1,924 matches
-
sprijină pe "necesitatea" determinată prin reguli judicative de gândirea a fenomenului timp, ci pe aceeași hotărâre liberă care cu adevărat lasă să fie ceva așa cum este, adică provoacă survenirea fenomenului (timp, în acest caz). Timporizarea, chiar și atunci când afectează o ființare conștientă, nu se produce fiindcă aceasta din urmă se raportează la sine, la viitor, la trecutul său (esențial), la prezent, ci fiindcă timpul însuși asemenea unui copil care se joacă, potrivit "metaforei" heraclitiene intră într-o relație cu sine: timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul însuși asemenea unui copil care se joacă, potrivit "metaforei" heraclitiene intră într-o relație cu sine: timpul ca timp raportat la timpul-ca-timp. Este adevărat că timpul însuși sporește până la desăvârșire prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care se joacă, potrivit "metaforei" heraclitiene intră într-o relație cu sine: timpul ca timp raportat la timpul-ca-timp. Este adevărat că timpul însuși sporește până la desăvârșire prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre semnificația timpului într-o "lume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivit "metaforei" heraclitiene intră într-o relație cu sine: timpul ca timp raportat la timpul-ca-timp. Este adevărat că timpul însuși sporește până la desăvârșire prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre semnificația timpului într-o "lume" este cu totul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul însuși sporește până la desăvârșire prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre semnificația timpului într-o "lume" este cu totul valabilă din perspectiva din care este conceput timpul aici. Nu și legătura necesară dintre timp, ca timp originar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre semnificația timpului într-o "lume" este cu totul valabilă din perspectiva din care este conceput timpul aici. Nu și legătura necesară dintre timp, ca timp originar, și ființarea privilegiată. Da, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la timporizarea întru ființare face parte din spectacolul lumii. Ideea lui Heidegger despre semnificația timpului într-o "lume" este cu totul valabilă din perspectiva din care este conceput timpul aici. Nu și legătura necesară dintre timp, ca timp originar, și ființarea privilegiată. Da, este valabil și acest gând, dar între granițele dictaturii judicativului; nu, nu este valabil dincolo de aceste granițe, acolo unde timpul se joacă asemenea unui copil. De ce se petrece o asemenea diferență? Pentru că tot ce capătă sens în orizont
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în structura judecății, acolo unde timpul este element al unui aspect al judecății, anume al celui alethic, având în chiar constituția sa obiectuală el este, totuși, obiectul corelativ al actului de judecată operații (timporizări) prin care sunt puse în sens ființările. Din această reflexivitate temporală întru ființare se desprinde și se întărește sensul de transcendent al aspectului alethic al judicativului (alcătuit din "este" și timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este element al unui aspect al judecății, anume al celui alethic, având în chiar constituția sa obiectuală el este, totuși, obiectul corelativ al actului de judecată operații (timporizări) prin care sunt puse în sens ființările. Din această reflexivitate temporală întru ființare se desprinde și se întărește sensul de transcendent al aspectului alethic al judicativului (alcătuit din "este" și timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în care sunt cuprinse, fiind vorba despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuit din "este" și timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în care sunt cuprinse, fiind vorba despre mișcarea timpului către sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp). Timpul, ca element alethic, introduce totuși, modalizând verbul sensul de transcendent, prin propria reflexivitate, act în care sunt cuprinse, fiind vorba despre mișcarea timpului către sine, adică despre mișcarea de în-ființare (sau mișcarea timpului întru ființare), introduce, așadar, și ființarea determinată, ființa ei, ființa ca atare (ființa în sine). Raporturile originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare între acestea, chiar în limitele dictaturii judicativului, sunt de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-a doua timporizări a elementelor judecății, fenomen
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adăugat că dictatura judicativului are drept formă discursivă desăvârșită a sa ideologia, iar aceasta are drept țintă justificarea "superiorităților", a diferențelor de nivel, care, deși sunt expresia propriei ființe a ideologiei (desigur, și a dictaturii judicativului), sunt transferate asupra tuturor ființărilor aparținând lumii vieții umane; pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vieții umane; pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile judicativului dintre ființare, ființa ființării și ființa ca atare. Iar locul în care se află condițiile de posibilitate ale acestor raporturi nu este altul decât judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile judicativului dintre ființare, ființa ființării și ființa ca atare. Iar locul în care se află condițiile de posibilitate ale acestor raporturi nu este altul decât judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp, și fenomenul celei de-a doua timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două aspecte ale sale; mai precis, locul îl reprezintă aspectul alethic al judecății, în structura verb timp, și fenomenul celei de-a doua timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizări a tuturor acestor elemente. 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane Ființarea se distribuie, temporal, în trei direcții; de fapt, timpul însuși în-ființează (constituie judicativ) în trei direcții. De ce sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt trei? Cum este în-ființat "ceva" (ființarea)? Cum timpul însuși reprezintă ființarea (pe care o timporizează), deși el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el este, în perspectiva dictaturii judicativului, termen prim, așadar nesurvenit din/prin altceva, printr-o anumită "mișcare", cum trebuie să se întâmple cu ființarea propriu-zisă, care, astfel, nu poate fi termen prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru în-ființare, atâta vreme cât, odată în-ființând, devine el însuși ființarea determinată printr-un act de în-ființare sau de constituire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prim? Este o cale firească aceea a timpului întru ființare? Toate aceste întrebări țintesc către fenomenul în-ființării, care, potrivit etapelor consumate din reducția judicativă, are drept "agent" timpul. Dar este suficient acesta pentru în-ființare, atâta vreme cât, odată în-ființând, devine el însuși ființarea determinată printr-un act de în-ființare sau de constituire? Nu cumva timpul agent al în-ființării traduce în orizont judicativ ceva ce nu are acces deplin în acest orizont, fiindcă nu se supune tuturor convențiilor valabile "logic"? Și, de asemenea, nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă nu-l gândim doar ca timp-agent al în-ființării, ci și în sens propriu-zis ființial, ca fiind, dincolo de orice funcție de constituire judicativă? În plus, fideli ideii după care orice fapt care capătă sens prin reducția judicativă este ceva, adică o ființare, fiindcă judecata prelucrează, prin chiar operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar, nu este și el o ființare determinată ca timp, timporizat de timpul-ce-timporizează-judicativ, adică nu este și el ființarea-timp, așa cum este subiectul-ființare- timp, cartea-(din fața noastră)-ființare-timp, tabloul-(de sub privirile noastre)-ființare-timp, predicatul-ființare-timp, Trupul-(meu)-ființare timp etc.? Desigur, această regulă, care funcționează judicativ, trebuie aplicată și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]