3,537 matches
-
-a liniște în Sat... Eu știu că mă asculți și mă-nțelegi, Cârmuitorilor nici nu le pasă, Dau Ordonanțe noaptea, ziua Legi, Ei au ce pune timpului pe masă... Mi-e toată ființa verbului durută Și gura mea de Adevăr flămândă, Când bani nu sunt cu tine se-mprumută, Ei nu plătesc străinilor dobândă... Conturile lor de toate-s pline- Și-așa mi-e ciudă că sunt prea de-al tău! Aud în jurul meu șoptind- șovine! Dacă am fost și sunt
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE (2014) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370275_a_371604]
-
prăbuși, tavanul din bârne se desfăcu peste mesele cu bucate zdrobindu-le, pereții hornului se crăpau, pământul se scutură fără măsură.” În timp ce solii poloni se întorc într-o noapte de groază, în mijlocul unei păduri urlete prinseră a se auzi, urlete flămânde de lupi.. „Umbre de lupi țâșniră din întuneric ca niște năluci. Unul din leși n-apucă să scoată hangerul când fu încolțit de haita numeroasă înspăimântată și ea de zdruncinul pământului, pornită în disperare să ucidă. N-apucă decât să
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ELEGIE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără
ELEGIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353356_a_354685]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MĂ ÎNTORC LA CHIPUL TĂU Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Îngenunchez umilă-n a Ta față Cu sufletul flămând și-mpovărat, Aștept smerită un semn și o povață, Arată-mi Doamne , calea de urmat! Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meu De ce în suflet sunt în căutare? De ce îmi este uneori prea greu Să pun piciorul pe a Ta cărare? Când
MĂ ÎNTORC LA CHIPUL TĂU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353359_a_354688]
-
ne aduce vara? Un ghid ilustrat al armoniilor. Fiece zi - o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. Cum poate vocea Kostromarului? Tristețea zorilor la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra flămândă... » Anne Marie Bejliu privește spre trecut, prezent și viitor. Cultura îi dă ocazia de a viza antichitatea, cristianismul, lirismul, erudiția, interiorul și exteriorul sufletesc, reculese într-o chilie unde se atinge extazul mistic - punte unde autoterapia prin scris se exercită
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde Mintea ta ne înnoptează în a timpului voci surde Primăvara-i doar blestemul de-a renaște singuratici Fără-a mai opri îndemnul vieții noastre de tomnatici Frica zburdă-n câmpii moarte, moartea fuge
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353388_a_354717]
-
de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că nu mai pot trăi fără tine. - Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
pe stânci și aproape vom fi de-un izvor voi uita fereastra deschisă spre est închide-o după tine c-o cheie vei ști că între soare și vest e cântecul meu de femeie îmbracă-te-n el cu sete flămândă din umbre credință să cerni aprinde culori peste ierni cu suflet de vraci pe poteci de lumină-ți voi fi mister de-a dreptul stângaci... Referință Bibliografică: de-a dreptul stângaci / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529
DE-A DREPTUL STÂNGACI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353504_a_354833]
-
apreciați în spital. Și cum, ne facem rude cu familia Ajoiței? - Ei, bunicule! Suntem colegi de grupă și acum am mers ca să nu-l lăsăm pe Cristian singur cu Andrada. Știi cum este să lași mielul în apropierea unui lup flămând! - Așa-i de periculos fratele tău? râse cu poftă bătrânul doctor. - Parcă tu nu știi? Oare cu cine o semăna? - Hm, hm. Eu știu cu cine să semene? Tatăl tău era un bărbat liniștit, iar despre mama ta nu știm
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
amplasată banca. Cum au simțit tăria lemnului de brad sub ei, Cristian și-a cuprins prietena de după umeri și cu degetele începu ușor să-i aducă fața spre el. Nu întâmpină prea mare opoziție, așa că puse stăpânire cu buzele sale flămânde peste delicata gură a Andradei. Cu limba încerca să-i desfacă buzele și să-i alinte cerul gurii. Tânăra începu să tremure ușor de emoție, cu mâna stângă îi strângea zona coapselor, iar cu dreapta de după capul lui Cristian îl
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era atât de mare, încât fără să vreau, am lăsat-o să se transforme în cuvinte amare pe care i le-am rostit. Trebuia să-mi ascund in vreun fel
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Rugă - minte-mă! eu mă rog la Tine Doamne poate îmi trece de foame. trimite-mi un coltuc de pâine ca să mă mai rog și mâine. nu pot să mai stau flămând dă-mi Doamne și un mormânt. poate așa voi fi sătul c-am răbdat aici destul. *** Răspuns! vă mulțumesc pentru flori, care au multe culori. însa eu ca un bujor, sincer, roșul îl ador. cum se știe orice floare, este
RUGĂ-MINTE-MĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352871_a_354200]
-
la cămară de unde a luat oala cu mâncarea lui Crivăț și, când l-a revăzut în fața ușii unde îl aștepta culcat pe treapta scării dând din coadă, a început din nou dansul său fără noimă în jurul cozii. S-a repezit flămând la vasul în care se punea hrana sa zilnică și, pentru câteva minute, a uitat de prietenul său din copilărie. Mircea l-a mângâiat pe spinare și a revenit în casă să se schimbe de pantaloni. Trebuiau spălați dacă dorea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
hâde. Slabă-i speranța, când, Răul ia forme Și-n fața tristeței, perfid, el, doar... râde. Plaiul mioriței suferă sub cerul Increstat de lacrimi ce plâng pe pământ. Mi-e țara întristată! Ascuns e adevărul Sub lașitatea celui, de averi, flămând. Altare fumegând se-ntind peste glie Stele întristate își pierd din strălucire Incărunțit mi-e plaiul și aș vrea... să-nvie Curajul din Strămoși pînă-n nemurire. Din larga depărtare simt a ta durere! Rănile-ți mă dor, strigătul ți-aud
INCĂRUNȚIT MI-E PLAIUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352904_a_354233]
-
dar pe fața dinspre pădure. „Vântul trebuie să fie! Tot el mișcă și flotila de nuci” îi pică, așa din senin, fisa. La chemarea cocoșului începeau și treburile casnice. Se grăbi deci să hrănească armata de găini devenite dintr-odată flămânde. Și astfel începe o nouă zi de cotidian. Problema vântului și a flotilei de nuci putea să rămână pe mâine, dacă o fi mâine vreodată. După muls vacile spălate și ferchezuite așteptau văcarul să le ducă la păscut. Băieții se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
o vară nespus de frumoasă ce râde a viață și-mi ține aprinși licuricii spre casă, seninul, eșarfă legată de glezna oricărei risipe, lumina-n priviri ancorată și zboru-ncordat în aripe. Și astăzi mi-e sete de tine, o sete flămândă, cumplită ce scoate tot dorul din mine, fântână, de lacrimi sleită. De când îmi ești vară și sete e-o pace în mine, ciudată și fac prin văzduh piruete iar toamna mi-e-n urmă, uitată... Referință Bibliografică: Gând însorit / Aura Popa : Confluențe
GÂND ÎNSORIT de AURA POPA în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352942_a_354271]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Dometie Manolache - cel care a ajuns, în
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
mașinile scumpe. „Dar nu va iubi niodată o femeie. Așa era el, Nicky. Și cine-l place trebuie să-l accepte așa cum este”, gândi tânărul. A văzut de mic de la părinții săi, că iubirea nu are nicio valoare. Acum era flămând, ca de obicei. Mama sa nu făcuse, ca de obicei de mâncare. Și el trebuia să meargă, să caute să mânânce ca-ntotdeauna, la vecine sau cunoștințe. Colege de facultate nu prea avea, căci majoritatea studenților de la universitate de la specializarea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
spre mare... Cu vechi alterații vibram pe coline de zbucium și dor. Diezi de emoții, becari de senzații făceau ca urcușul să-mi pară ușor și cerul aproape... Eșarfe de sete pe glezne de vară sfios se-nnodau dar stihuri flămânde, cu-aripi desuete pe file de sens și de zbor se ițeau să-ți cânte, să-ți spună, să-ți strige iubirea ce-n pumnul poveștii abia încăpea. Vânez răsăritul și-acum cu privirea avidă de tine, neliniștea mea... Referință
MEREU de AURA POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353036_a_354365]
-
monogramă Și fluiere de lemn ce sparg secunde. Iatacu-i cald, din scrin răzbat parfume Visez și scriu, și frigul nu pătrunde, N-am nici stăpân, nici temeri, nici cutume, Prin stihuri curge dragoste, nu ură Căci de frumos e sufletul flămând Cuvântul mi-e și vin, mi-e și prescură Când caut gândul să aline gând... TE MINT Te mint atunci când zorile mijesc, Când soarele străluce în amiezi, Amurgurile reci când rostuiesc Iubirile-n păcat, te mint! Mă crezi? Te mint
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să înțeleagă el suferința săracului, valoarea banului sau să aibă simțul cumpătării dacă el are mereu de prisos? Înțeleptul Solomon spune că: "Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului și ce este amar i se pare dulce" (Pilde 27:7). Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă imaginea cerșetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduință
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Leagă-mă de tine și de drum... POETUL Mă simt în Văzul tuturor Ca Prometeu legat de stâncă, De tac acum obositor Cuvântul glăsuiește încă, Dar n-o să-i auziți plângând Din versul lui nicio fărâmă Și vulturul tot mai flămând Să-i ciugulească din țărână... Odată, prea sătul și el, Se va întoarce în uitare, Mă știu ca pradă într-un fel, În altul-binecuvântare. Ca o durere vindecată De sunt în ochii tuturor, Ei, nu m-am întrebat vreodată, De
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
fost, sunt și rămân ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am vazut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Stareț Neonil Ștefan - cel care a ajuns, în
CÂTEVA CUVINTE DESPRE LAVRA “ATHOSULUI ROMÂNESC” – SFÂNTA MĂNĂSTIRE FRĂSINEI ŞI DESPRE VENERABILUL EI STAREŢ, TRECUT DECURÂND LA VENICELE LĂCAŞURI, PĂRINTELE ARHIM. NEONIL ŞTEFAN… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/354475_a_355804]
-
a fost găsit mort într-un sat din apropiere, se închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]