3,170 matches
-
bunica necăjită ... Încerca, la loc, să-l pună Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: „Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul ... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță, Ai să te rogi mult și bine! ... ” ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > REMEMBER RURAL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 459 din 03 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului REMEMBER RURAL În fiecare seară la Ciofu-n deal, Cântau flăcăii în delir, Adunați în jurul lui Lican, Demult, pe când eram copil. Mai târziu, fiind un copilandru, Ascultam cântecul de bucium, De la stâna lui moș Lixandru, Având farmec, dar și zbucium. Erau odată mulți țărani, Care își arau cu sârg ogorul, De
REMEMBER RURAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345290_a_346619]
-
lui moș Lixandru, Având farmec, dar și zbucium. Erau odată mulți țărani, Care își arau cu sârg ogorul, De atunci trecut-au ani, De pământ m-apuca dorul. Horele din sat la noi, Jucau după banda lui Jumară, Purtate de flăcăi vioi, La hramul cel din vară. Amintiri sunt pentru mine, Care-n suflet le mai port, Azi sunt departe acele zile, Dar n-au dispărut de tot. Referință Bibliografică: REMEMBER RURAL / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 459
REMEMBER RURAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345290_a_346619]
-
absurd și oniric creând o mitologie personală, cu puternice ingerințe ale matricei geografice și spirituale de pe tărâmurile copilăriei de la Pietroșița. Moartea tânărului nelumit Ion Lasămăverde poate fi și o reinterpretare a mitului mioritic. De astă dată e vorba de un flăcău voinic, un soi de rebel al satului, mort în „verdeața” vârstei. Acum stătea senin pe catafalc, cu un surâs ironic în colțul buzelor. Pasajele cu scene de la priveghi sunt remarcabile prin umor. Nepotul răposatului, Iarel, observă însă un fapt ciudat
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
n-a fost un vis....era realitate....căci l-am găsit acolo, în picioare, și a doua zi...cât a stat!..... În ziua de Crăciun se venea pe la neamuri. Și a venit și neamul nostru , Andrei, nepot de-al bunicului, flăcău, cu o bicicletă de care era tare mândru. De fapt și bicicleta era mândră tare, dar parcă îi mai lipsea ceva! Și după ce i-am arătat eu bradul, cu care mă lăudam la toți, în timp ce ei savurau o ceașcă de
AMINTIRI IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376854_a_378183]
-
iubirii. Tânărul părea a fi un dansator priceput, poate de aceea a și îndrăznit să invite o fată necunoscută. Cine știe? Poate că era și el în căutarea unei noi iubiri sau, cel puțin a unei aventuri la malul mării. Flăcăul, un visător incurabil, dansa lângă Dalia cu gândul că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
simpatic zâmbet fals, pe un ton iritat. - Nu, dar... - Lasă, nu te speria că nu despre voi am discutat cu toate că merita să o facem. - Da? De ce? întrebă Dalia simțind iritarea din glasul ei. - Erați o pereche foarte potrivită, răspunse Gloria. Flăcăul e un tânăr simpatic. - Abia de ne-am cunoscut... - Ce are a face, dacă așa aveam impresia? - Este simpatic tipul, ai dreptate. Mai are de stat o săptămână în stațiune. - I-ai luat deja un interviu? - Nu..., el mi-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
iubirea am redenumi Sunt treaz, încep o nouă zi Ceasul sună, nimic schimbat Mă uit în jur, sunt bulversat Dependent de tine, durerea a-mi îmblânzi Mi-e dor să strig numele tău De zilele ce mă simțeam ca un flăcău Mi-e dor de nopțile fără cuvinte De mângâierea cea fierbinte Dependent de tine.. de noi, De iubirile trăite real în doi.. Aștept buzele tale să mă înfioare... Să-mi amintească de dragostea noastră mare! Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI
DEPENDENT DE... de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376955_a_378284]
-
a lăsat în viață,să pot intra și eu în apă Prutului...în sfântă zi de 6 mai a anului 991! Ce dacă erau picerele cam betege,răsuflarea mai grea, bătrânețile mai dureroase!Doar inima îmi era că a unui flăcău care se ducea că vântul la dragă lui.... Mi-am mai alinat dorul după ciutura fântânii...! Da nu am putut pune piciorul pe pământul meu drag! Am sărutat și eu florile și le-am aruncat în apă Prutului...cu gândul
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
cântecul păsărelelor, iar de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre nevăzute de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile grădinii, alergările bezmetice și
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
zâmbitoarea prințesă se încruntă și ridică mâna strigând: “Stați!” Mulțimea și suita sa amuțiră. În Grădina Fericirii Veșnice beția veseliei nu a fost întreruptă niciodată, așa cum s-a întâmplat acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea încruntat cu un aer sfidător. - Străjeri, aduceți “fețele triste”! zise Primăvara, arătând către Mărțișor. Căpitanul Zefir se repezi cu doi străjeri și aduse în fața
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea încruntat cu un aer sfidător. - Străjeri, aduceți “fețele triste”! zise Primăvara, arătând către Mărțișor. Căpitanul Zefir se repezi cu doi străjeri și aduse în fața prințesei pe flăcăi. Norocel începu să tremure de frică. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-7 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
prizonieră, ce vine din vremuri eterne și din polară emisferă. Iar feciorul său, Dragobete, din mit în primăveri transpare. Să își aleagă dintre fete, o noră pentru soacra mare. Că nu acceptă pe oricine, mireasă pentru Dragobete, veșnic, îndrăgostit revine flăcău tomnatic, după fete! Că Soarelui, puterea-i crește, când Iarna este pe sfârșite, cu raze calde amăgește fecioarele îndrăgostite! 24 februarie Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Mitul Dragobete și Legenda Dochiei / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
iarnă. În mitologia greacă, portocala reprezintă „mărul de aur” care a fost dăruit de Juno lui Jupiter în ziua căsătoriei lor. O legendă veche povestește că o alergătoare foarte frumoasă, pe nume Atlanta, a promis că se căsătorește doar cu flăcăul care va reuși să o întreacă într-o cursă deschisă. Fiind foarte rapidă, nimeni nu reușea să o întreacă. Afrodita, zeița dragostei, s-a îndurat de Milanion, un tânăr îndrăgostit până peste cap de Atlanta și i-a dăruit un
LEGENDELE PORTOCALELOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377893_a_379222]
-
Atlanta și i-a dăruit un mănunchi de portocale. Pe tot parcursul cursei sale, Milanion a aruncat portocalele, una câte una, iar Atlanta, care nu mai văzuse până atunci asemenea fructe, distrasă, a pierdut cursa și s-a căsătorit cu flăcăul care o iubea. De aceea, se spune că îndrăgostiții care își dăruiesc unul altuia portocale sunt atrași mai mult decât în mod obișnuit unul de celălalt. Florile de portocal, albe, delicate și intens parfumate au născut adevărate superstiții. Se spune
LEGENDELE PORTOCALELOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377893_a_379222]
-
-l pune la punct atât cu tupeul, dar mai ales cu atracțiile trupului: - Chiar ai devenit obraznic din cale afară! Respectă-mă ca pe o adevărată doamnă, împielițatule! Măcar de-ai fi mai arătos! Auzisem cândva că vă transformați în flăcăi chipeși de n-aveți pereche pe lume și seduceți femeile frumoase așa ca mine, dar bag seamă că ești impotent! Dracul, deranjat la culme de idioțeniile muierii, își ieși din fire și suflă foc pe gură aprinzându-i hainele și
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
două sute de ani, în care mișună viermii și care imploră moartea să-l ia, dar doamna cu coasa strâmbă din nas de împuțiciunea ce iese din tine. - Cu puterea ta transformă-mă într-o zână iubită de cei mai drăgăstoși flăcăi! - Prea multe îmi ceri pentru o cârpă de suflet ce abia mai pâlpâie în pieptul tău! Sunt plictisit de existența ta. - Avem un legământ! - Când faci legământ cu dracul, de dracul dai! Am intrat la miezul nopții în trupul tău
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
pericolul. Hestia, prin venele căreia curgea sângele aprig al unor înaintași viteji ce străjuiseră culmea dealului de mai multe generații, nu reușise să-l convingă pe bătrânul ei tată că ea este la fel de puternică și de vitează ca oricare dintre flăcăii neamului, cu care nu ezita să se ia la întrecere în mânuirea armelor! Și nu de puține ori ieșea învingătoare, spre satisfacția acestuia. Dar viteazul Zoltes, se stinsese la o vârstă venerabilă cu inima strânsă că nu a fost milostivit
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
dragoste din partea poporului pentru Hestia parcă a mai oblojit sufletul bătrânului Zoltes ușurându-i plecarea la strămoși în fața cărora urma să dea socoteală pentru faptele sale. Dar zeița Bendis nu se arăta nici cu Hestia prea generoasă. În zadar încercaseră flăcăii s-o curteze, inima acesteia se arăta la fel de greu de cucerit ca și cetatea de pe culmea dealului. În van vorbise și bătrânul ei tată că i-avenit vremea măritișului și că trebuie să se așeze la casa ei, Hestia le
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
răsună de chiotele și strigătele de bucurie ale unui popor ce petrece. Fluierele se întreceau în doine și hore iar oamenii băteau pământul cu picioarele, în ritmul acestora, în jocuri vioaie. Cei mai în vârstă, făcând în ciudă perechilor de flăcăi și fete, conduceau jocurile. Printre ei se mai sumenea câte un unchiaș cu câte-o babă spre deliciul celor de pe margine. În jurul unor mese întinse pline cu bucate, poporul petrecea la nunta reginei lor. Pentru că Hestia făcea pe voia zeilor
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
că este bolnav și au anunțat-o repede pe mama. De ce se oprise acolo? Probabil și-a amintit de ziua când, fiind copil, l-a însoțit pe tata, bucuros să planteze și el un plop «fără soț» în fața bisericii, împreună cu flăcăii din sat. Cred însă că s-a oprit acolo mai ales pentru că zărise Poiana Blănarului, unde fusese pentru prima oară la o vânătoare. S-a întors pe înserate, a mâncat repede și n-a mai ieșit din cameră până după
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
-O fac. Fii sigur. Dar întâi tu! -Ce am eu de arătat? -Indicatorul de excitație din pantaloni. Și mai este un motiv. O fată își pune în valoare imaginea printr-un dram de excitație care este normal la vederea unui flăcău ca tine. -Deci mă placi? -Dar tu pe mine? -Consfințim printr-un pupic? -Dar nu mai lung de-o oră că apune soarele și nu mai vezi opera de artă. Și ne-am admirat unul pe altul pe toate părțile
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
destinație unde șoferul le deschise portiera, îi ajută să coboare și le spuse zâmbind:- Harașo! Serghei nu a fost nevoit să forțeze lucrurile. Eu așa am învățat! Să execut! Mai întâi ordinele!Probabil că asta era o glumă rusească întrucât flăcăul râse din toată inima fără ca figura sa să piardă vreun gram din cantitatea de gheață. Urcară apoi cu liftul până la ultimul etaj însoțiți tot de bunul Serghei. Biroul domnului Löeb fu cel de-al doilea lucru din această dimineață care
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
finePe obrajii-mbujorați...... LA CUCI*-în grai-Ce s-auge-n Postu” MareAșa mare harmalaie?!Duminică-i az” în satOare, ce s-o fi-ntâmplat?Trec io podul, ies în cruci,Tanării erau la cuci*! Și mai mnici și mai înalt” Să jiucau flăcăi, bărbat”.Doi staceau între doi pariAlțâ-n față să-ntorceau.Toager lopta o zvârliMnihai cu bată lovi.Lopta pan” la nori ajiunsăDa” Nelu în mani o prinsă!Locu-acuma îl șcimbarăMânile să înălțară:- Ilie, nu o lasă! Doamne!Pcică-n Valea li
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
INIMĂ Povestea aceasta începe tot cu „a fost odată”, cum încep majoritatea poveștilor, pentru că nimeni nu poate spune cu siguranță când s - au petrecut toate cele pe care am să vi le povestesc. Așadar, a fost odată ca niciodată un flăcău harnic și bun la suflet care iubea atât de mult apa încât visa să își construiască o casă plutitoare așa încât să nu fie nevoit niciodată să se despartă de tot ceea ce însemna pentru el înotul, pescuitul și vâslitul. Bujor, căci
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]