1,201 matches
-
în general, VSO în propozițiile principale, topica OV se menține în propozițiile subordonate, genitiv prenominal, adjectiv postnominal, postpoziții, auxiliar postpus verbului principal, verbele de voință postpuse verbului principal. Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale), în unele provincii din Argentina, în sudul Braziliei și în Uruguay. Două dialecte reciproc inteligibile: MBYA-GUARANI, vorbit în comunitățile argentiniene, și TUPI-GUARANI, vorbit în Paraguay și în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vorbitori. HINDI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 790 de milioane de vorbitori, dintre care 490 de milioane sunt nativi. Considerată a cincea limbă din lume ca număr de vorbitori. Limbă aglutinantă, cu urme de flexiune, componentă polisintetică. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. La prezent, ambii participanți sunt nemarcați, funcția lor fiind indicată prin topică. Există mecanismul pasivizării, care permite verbului cu doi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
brazilian Mato Grosso. 500−600 de vorbitori, dintre care peste 50 locuiesc în același sat cu vorbitori de ARAWAK și de TUPI, într-o societate multilingvă, așa cum este, de altfel, întreaga regiune. Limbă puternic aglutinantă, cuvintele fiind greu de segmentat. Flexiune foarte bogată și acord verbal (în persoană) de tip ergativ. Cinci clase morfologice. Încadrarea într-o anumită clasă determină apariția sufixelor "posesive" sau a celor "relaționale". Există un singur set de mărci de persoană, care apar cu nume, cu verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu postpoziții, fiind derivate de la forme pronominale libere. Modul și timpul se exprimă sufixal. Nu există auxiliare. Schimbările de valență sunt marcate prin prefixe sau prin sufixe. Argumentele nominale și cele pronominale sunt în distribuție complementară. Cazul ergativ are aceeași flexiune cu a locativului. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de mod și de semantica nominalelor: ergativul este opțional dacă modul este interactiv (imperativ, hortativ sau intențional), dar obligatoriu, dacă modul e descriptiv. La nivel sintactic, nu există nicio manifestare a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reprezintă deci alegerea nemarcată, iar ergativul este marginalizat. Construcția ditranzitivă și cea aplicativă sunt neobișnuite. LADAKHI Limbă din familia tibeto-birmană, vorbită în India și în zona chineză a Tibetului. Peste 200 000 de vorbitori. Numeroase dialecte. Cazul genitiv are aceeași flexiune cu a ergativului. LAK Limbă din familia nord-caucaziană, vorbită în Daghestan. 7 dialecte. 150 000 de vorbitori. Cazul genitiv are aceeași formă flexionară cu a ergativului. LAKOTA Limbă din familia SIOUAN. LAHATUÁ OTOMO − Vezi KUIKÚRO. LAZ Dialect al limbii ZAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN vorbită la granița dintre Columbia, Peru și Brazilia. Partiție morfologică de tip acuzativ/ergativ: flexiunea ergativă apare numai în propozițiile negative. Funcțiile sintactice sunt marcate de ordinea constituenților − AOV. MASIG Limbă australiană înrudită cu KALAW LAGAW YA. MAWAYANA Limbă din familia ARAWAK, vorbită în nordul Braziliei. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de semantica verbului și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau O) poate fi "interogat". Pentru "interogarea" argumentului A, este nevoie de operația prealabilă de antipasivizare. MBYA-GUARANI Dialect al limbii GUARANI. MẼBÊNGÔKRE Autodenumirea limbii unui popor din nordul Braziliei. 4 000 de vorbitori. Sistem scindat de mărci cazuale, dependent de flexiunea verbală și pronominală și de caracterul finit/nonfinit al verbului predicat. Flexiunea acuzativă se folosește numai pentru anumite verbe tranzitive și este identică cu cea absolutivă, cu excepția persoanei 3. Conform altei analize, este o limbă cu partiție ergativă determinată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
operația prealabilă de antipasivizare. MBYA-GUARANI Dialect al limbii GUARANI. MẼBÊNGÔKRE Autodenumirea limbii unui popor din nordul Braziliei. 4 000 de vorbitori. Sistem scindat de mărci cazuale, dependent de flexiunea verbală și pronominală și de caracterul finit/nonfinit al verbului predicat. Flexiunea acuzativă se folosește numai pentru anumite verbe tranzitive și este identică cu cea absolutivă, cu excepția persoanei 3. Conform altei analize, este o limbă cu partiție ergativă determinată de aspect, ergativitatea manifestându-se în cazul formelor verbale care, formal, sunt nominale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb, nici semantica grupurilor nominale, nici contextul pragmatic nu pot contribui la distingerea argumentului A de O. Când A și O au genuri diferite, prefixul verbal este dezambiguizator, deci nu e nevoie de marcarea morfologică ergativă a argumentului A. Chiar dacă flexiunea nominală este ergativă, prefixele verbale funcționează după sistemul nominativ-acuzativ: o serie pentru S și A și altă serie pentru O. NADËB (NADÖB, HAHÖB, SHURIWAI, GUARIBA, WARIVA, KABORÍ) Limbă braziliană din familia MAKU, vorbită în două sate din nord-vestul Amazonului (Brazilia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acorda, atunci și obiectul, și subiectul pot purta caz. Dacă acordul obiectului e blocat, marcarea cazuală a obiectului și a subiectului nu e permisă. Ergativul depinde deci de subiectul tranzitiv, nu de agent. Pronumele de persoanele 1 și 2 au flexiune pentru cazul obiectiv, dar nu și pentru ergativ. Marca de persoană ocupă poziția cea mai la stânga în structura verbului. Nu există determinanți. NGANDI Limbă nord-australiană stinsă. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. NGIGUA − Vezi COCHO. NIUEAN (NIUE) Limbă polineziană din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în locul unui verb de tip proces, construcția este intranzitivă: A este în absolutiv, iar P este marcat cu o prepoziție oblică. SANUMA (SANEMA, SANIMA) Limbă din familia yanomami, vorbită în nordul Braziliei și în sudul Venezuelei. 5 000 de vorbitori. Flexiune ergativă pentru nume și pluralul pronumelor. Ordinea constituenților SA, AOV nu e foarte rigidă. Dacă există un constituent periferic, X, ordinea este XSV, AXOV. Și conform acestei reguli de topică, limba poate fi considerată ergativă, pentru că S și O se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Are construcție aplicativă marcată morfologic, dar numai pentru verbele tranzitive. Argumentul adăugat ("aplicat") este întotdeauna în absolutiv. Pivot mixt. Sistem bogat de diateze: activă, obiectivă, dativă/locativă, instrumentală. Marca aspectului perfectiv este un infix, care are un tip special de flexiune la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi este discutabilă. TCHAGA − Vezi ENGA. TEXISTEPEC POPOLUCA (TEXISTEPEC ZOQUE) Limbă indigenă, din familia zoquean, cu aproximativ 400 de vorbitori, din regiunea Veracruz, Mexic. Mecanismul responsabil de acordul prin sufixe sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcție nominală (obținută sufixal), nu verbală și exprimă existența sau posesia. Construcția nominală nu e compatibilă cu distincțiile temporale. Posesia se exprimă diferit, după cum e vorba de "posesie agentivă" sau de "posesie pasivă". Pivot sintactic S/A și S/ O. Flexiune ergativă. S și O sunt precedate de marca pentru absolutiv, iar A, de marca pentru ergativ. Există semne ale tendinței de trecere către sistemul obiectiv/acuzativ, în construcțiile cu agent exprimat. Topica obișnuită: centru − termen subordonat. A și O au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoscut Cuvântul Evangheliei; această manifestare, cu caracter didactic și pedagogic, era realizată prin intermediul rugăciunii în comun și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care s-au folosit de primele semne convenționale (neume) în cărțile lor liturgice. Textele care erau de competența lor erau deseori intonate în stil psalmodic pe o anumită treaptă melodică sau corda di recita, și doar în anumite puncte existau flexiuni sau cadențe spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror funcție era foarte asemănătoare cu cea a punctuației. De fapt, punctuația, inițial, nu era altceva decât un subsidiu pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
activă numai forma de persoana I și a II-a singular pe care le folosesc pentru toate persoanele. Din formele de perfect compus folosesc, în general, numai participiul, renunțând la verbul auxiliar, în formulări de tipul: Eu bine mâncat ieri. Flexiunea verbală rămâne necunoscută la unele moduri și timpuri (în mod cert e neutilizată la condițional-optativ sau conjunctiv) care nu se regăsesc în limbajul mimico-gestual, astfel încât nu mai recunosc verbul în respectiva formă flexionară. De exemplu în forma de mai mult
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
ca perfect plutise elevii deficienți de auz nu au recunoscut verbul a pluti; la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
Dumnezeul cunoștințelor”. Din punct de vedere stilistic, Biblia în general și numele biblice în particular arareori suferă pierderi la transfer: virtuțile compensatorii ale oricărei limbi sunt suficiente pentru a reda frumusețea originalului. Limba română este favorizată de faptul că, datorită flexiunii bogate, are o ordine a cuvintelor foarte elastică și poate folosi acest important mijloc de accentuare: urmând îndeaproape topica frazei ebraice sau grecești, obține aceleași efecte. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Paralelisme posibiletc "Paralelisme posibile" Vom incerca în acest capitol să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unor personalități așa cum au semnat ei : Alecsandri, Hașdeu ; *păstrarea grafiei numelor proprii străine : Bordeaux ; *scrierea cu x deși se pronunță cs și gz : exercițiu, exemplu, examen. Principiul morfologic hotărăște norma de scriere pe baza unui model de manifestare a mecanismelor flexiunii și derivării cu sufixe. Acest principiu oferă normelor de scriere caracter rațional, rigoare logică și consecvență, face scrierea mai exigentă din punct de vedere intelectual. Potrivit principiului morfologic, există două categorii de norme : a) care țin seama de casa morfologică
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
cuprinsă între 12 și 18 ani) a urmărit cu predilecție chestiuni legate de frecvență și de productivitate a structurii, modalități de decodare a sensului, aspecte privind dinamica formațiilor lexicale recente introduse în poziția N1 (posibilități de derivare, schimbări la nivelul flexiunii etc.). Chestionarul a fost aplicat unui număr de 71 de subiecți (70 de elevi din clasele a VI-a, a IX-a, a XI-a și a XII-a și un profesor, Liceul "Marin Preda", București), în luna aprilie 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
se construiesc pe baza acelorași tipuri de substructuri menționate deja pentru (Det) N1 de N2 (vezi supra, 3.1.); ● disponibilitatea în direcția construirii unor sintagme cât mai expresive are consecințe și în plan morfologic și lexical: crearea unei paradigme de flexiune în cazul cuvintelor invariabile sau al împrumuturilor neadaptate (plasate în poziția N1) și apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe prima poziție, de tipul: frumosul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul de dublă subordonare simultană este marcat de prezența simultană a unor „modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume(flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb(topica)”. În funcție de planul semantic sau de structura subordonatului cu dublu regent simultan, mai intervin elementele de relație și articolul. Flexiunea este orientată de acord și, mai rar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în planul expresiei a dependenței față de nume(flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb(topica)”. În funcție de planul semantic sau de structura subordonatului cu dublu regent simultan, mai intervin elementele de relație și articolul. Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume(pronume) sau prin participiu(în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), subordonatul cu dublu regent simultan se acordă în gen și număr cu regentul nominal: Baba
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tratăm ca generalități; adverbe relative: încât, cum, în chip de, drept: Iată-l cum din haos se face om, iar el devine haos. „Topica, expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dublă subordonare simultană, se asociază flexiunii(orientată de acord) în fixarea identității sintactice a subordonatului cu dublu regent simultan. Acesta urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent”: Mihaela s-a întors obosită acasă. Însușirea(acțiunea) exprimată este simultană cu acțiunea verbului. Articularea are
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
câte - feminin plural - mai puțin frecvent și mai mult cu sens neutru: tot ceea ce, tot ce ca neutru singular - destul de frecvent”: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună...(Eminescu, Scrisoarea III, op. cit.p.45) Iar, „în privința flexiunii, trebuie să admitem că acest pronume are un soi de variabilitate gramaticală pe care o putem numi: flexiune internă a formei compuse, caracteristică eventual numai limbii române: toți cei care (ce), pe toți cei care (ce), pe toți pe care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]