1,348 matches
-
forțele spre Milos. Deși la un moment dat a întâlnit torpilorul "Sagittario" și avea un avantaj copleșitor, King a hotărât să nu atace. Totuși, „Forța C” a reușit să-i oblige pe germani să renunțe la operațiunea de debarcare amfibie. Flotila lui King a suferit pierderi importante - HMS "Naiad" fusese grav avariat, iar crucișătorul HMS "Carlisle" fusese de asemenea avariat, într-o mai mică măsură însă. Decizia de retragere și neatacarea torpilorului italian au fost aspru criticate de amiralul Cunningham. „Forța
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
HMS "Carlisle" fusese de asemenea avariat, într-o mai mică măsură însă. Decizia de retragere și neatacarea torpilorului italian au fost aspru criticate de amiralul Cunningham. „Forța C” s-a alăturat „Forței A1” a viceamiralului Rawling în canalul Kithera. Ambele flotile au fost atacate de aviația germană și au suferit pierderi. Bombele au lovit distrugătoarele "Warspite" și "Greyhound", iar ultimul s-a scufundat. King a trimis vasele "Kandahar" și "Kingston" să salveze supraviețuitorii de pe Greyhound, în vreme ce crucișătoarele "Gloucester" și "Fiji" au
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
a putut îndeplini sarcina, ba mai mult, a fost la rândul lui lovit de bombe de aviație. King s-a retras lăsând în urmă vasul avariat, care a pierdut în timpul luptei peste 700 de membri ai echipajului. Atacurile aeriene împotriva flotilelor A1 și C au continuat. Bombele au avariat grav vasele "Valiant" și "Fiji", ultimul fiind scufundat în cele din urmă. Cinci sute de supraviețuitori au fost salvați a doua zi dimineața de "Kandahar" și "Kingston". Royal Navy a pierdut două
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Navy a pierdut două crucișătoare și un distrugător, dar a reușit să oprească din misiune flotele de debarcare. Forțele de apărare din insulă au fost nevoite să se retragă treptat spre sud, trebuind să facă față trupelor germane proaspăt sosite. Flotila a 5-a de distrugătoare ("Kelly", "Kipling", "Kelvin", "Jackal" și "Kashmir"), sub comanda căpitanului Louis Mountbatten, a primit ordin pe 21 mai să părăsească Malta și să se alăture flotei din apele Cretei. Flotila a ajuns în zonă după ce "Gloucester
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
facă față trupelor germane proaspăt sosite. Flotila a 5-a de distrugătoare ("Kelly", "Kipling", "Kelvin", "Jackal" și "Kashmir"), sub comanda căpitanului Louis Mountbatten, a primit ordin pe 21 mai să părăsească Malta și să se alăture flotei din apele Cretei. Flotila a ajuns în zonă după ce "Gloucester" și "Fiji" au fost scufundate. Navele flotilei au fost trimise să salveze supraviețuitorii, dar au fost mai apoi direcționate spre coasta Cretei, pentru a ataca câteva caice și mai apoi pentru a bombarda germanii
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Kipling", "Kelvin", "Jackal" și "Kashmir"), sub comanda căpitanului Louis Mountbatten, a primit ordin pe 21 mai să părăsească Malta și să se alăture flotei din apele Cretei. Flotila a ajuns în zonă după ce "Gloucester" și "Fiji" au fost scufundate. Navele flotilei au fost trimise să salveze supraviețuitorii, dar au fost mai apoi direcționate spre coasta Cretei, pentru a ataca câteva caice și mai apoi pentru a bombarda germanii de la Maleme. "Kelvin" și "Jackal" au primit o sarcină de patrulare a apelor
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
acestea, britanicii au reușit să se descurce foarte bine doar cu ce aveau în dotare. Sud-africanii au transformat până și un vechi biplan Valecia pentru a fi folosit ca bombardier. Marina Regală Italiană (Regia Marina) își făcea simțită prezența prin intermediul Flotilei Mării Roșii. Cele mai multe vase ale acestei flotile erau staționate în portul Massawa din colonia italiană Eritreea. Mai existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
foarte bine doar cu ce aveau în dotare. Sud-africanii au transformat până și un vechi biplan Valecia pentru a fi folosit ca bombardier. Marina Regală Italiană (Regia Marina) își făcea simțită prezența prin intermediul Flotilei Mării Roșii. Cele mai multe vase ale acestei flotile erau staționate în portul Massawa din colonia italiană Eritreea. Mai existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Regia Marina) își făcea simțită prezența prin intermediul Flotilei Mării Roșii. Cele mai multe vase ale acestei flotile erau staționate în portul Massawa din colonia italiană Eritreea. Mai existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare, organizate în două escadre și opt submarine,organizate în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din Golful Aden spre Marea Roșie. Dar, cum rezervele italiene de combustibil erau în continuă scădere, și amenințarea italienilor la adresa convoaielor aliate a scăzut. Flotila Mării Roșii și portul său principal Massawa reprezenta o legătură importantă dintre Europa ocupată de Germania Nazistă și facilitățile portuare germane din concesiunea Tientsin - China. Aceste facilități din China erau administrate de Italia Fascistă. „Flota britanică răsăriteană” era cea care
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
portul său principal Massawa reprezenta o legătură importantă dintre Europa ocupată de Germania Nazistă și facilitățile portuare germane din concesiunea Tientsin - China. Aceste facilități din China erau administrate de Italia Fascistă. „Flota britanică răsăriteană” era cea care trebuia să facă „Flotilei italiene a Mării Roșii”. Până la declanșarea celui de-al doilea război mondial, Oceanul Indian fusese considerat un „lac britanic”. Oceanul Indian era mărginit de posesiuni importante britanice sau ale Commonwealthului. O bună parte a proviziilor necesare Regatului Unit atât pe timp de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
un mod nemaivăzut până în acel moment. Cucerirea Somaliei Britanice a fost singura campanie militară din timpul celui de-al doilea război mondial pe care Italia Fascistă a câștigat-o fără ajutorul trupelor aliate ale Axei. Caracteristicile acestei campanii au fost: Flotila Mării Roșii a declanșat mai multe acțiuni timpurii prin care au încercat să-și facă simțită prezența. Dar acțiunile flotei italiene au dus la pierderi importante umane și materiale. Până la mijlocul lunii iunie, patru dintre cele opt submarine italiene cu
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
goeleta „Falmouth” în Golful Oman. Între momentele dintre cucerirea Somaliei Britanice și contraofensiva Aliată, italienii au acordat o mare atenție activităților navale din Marea Roșie. Criza de combustibil și de piese de schimb au dus la scăderea capacității de luptă a flotilei italiene. Pe 13 august, submarinul italian „Galileo Ferraris” a încercat să intercepteze în Marea Roșie cuirasatul britianic „Royal Sovereign”. Numai că cuirasatul britanic a reușit să scape de atacul italian și a ajuns în siguranță în portul Aden. Pe 6 septembrie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
nu era doar ofițer de marină, ci și inginer, comandorul Demetriade l-a însărcinat să se deplaseze în Anglia pentru a face recepția navelor la șantierele navale Thames Iron Works din Canning Town, lângă Londra și pentru a lua comanda flotilei pentru a o aduce la Galați. Călătoria a început în martie 1908. Navele au fost duse până în portul Harwick de unde urma să fie remorcate pentru traversarea Mării Nordului până la Hoek of Holland, monitoarele fiind improprii pentru navigație maritimă. Din cauza unei furtuni
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
fie remorcate pentru traversarea Mării Nordului până la Hoek of Holland, monitoarele fiind improprii pentru navigație maritimă. Din cauza unei furtuni, cablul unuia dintre monitoare s-a rupt și a fost necesară toată îndemânarea echipajului român pentru a evita scufundarea navei. În continuare, flotila a urcat cursul Rinului până la Frankfurt pe Main iar continuând apoi pe Main până la Bamberg. Pentru trecerea interfluviului dintre Rin și Dunăre între Bamberg și Kelheim a fost utilizat Canalul Regele Ludwig (Ludwigskanal), care fusese inaugurat în 1843 de Ludovic
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
cât și halaj în lungul canalului cu o viteză care nu depășea 3 km/oră, dădeau impresia unei călătorii fără sfârșit. Dunărea era utilizată pentru navigație, însă nu fusese amenajată astfel încât pe cursul superior monitoarele trebuiau din nou remorcate. Totuși flotila a trecut cu succes prin zona de rapiduri de la Regensburg și după două luni de călătorie, cele patru monitoare au ancorat în portul Galați. Matila Ghyka susține că este primul caz când nave militare au parcurs întreg traseul din delta
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
ancorat în portul Galați. Matila Ghyka susține că este primul caz când nave militare au parcurs întreg traseul din delta Rinului până la gurile Dunării. După aceste două călătorii, Matila Ghyka nu se simțea atras de o viață de rutină în cadrul flotilei române de pe Dunăre sau a flotei Mării Negre. De aceea, când comandorul Demetriade s-a îmbolnăvit grav, fiind nevoit să se retragă din activitate cu câteva săptămâni după revenirea lui Matila Ghyka în țară, acesta a decis să-și găsească o
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
a avut comanda câtorva din aceste convoaie. Operația a fost reușită înainte de a deveni imposibilă, ca urmare a minării șenalului navigabil al Dunării și a accesului în brațul Chilia. Ulterior, Matila Ghyka a fost numit șef-adjunct al statului major al flotilei române de pe Dunăre, care se afla în portul Chilia sub comanda amiralului Vasile Scodrea. După Revoluția din Rusia în februarie 1917 operațiile navale cu marina militară rusească au fost complet oprite, iar relațiile cu puterile occidentale deveniseră de imporanță deosebită
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
an fiind numit comandantul Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” de la Ziliștea (Bobocu). În perioada în care a condus Școala de la Bobocu, Aurel Niculescu a fost avansat în anul 1967 la gradul de general maior (general de flotilă aeriană cu o stea), iar Școala de Ofițeri de Aviație a cunoscut un real progres, atât în privinta învățământului, dar mai ales în ceea ce privește activitatea de zbor, școala fiind dotată cu noi tipuri de avioane, între care avionul L-29 și
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
a împotmolit la fel ca în Egipt, italienii au adoptat o atitudine pasivă în așteptarea contraatacului inevitabil al britanicilor. Atenția combatanților s-a îndreptat spre războiul naval. Italienii dispuneau de o mică forță navală cu baza la Asmara, Eritreea, numită „Flotila Mării Roșii”. Flotila italiană reprezenta o continuă amenințare la convoaiele britanice care se deplasau prin Marea Roșie spre și dinspre Canalul Suez. Flotila italiană era formată din mai multe distrugătoare și submarine. Totuși, flotila nu era folosită la întreaga capacitate de
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fel ca în Egipt, italienii au adoptat o atitudine pasivă în așteptarea contraatacului inevitabil al britanicilor. Atenția combatanților s-a îndreptat spre războiul naval. Italienii dispuneau de o mică forță navală cu baza la Asmara, Eritreea, numită „Flotila Mării Roșii”. Flotila italiană reprezenta o continuă amenințare la convoaiele britanice care se deplasau prin Marea Roșie spre și dinspre Canalul Suez. Flotila italiană era formată din mai multe distrugătoare și submarine. Totuși, flotila nu era folosită la întreaga capacitate de luptă, în mare
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a îndreptat spre războiul naval. Italienii dispuneau de o mică forță navală cu baza la Asmara, Eritreea, numită „Flotila Mării Roșii”. Flotila italiană reprezenta o continuă amenințare la convoaiele britanice care se deplasau prin Marea Roșie spre și dinspre Canalul Suez. Flotila italiană era formată din mai multe distrugătoare și submarine. Totuși, flotila nu era folosită la întreaga capacitate de luptă, în mare parte datorită crizei de combustibil. Italienii au avut o tentativă de atac a unui convoi aliat, dar marea majoritate
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
navală cu baza la Asmara, Eritreea, numită „Flotila Mării Roșii”. Flotila italiană reprezenta o continuă amenințare la convoaiele britanice care se deplasau prin Marea Roșie spre și dinspre Canalul Suez. Flotila italiană era formată din mai multe distrugătoare și submarine. Totuși, flotila nu era folosită la întreaga capacitate de luptă, în mare parte datorită crizei de combustibil. Italienii au avut o tentativă de atac a unui convoi aliat, dar marea majoritate a vaselor lor de suprafață a fost scufundată, iar submarinele care
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
crucișătorului Elisabeta a început pe 14/26 octombrie 1888, nava ancorând pe 5 noiembrie 1888 în Arsenalul Marinei din Galați. Nava, a cărui echipaj în epoaca respectivă era format din 14 ofițeri și 23 grade inferioare, a făcut parte din flotila internațională în Primul Război Balcanic și a asigurat protecția Consulatului și Legației României de la Istanbul. În Primul Război Mondial, crucișătorul Elisabeta a fost bazat în portul Sulina asigurând apărarea antiaeriană și împiedicând pătrunderea navelor inamice pe Dunăre (respingând, printre altele
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
fost un ofițer de marină militară israelian, cu gradul de contra-amiral. A fost comandant al flotei militare israeliene, decorat cu o distincție specială (medalia pentru serviciu exemplar — „Itur le'mofet”) pentru faptele sale de armă în calitatea de comandant al flotilei de vedete purtătoare de rachete în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. S-a născut ca Mihail Bursuc, fiul cel mai mare al lui Moise (Moshé) și Rahel Bursuc, evrei din București. În copilărie, a fost martor la discriminările
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]