porneau sălbatic Popoarele pe cai Târziu se mișca bolta Înalt deasupra lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
dor al nimănui Și venea din adâncuri Nesfârșit ca un plâns Cornul cel melancolic Aprinzând lumea-n slăvi Cum se vedea un fulger Arzând în veci pe zare Și se vedeau schelete De cai lucind pe munți Și iar apărea fiara Fosforică și sfântă Și se lumina marea De-atâtea suferinți Și se pierdea pe țărmuri Mistica vânătoare Roșii nori de pulberi Se ridicau din zări! CE ȚARĂ, DOAMNE, ȘI CE NEAM TRIST ! Ce țară, Doamne, ca un pahar. Și ca
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
Preacurata Doamnă în războaiele astea mondiale și au scăpat fără sacrificii. Mâna Ei i-a călăuzit, dragostea Ei i-a ocrotit și au trăit secole fără să plătească nici un impozit, fără să fie robi. Aici rău ne-a lovit comunismul fiarei, dar răbdăm strângând din dinți, iar gândul la raiul vostru ne luminează viața. Spune-le să-și păstreze curățenia feciorelnică, smerenia și ascultarea, că altfel iadul de aici îi va cotropi și pe ei, dar atunci nu vor avea o
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
rachete, poate, vor fi! Dar Cel ce hotaru-i veghează, dăruind dimineților soare, îi va birui. Stătea profetul jelind langă râul cel mare, Tel Avivul avea la picioare Dar n-a fost chip să adoarmă în noaptea aceea cu urlet de fiare... Roți peste roți cu angrenaje ciudate, uruit și urlet și tunet cumplit O eră și-o lume ce nu încape-n tiparele vremii de-atunci, uimit a privit. Un semn că va fi ce avea să urmeze : motor, telefon, trotil
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
a văzut că era cușca tigrilor larg deschisă și aceștia se plimbau liberi prin gradină. Un mascul s-a apropiat de gard și a început să-l privească cu dușmănie arătându-și colții, gata să se repeadă spre el. Prezența fiarelor libere prin curtea grădinii zoologice, l-a speriat atât de tare încât l-a făcut să se trezească din vis plin de transpirație. Ce poate să însemne toate acestea? se gândea Cris trezit sub efectul neplăcut al visului. Nu-i
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
un moment crucial, într-o conjunctură nebănuită, marcând pozitiv drumul vieții tale. În acest capitol avem să cunoaștem „un colț de rai” al altruismului în interiorul unei „Clinici” și narațiunea se încheie cu un citat din Aristotel: „Omul este zeu sau fiară...” Ceea ce se petrece în continuare - „secretele” ascunse de „istorioarele” care se derulează până la sfârșitul volumului - rămâne să fie dezlegat și savurat prin lectură de cititor... Angela Dina este un bun observator al sufletului uman, cu zbuciumul și bucuriile sale care
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
Marii Britaniei, în Orașul Sacru din Terra Mirabilis - Atlantisul - Orașul Coroanelor! Eii, ce ziceți, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, mai avem noi, oare, șanse să ne Răscumpărăm Grădina Maicii Domnului și să ne luăm țara înapoi în “ceasul morții” din ghiarele Fiarei care se ridică acum din mare ca să facă război cu sfinții? Eu zic că încă mai avem șanse, dacă mai păstrăm în noi un gram de Credință și dacă ne reglăm fiecare Ceasul Cosmic și intrăm toți în Marea Roată
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - e concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație, nu
DESPRE BISERICA SI ABORDAREA MISIUNII SALE IN ISTORIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349136_a_350465]
-
cu toții. Rezolvarea acestei antinomii sau contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și cea divină. Prin el însuși, omul a realizat prea puțin în planul destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el va ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație
RELATIA DINTRE STAT SI BISERICA IN CONTEXT EUROPEAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349152_a_350481]
-
unde plaiul le era prieten, trupul cu picioarele lor dormice să străbată căile muntelui. Brâul, când confecționat din lână, când din piele, ca strănepoți ai dragonului, le era semnul puterniciei, voiniciei și a vitejiei acelora care se încumetau să doboare fiarele sălbatice ale pădurilor sau să prindă pe umerii lor mistrețul doborât pentru hrană. Brâul era semnul bărbăției, al vieții, dar și al morții. Prin el se legau vrăjile când nu era menit să-l apere pe cel care-l purta
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
în aer liber până la cantină și dormitorul comun unde refuzam cu încăpățânare să dorm ziua, făceam experiențe pe cont propriu la întrerupătoarele defecte încât odată am fost pe punctul de a mă elctrocuta dacă nu aruncam mai repede din mână fiarele cu care mă înarmasem, când am simțit primele zgâlțâituri în coate și genunchi. Vedeam cum se confecționează cofrajele, cum se fixează armătura, cum se închid cu scânduri de stejar de jur împrejur bătându-se în cuie, cum se toarnă betonul
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Acasa > Impact > Scrieri > FIARA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1292 din 15 iulie 2014 Toate Articolele Autorului FIARA (Deși nu pare, această povestire este inspirată după un fapt real, petrecut în zilele noastre, mai precis în Moldova anului 2010) Vestea se
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
Acasa > Impact > Scrieri > FIARA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1292 din 15 iulie 2014 Toate Articolele Autorului FIARA (Deși nu pare, această povestire este inspirată după un fapt real, petrecut în zilele noastre, mai precis în Moldova anului 2010) Vestea se propagă de-a lungul uliței, singura din așezare, cu viteza sunetului și cu efectul undei înghețate a
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
fapt real, petrecut în zilele noastre, mai precis în Moldova anului 2010) Vestea se propagă de-a lungul uliței, singura din așezare, cu viteza sunetului și cu efectul undei înghețate a unui crivăț. În ograda lui Gheorghe, zis Tălâmbu, o fiară apărută de cine știe unde, una mai cumplită decât cele din vechile povești, se pregătea să sfâșie întreaga populație, fără nici o discriminare. De spaimă, toată suflarea, de la fașă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit din tulpini de floarea soarelui, care
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
cam clătina de emoție ținându-se după tinerii războinici care, cu ochii în patru, poate chiar mai mult, se pregăteau să încolțească dihania. Încurajările bunilor săteni atinseră paroxismul. Fiecare dintre ei se vedea în arenă șiroind de sângele spurcat al fiarei, plin de nepieritoare glorie și admirat de ceilalți. Numai că, de data asta, sorții îi aleseseră pe ai lu’ Tălâmbu! Ei urmau să fie acum slăviți asemenea Sfântului cu același nume precum al bătrânului lor părinte și unchi, cel care
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
se apropiau de monstru din trei direcții. În spatele lor, la o distanță convenabilă totuși, înțeleptul Gheorghe, executa pregătirea psihologică. Orațiile sale descriau cu o admirabilă acuratețe și impact emoțional, relații sexuale cât se poate de explicite între el și mama fiarei. Inspirația, cu un grad înalt de forță sugestivă, provenea fără îndoială de la sticla cu lichid tulbure din care sorbea zdravăn. Monstrul păru a pricepe că era depășit de inteligența celor trei, plus unul. Se repezi orbește la atac! Atât i-
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
considerând că-și făcuse, pe deplin, datoria, se retrase, dar numai până în tindă, unde se și prăbuși într-o binemeritată comă alcoolică. Afară eroii luptei pregăteau, cu o îndemânare care denota exercițiu îndelungat, jarul pentru jertfa ritualică. Respectiv îngurgitarea cumplitei fiare pentru ca toate virtuțile ei să treacă în trupurile lor, oțelite în focul bătăliei. Privitorii, ceva mai liniștiți acum, se buluciră, înjurând cu obidă și necaz, spre cârciumă, pentru a împleti firele legendelor viitoare. Vajnicii luptători cu sângele încă neînchegat pe
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor aerul curat al toamnei cu fumul șoricului care se pârjolea pe cărbuni. Că, de lupi, mai scăpase el, mai ales cu fuga, dar acum, iată, i se înfundase. Referință Bibliografică: FIARA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
parchete. Din urmă ne ajunse un tractor, șofer era un sătean numit Brustur. Ne cunoștea. Oprește, ne spune să urcăm în spatele cabinei, pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde să pui picioarele, nu era platformă dreaptă, erau doar niște fiare. Când a luat tractorul viteză la vale, din cauza denivelărilor pe drum, am început să sărim în sus, picioarele se desprindeau de fiarele tractorului, nu știai dacă mai nimereai fiarele. Eram cu coasele în mâini. Intrasem în panică, am început să
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde să pui picioarele, nu era platformă dreaptă, erau doar niște fiare. Când a luat tractorul viteză la vale, din cauza denivelărilor pe drum, am început să sărim în sus, picioarele se desprindeau de fiarele tractorului, nu știai dacă mai nimereai fiarele. Eram cu coasele în mâini. Intrasem în panică, am început să țipăm. De-abia am reușit să strigăm la șofer să ne dea jos, că puteam cădea de pe tractor. Vai, ce bine era
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
unde să pui picioarele, nu era platformă dreaptă, erau doar niște fiare. Când a luat tractorul viteză la vale, din cauza denivelărilor pe drum, am început să sărim în sus, picioarele se desprindeau de fiarele tractorului, nu știai dacă mai nimereai fiarele. Eram cu coasele în mâini. Intrasem în panică, am început să țipăm. De-abia am reușit să strigăm la șofer să ne dea jos, că puteam cădea de pe tractor. Vai, ce bine era de mers pe propriile picioare, în liniște
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
stropul de umanitate din voce, și identitatea, autorul preferând să-i spună „omul” - asta și în raport cu gloaba lui, căreia îi spune „animalul”. De fapt, aici este un transfer straniu: pe măsură ce calul se umanizează, omul devine sălbatic, crud, mai rău decât fiara. E un raport inegal de forțe, unul de supunere, înveșnicit prin munca de-o viață care-i leagă pe cei doi: omul și animalul. Apoi, se pare că ei devin iarăși o echipă, ca întotdeauna, „cei doi” ca și când ar fi
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]