1,215 matches
-
cervicală cap-gât a gâtului se fixează pe un cap fals simetric destinat omologării unei greutăți de 3,9 0,05 kg (vezi figura 4). 5.6.2. Capul fals și gâtul se montează inversat pe partea inferioară unui pendul de flexiune cervicală care permite deplasarea laterală a sistemului. 5.6.3. Pendulul cervical se echipează cu un accelerometru uniaxial fixat la 1 655 5 mm de la pivotul pendulului. 5.6.4. Pendulul cervical trebuie să cadă liber de la o înălțime aleasă
jrc2998as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88153_a_88940]
-
decelerare situându-se în intervalul specificat în figura 5 din prezentul apendice. Toate canalele de măsură trebuie să fie înregistrate utilizând filtre ISO CFC 1 000 și supuse unei filtrări numerice utilizând CFC 60. 5.6.6. Unghiul maxim de flexiune a capului fals în raport cu pendulul-gât trebuie să fie de 51 5 grade și să apară între 50 și 62 m/s. 5.6.7. Deplasările maxime ale centrului de greutate al capului fals în direcție laterală și verticală trebuie să
jrc2998as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88153_a_88940]
-
capul fals simetric construit în vederea omologării având o greutate de 3,9 0,05 kg (vezi figura 4). 5.10.2. Capul fals și porțiunea lombară a coloanei se fixează cu capul în jos în partea inferioară a pendulului de flexiune a gâtului care permite o mișcare laterală a sistemului. 5.10.3. Pendulul cervical este echipat cu un accelerometru uniaxial montat la o distanță de 1 655 5 mm de pivotul pendulului. 5.10.4. Pendulul cervical este lăsat să
jrc2998as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88153_a_88940]
-
ceea ce duce la înscrierea curbei de decelerare în figura 6 din prezentul apendice. Toate canalele trebuie să fie înregistrate folosind filtre ISO 6487 CFC 1 000 și supuse unei filtrări numerice folosind CFC 60. 5.10.6. Unghiul maxim de flexiune al capului fals în raport cu pendulul trebuie să fie de 50 5 grade și să apară între 39 și 53 m/s. 5.10.7. Deplasarea maximă a centrului de gravitație al capului fals în direcție laterală și verticală trebuie să
jrc2998as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88153_a_88940]
-
2.2. Criteriul momentului de îndoire a gâtului este determinat de momentul îndoirii, exprimat în Nm, în jurul unei axe laterale la îmbinarea cap/gât și măsurat conform dispozițiilor apendicelui 1 punctul 5.2.2 din prezenta anexă. 2.3. Momentul flexiunii gâtului, exprimat în Nm, se înregistrează. 3. CRITERIUL DE COMPRESIUNE A TORACELUI (THCC) ȘI CRITERIUL DE VISCOZITATE (V*C) 3.1. Criteriul de compresiune a toracelui este determinat de valoarea absolută a deformării toracelui, exprimată în mm și măsurată conform
jrc3038as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88194_a_88981]
-
părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și musculatură. Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alți mușchi sunt cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este umplută cu o mulțime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea corpului. Sistemul nervos central la pești
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetica găsite în majoritatea caracterele chinezești oferi indicii pentru pronunția acestorai. Pronunția caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstrucția limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
între prefixele terminate în d și cuvintele începând cu s ("predsednik" ['pretsednik] „președinte”), în cuvinte străine derivate relativ recent cu prefixe sârbe ("podtekst" ['pottekst] „subtext”), în împrumuturi relativ recente: "dragstor" ['drakstor] „drugstore”. Când, cu ocazia derivării, a compunerii sau a flexiunii, se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole. Fiind limbă flexionară, spaniolă, astfel ca și alte limbi romanice, are o flexiune verbală foarte dezvoltată. Sistemul verbal spaniol este împărțit în patru moduri: indicativ ("indicativo"), subjunctiv ("subjuntivo"), condițional ("condicional") și imperativ ("imperativo"), patru timpuri simple: prezent ("presente"), trecut imperfect ("préterito imperfecto"), trecut perfect simplu ("préterito perfecto simple"), viitor simplu ("futuro simple") și
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
semnul tare), Ь ь (semnul moale). Folosind alfabetul reformat (vezi Limba sârbă. Corespondența scriere-pronunțare), Vuk Karadžić a creat o ortografie fonemică pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818 împreună cu alfabetul reformat, ci și cu însuși acest dicționar și cu gramatica din prima parte a sa
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
mocănești — jocuri prin excelență bărbătești — sunt executate în semicerc, dansatorii find prinși de brâu, ori de umeri. Mișcările circulare sunt alternate cu figuri virtuoase, executate pe loc: bătăi de palme ori în pinteni — fie în săritură, fie pe sol —, cârlige, flexiuni etc. Ritmul melodiei este binar sincopat iar mișcarea este viguroasă. Principalele tipuri de brâu mocănesc sunt: De doi sau Ca la Breaza este un joc cu o amplă arie de răspândire în România. Formele lor de desfășurare sunt variante: perechi
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
important să observeze că ordinea cuvintelor în propoziție nu și-a schimbat așa semnificativ în nicio limbă înrudită. Înfluența latină și romanică (în special a limbii franceze) este și vizibilă în formare a cuvintelor și, la nivelul mai scăzut, în flexiune. De obicei, sistemul părților de vorbire a limbii poloneze se împărțește în zece clase - trei flexionare, două parțial flexionare și cinci neflexionare: Există și alte clasificări, folosite în lucrărire știintifice, mai ales lingvistice, dar și filologice, cum ar fi clasificare
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
Utilizarea dualului s-a restrâns în curs de dezvoltare a limbii vorbite și dispărea subsecvent din limbă literară. Unică limbă slavă care și-a păstrat dualul este slovenă — în poloneza se poate totuși observa niște rămășițe ale acestui număr în flexiunea neregulară la plural a cuvintelor legate de părțile corpului uman. Două cuvinte și-au păstrat dualul alături de pluralul standard — "oko" (ochi) și "ucho" (ureche). Paradigma duală este folosită în referință la organe iar paradigma plurală — cu toate alte semnificări ale
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
ca ținând de lexicologie În literatura de specialitate anglofonă se întâlnește ideea că derivarea este unul din procedeele principale de formare a cuvintelor, celălalt fiind flexiuneea, acestea făcând parte din morfologie în sens larg. După Crystal 2008, spre deosebire de derivare, prin flexiune nu rezultă un cuvânt nou, ci aceasta schimbă forma gramaticală a aceluiași cuvânt, dar precizează că între derivare și flexiune nu există o limită clară, ilustrând dificultatea analizării unor afixe prin cazul lui "-ly" din limba engleză, care formează adverbe
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
formare a cuvintelor, celălalt fiind flexiuneea, acestea făcând parte din morfologie în sens larg. După Crystal 2008, spre deosebire de derivare, prin flexiune nu rezultă un cuvânt nou, ci aceasta schimbă forma gramaticală a aceluiași cuvânt, dar precizează că între derivare și flexiune nu există o limită clară, ilustrând dificultatea analizării unor afixe prin cazul lui "-ly" din limba engleză, care formează adverbe din adjective, de exemplu "quickly" „repede”, "approximately" „(în mod) aproximativ”. În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele dicționare și lucrări lingvistice. Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de el conține 48 de litere și digrame: a, á, à, ą, b, b', c, ć
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
șapte cazuri pentru substantive, adjective și pronume: nominativ ("mianownik"), genitiv ("dopełniacz"), dativ ("celownik"), acuzativ ("biernik"), instrumental ("narzędnik"), locativ ("miejscownik") și vocativ ("wołacz"). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de persoană) vs. nepersonal și opoziția animat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și animat vs. inanimat sunt relevante
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform modelelor de declinare și criteriilor de acord în gen între substantiv și adjectiv. Clasele de genuri se caracterizează prin următoarele proprietăți de flexiune (cu rare excepții): Pentru a acorda corect în gen adjectivul cu substantivul, trebuie să se distingă doar patru genuri la singular (se combină clasele 1 și 2) și doar două genuri la plural (se combină clasele 2, 3, 4 și
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
după principiul verbului pe locul al doilea, ceea ce presupune faptul că verbul finit apare pe poziția secundară în propozițiile enunțiative principale. Morfologia limbii suedeze este asemănătoare cu cea a limbii engleze, în sensul că în limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt limitate unor anumite parohii
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
face referire la „acel pește”, într-un mod mai abstract; "fisken" este forma hotărâtă „peștele”. În anumite cazuri, forma hotărâtă indică posesia, cum de exemplu se observă în construcția "jag måste tvätta håret" („Trebuie să"-mi" spăl părul”). Adjectivele au flexiunea în funcție de două declinații - nehotărât/indefinit sau hotărât/definit - și trebuie să se acorde cu substantivul pe care îl determină în număr și gen. Formele nehotărâte de neutru și plural al adjectivului sunt de obicei formate prin adăugarea unui sufix ("-t
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de română, în spaniolă atât articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniolă se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului. Flexiunea verbelor în spaniolă este una dintre cele mai complexe arii ale gramaticii spaniole. La fel ca în limba română, verbele limbii spaniole conțin informații mult mai multe decât în limba engleză, printre care: timp, număr (singular și plural), persoană, politețe
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mai puține și includ mai multe verbe neregulate. În cazul limbii spaniole există trei modele de conjugare simple: Tabelul mai jos indică similarități în conjugarea cuvintelor derivate din latinescul între spaniolă și alte limbi romanice. Se poate observa că modelul flexiunii este aproape identic cu cel în portugheză. Spaniola are substantive care descriu obiecte concrete, grupuri și clase de obiecte, calități, sentimente etc. La fel ca în română, fiecare dintre ele poate să fie numărabil și nenumărabil și este sau masculin
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]