10,713 matches
-
adică, după ea, „înduioșător“): „Am fost un mare vânător de fuste“. Ce reținem este că, dincolo de ce izvodește pasiunea carnală, mai ales la ultimul Cioran, rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar soluția de compromis muzicală [...] - o știm de la Kierkegaard încoace -, nu e decât forma pură, absolută, de donjuanism”. Debordând de informații și conjecturi fastuoase, contrafortate în note de subsol instructive și retenibile ele însele, volumul propune subtitluri apte
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
Tocmai de aceea critica este un act de creație eșuat. În acest raport de forțe, erudiția joacă un rol secundar, de cadru în interiorul căruia se întâlnesc cele două facultăți pomenite. Dacă acestor trei elemente îl adăugăm pe al patrulea, viziunea filosofică, atunci portretul unui critic literar e deplin. Cu remarca obligatorie că viziunea pe care o ai asupra lumii nu ține de erudiție, ci de rezistența pe care inteligența o întâmpină atunci când se ciocnește cu gândurile altora. Deprinderea speculativă de a
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
nu-i organicitate acolo e democrație, adică ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Crăciunescu nu este o lucrare de critică literară, atunci ce este? Răspunsul la această întrebare nu va fi deloc ușor de găsit. Cu o formulare foarte îngăduitoare, s-ar putea spune că studiul de față este o investigare a presupozițiilor filosofice, teologice și științifice ale prozei lui Vintilă Horia. Prima parte a lucrării, care este centrată în jurul analizei Trilogiei exilului, este lămuritoare în privința tehnicilor folosite de critic pentru analiza sa inedită. Cititorul este pus mereu în fața unor suite de comparații și
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
exilului, este lămuritoare în privința tehnicilor folosite de critic pentru analiza sa inedită. Cititorul este pus mereu în fața unor suite de comparații și paralele mai mult sau mai puțin inutile între situații și personaje din proza lui Vintilă Horia și poziții filosofice sau științifice dintre cele mai diferite și mai incomensurabile, care nu au rolul de a susține demersul argumentativ - fiind ele însele foarte superficial explicitate și investigate -, ci de a alcătui frumoase broderii baroce, care încearcă să ia ochii cititorului, și
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice - însă abuzul terminologiei filosofice este abia la început), considerând mai apoi că „după exemplul cuplului subiect-obiect transcendental, adevărul și lumina interioare dezvăluie o singură și aceeași enigmă indefinită etc.” (p. 94). Tot acest delir conceptual, care abuzează grav de răbdarea și caritatea cititorului, se
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
investigație, în acea etapă - „expurgata” datorită ulterioarelor contestări de tip voltairean - progresele științei au apărut în consonanta cu evoluția creștinătății (analiza se referea exclusiv la spațiul creștin occidental). Gânditorul român îmbină acribia omului de stiință cu flexibilitatea și plasticitatea meditației filosofice. Dintr-o asemenea dublă perspectiva, el revelează și reevaluează descoperirile fizicii medievale, ca pe niște câștiguri de neeludat ale cunoașterii umane. Utilizând metaforă buchetului de flori pentru diversele domenii ale modernității europene, Horia- Român Patapievici conclude că mitul anticreștin e
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
fie o educație ca să fie de rang elevat? Cînd George Steiner și-a ales tema relației „maestru-discipol“ în anul academic 2001-2002, în cursul prelegerilor pe care le-a ținut la Universitatea Harvard, intenția lui a fost mai mult pedagogică decît filosofică: a vrut să prezinte cîteva cazuri de cupluri educative, arătîndu-le istoria și punîndu-le în lumină trăsăturile, fără însă a tranșa litigiul dintre cele două principii educative. Dar chiar împrejurarea că a ales să vorbească despre maeștri și discipoli arată înclinația
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
inclusiv jurnalul intim, este o ficțiune și cuprinde, voit sau nevoit, un element de fabulație. Scriind, adăugăm ceva, introducem un număr de fantasme, recreăm, pe scurt, viața.“ (p. 70) Și chiar aceasta e autoficțiunea. Dar să ne întoarcem la virtuțile filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza. Filosofic vorbind, opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
recreăm, pe scurt, viața.“ (p. 70) Și chiar aceasta e autoficțiunea. Dar să ne întoarcem la virtuțile filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza. Filosofic vorbind, opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
s-a pus pe mîncare și băutură, pe risipă și, leneș și îmbuibat, și-a destupat în chip nerușinat mațul și bășica învecinată”. Negativismul pe care-l cultivă, de nietzscheană factură, implică o privire necruțătoare. Întrucît distincțiile nete ale gîndirii filosofice nu se confirmă în impuritățile ca și inepuizabile ale vieții, crede nimerit a-și exprima o atitudine sceptică față de valori, „pînă la ștergerea hotarelor semnelor convenționale ce (le) separă”. S-ar spune că salvarea din acest marasm l-ar reprezenta
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
mania de a interpreta cultura ca o consecință a cîmpurilor de putere (potrivit postulatului că orice putere e rea, chiar și prestigiul tradiției, deci să-l desființăm), al doilea prin delirul verbal care a compromis ideea de coerență și sens filosofic. Lumea lui Homer și a lui Herder, a lui Kant și a lui Pascal, a devenit o lume de stafii în care tot mai puțini tineri se regăsesc. Căci idolii noilor generații sînt luați din lumea totemică a subculturii epicureice
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
deosebire), poate să-i aducă pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Numai că ceea ce el numește cale dreaptă pentru fizicieni e o psalmodie absurdă pe temei visător, de aceea efortul doctrinar al lui Nesteruk poate fi gustat în latura lui filosofică, nu în cea misionară. Altfel spus, autorul nu reușește să găsească puntea de legătură între religie și fizică, o punte care să le deschidă ochii fizicienilor asupra aberației în care persistă, dar în schimb reușește să schițeze un portret al
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Facultatea de Filozofie de la Universitatea din Podgorica, deci aveți o imagine exactă a climatului de idei din Muntenegru. Cine dă tonul în filosofia locului? Există o filozofie locală, al cărei specific să îndreptățească invocarea unei identități de gîndire? Nu, ideile filosofice de la Universitatea din Podgorica sunt cele care circulă în facultățile Europei. Suntem doar o verigă dintr-un circuit cultural mai amplu. Asta nu înseamnă că lipsesc personalităț ile locale, dar ele sunt mai puțin cunoscute peste hotare. De pildă, cel
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
pentru un filosof educat în spiritul rigorilor speculative. De fapt, Ciprian Vălcan are un condei prețios de formație franceză la care umoarea ludică împrumută paginilor o impresie de jonglerie conceptuală. Tematica cărții e babilonică: citate, evenimente istorice, personaje romanești sau filosofice, motive culturale (bufonul, sexul, omul gras, fotografia, sălbaticul, dictatorul) etc. De aceea, la întrebarea ce a vrut autorul să transmită, răspunsul nu poate fi decît unul: un șir de reacții ludice declanșate de o puzderie de chichițe culturale. Puse la
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
ar putea sili să așezăm volumul în categoria memorialisticii, și asta fiindcă în paginile lui găsim un colaj de fragmente care provin dintr-o puzderie de genuri: bucăți de proză ce seamănă cu încercări de roman, apoi adagii de tip filosofic (capitolul „Chemare întru sfîrșit“ e o colecție de clișee ezotericoreligioase despre soarta sufletului după moarte), considerații mitologice alăturate unor oțioase precizări medicale (clasificarea tipurilor de inteligență de la p. 132 par scoase dintr-un manual), apoi note de jurnal presărate în mijlocul
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît, din prefață, Russell ne atrage
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun un număr de remarci inspirate din ceea ce, sper eu, reprezintă bunul-simț moral. Despre rețetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decît că sunt dintre cele
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor, să le jertfească estetica de dragul sensurilor pe care le sugerează. Din acest motiv, beletristica lui Russell (alcătuită din romane și nuvele că- zute azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît, din prefață, Russell ne atrage
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun un număr de remarci inspirate din ceea ce, sper eu, reprezintă bunul-simț moral. Despre rețetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decît că sunt dintre cele
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
etc., cf. Merriam- Webster). Dicționarele menționează de obicei și sensurile istorice ale cuvântului - de la cel din latină („sclav eliberat”) la accepțiile din secolele trecute, în care libertin se referea la atitudini religioase sau la comportamente deliberate, susținute de anumite opțiuni filosofice. Dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1876) cuprindea termenul libertin, pe care îl definea pornind de la latină („în același sens cu libert”) și ajungând la accepția curentă din franceză („care abuză de libertatea morală și duce o viață desfrânată
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
e mare libertin; feminele libertine sunt desprețiate de toți oamenii”). Extinderea semantică actuală nu este însă susținută de vreun calc după sensurile mai vechi sau după cele intelectuale. Negativitatea poate fi anulată nu doar de complexitatea culturală și de contextul filosofic, ci și de ignoranța cotidiană: „La o emisiune cu vorbe și vedete am auzit o tânără blondă spunând despre sine: «Eu sunt mai libertină de felul meu». Cred c-ar fi vrut să spună că e jună, belă și de
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
simpatic. Românul, în general, nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu mare bucurie. Mobil până la amețeală, e degrabă promițător de fapte și mărețe împliniri în așezare. Este aferat, fiindcă are mereu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui jurnal filosofic, după tiparul consacrat al dialogurilor speculative, dar scurta ședere în stațiunea montană nu l-a putut scăpa de marasmul travaliului în industria comunistă. A rămas prins în copca tehnologică, digerîndu-și anevoie naufragiul în mijlocul mașinilor și angrenajelor. După 1990 o tresărire
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul care ne face liberi“. Din acest motiv, lecturile la care recurge nu au rațiuni estetice, ci preocupări sapiențiale, diaristului repugnîndu-i textele de umplutură lexicală: „E luna martie, am obosit și sunt indiferent la speculațiile filosofice. Nu am răbdare să termin o carte, de vreme ce, după cîteva zeci de pagini, îi simt golul, simt că afirmațiile n-au acoperire în trăirile autorului.“ (p. 19) Drept care Dan Iacob gustă literatura de inspirație religioasă, de la cărțile unor duhovnici ca
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]