2,299 matches
-
avut motive să ne bucurăm că, ia uite, cum a reușit el să determine această zeiță să producă ravagii în alte părți, în timp ce plaiurile lui badea Gheorghe au rămas neatinse și din ele nu s-au auzit secole întregi decât fluierul doinitor și cântecele lui senine, estompate doar din când în când de zgomotul ierbii fragede ruptă de la rădăcină de boturile umede ale boilor. În realitate, peste aceste plaiuri a curs sânge, iar acel badea Gheorghe nici n-a existat. Cineva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că nici pămînt ta-su n avea, dar acasă Costică s-a simțit om cu carte și sapa nu i s-a mai lipit de mînă. În schimb și-a descoperit altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Împreună cu bărbatu-său legiuit pe un șantier) și avea În toată ființa lui ceva dintr-un porc uman respingător. Când jucam fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de această situație, Căpitanul alor noștri s-a prezentat cu deosebit respect În fața arbitrului și l-a rugat să urmeze Întocmai regulamentul care prevede În asemenea Împrejurări pierderea cu 3-0 a meciului de către echipa organizatoare. Limbricul pizmătareț, Însă, a dus fluierul la Împuțita gaură ce-i ține loc de gură și care aduce mai degrabă cu un anus de maimuțoi sodomizat și a fluierat sfârșitul partidei. Nedreptatea strigătoare la cer i-a Îndemnat pe echipierii noștri să ceară, demn, socoteală acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mițoase și grele. La scurt timp după Încheierea târgului, frații Începuseră să dea semne de bunăstare aproape deșănțată: Își cumpăraseră ghete de fotbal cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier de arbitru. Secretul bogăției lor Încetase curând să mai fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea, cei doi ciobani folosiseră pușca, fuseseră prinși și spuseseră la Miliție de unde Își făcuseră rost de armă. Ancheta, Însă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întrebări vulgare, cum ar fi, unde mă duc? Un om cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme, după care, încercă să fugă. Un soldat îl nimeri în fluierele picioarelor cu coada lăncii, iar omul se prăbuși urlând. Despuindu-l pe jumătate, soldații descoperiră că nici vorbă să fie muntean ascet. Era un călugăr-războinic din Honganji, care ducea spre clanul Mori un raport secret despre evenimentele de la Templul Honno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să beau? De ce-ți închipui că am venit în camera ta? — Bine, dar mama ta a spus: „Băiatul ăsta va porni din nou spre Muntele Komaki, poimâine,“ și mi-a ordonat cu strictețe să-ți aplic obișnuita moxa pe fluierele picioarelor și pe șolduri, înainte de a pleca pe front. — Cum! A spus să-mi aplici moxa? — Se teme că peste câmpul de luptă va dăinui căldura toamnei și, dacă bei apă stătută, riști să te îmbolnăvești. Îți voi aplica moxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca un val de căldură. Continuam să aștept cu sufletul la gură. O adiere de mișcare de dincolo de ușă m-a făcut să tresar, ca și cum aș fi fost legat de o șină de cale ferată și s-ar fi auzit fluierul locomotivei care se apropia. Parcă nu-mi mai simțeam nici un mădular. Eram doar ochi și urechi. Atent la chipul bătrânului care își fixase privirea pe deschizătura ușii dinspre cuhne. El vedea tot ce se petrecea dincolo. După mișcările imperceptibile ale
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la început.Da!... Trimitea mesaje, dar de pe un singur profil, cel adevărat... În rest, toate bune și frumoase în Stat... Apropo, doar pentru că veni vorba: Ești însurat? Dacă aș putea întoarce timpul... Ce cântece dumnezeiești îmi mai cânta tata din fluier! Doinite cu jale, ele îmi pătrundeau ca un foc binefăcător și sacru în adâncul sufletului. Dar ne cânta așa de rar! -Pot cânta și eu? -Poți!... Încearcă! Suflu puternic dar sunetele ies betege, scârțâie dezacordate. El îmi așază degetele pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Doinite cu jale, ele îmi pătrundeau ca un foc binefăcător și sacru în adâncul sufletului. Dar ne cânta așa de rar! -Pot cânta și eu? -Poți!... Încearcă! Suflu puternic dar sunetele ies betege, scârțâie dezacordate. El îmi așază degetele pe fluier și îmi zice să le ridic și să le așez așa cum îmi spune inima. Dar inima nu-mi spune nimic și eu mă îndepărtez îmbufnată. -Ești fata mea. Lasă că tu o să cânți altfel, cum n-au făcut-o alții
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
foarte mare, și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier, și parte de lut. 34. Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini; a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului, și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, și Ahio mergea înaintea chivotului. 5. David și toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și țimbale. 6. Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. 7. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Uza, și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mai multe lucruri: o baie fierbinte înspumată, un masaj profund, realizat de un suedez talentat pe nume Hans, cantități copioase de fudge 1. și mai erau și lucruri de care chiar nu aveam nevoie - printre care să mă lovesc cu fluierul piciorului de marginea de porțelan necruțătoare a căzii, atunci când am fugit să-mi găsesc telefonul fără fir care suna la 2:00 dimineața. Fără să mă mai deranjez să-mi iau un prosop, lăsând pe podea o dâră de bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
târziu decât în caz de urgență... la gândul ăsta, inima mi s-a făcut cât un purice și n-am mai observat sertarul tras al noptierei și... AU, AU, AU. Ce forță cosmică malefică dictează ca, după ce ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e deja în mod clar bolnav mintal. Dar nu e adevărat, zise Wilt. Totul e pură invenție! — Cu o asemenea bogăție de detalii revoltătoare? Trebuie să spun că îmi vine greu să vă cred. Sincer îmi vine greu. Partea cu fluierele picioarelor și cu șoldurile... Mi se întoarce stomacul pe dos. — Dar aia e luată din Biblie, zise Wilt. în plus, trebuia să bag și niște pasaje mai sângeroase, altfel nu m-ar fi crezut. Haideți să luăm doar partea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un strat de frișcă. . Noul Testament, „Sfînta Evanghelie după Matei”, 7.20, în Biblia sau Sfînta scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București [1988], p. 1104. . Din Vechiul Testament, Cartea Judecătorilor, 15.8: „Și le-a sfărîmat fluierele picioarelor și șoldurile și apoi s-a dus și a șezut în peștera de la stînca Etam” îed. cit., p. 281). . în original Little Tommy Tucker - nume generic dat în cîntecele pentru copii orfanilor fără casă, care „cîntă ca să-și cîștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de limbi pene de gâscă și când bătea vântul, să te ții clopoțeală... - Nu sunau urât... Dar fluierele lui Moș Iacob... zice mama. - Le țin minte și eu!, zic. Adică Îl țin minte pe cel făcut pentru noi, special, pe casă... - Și eu Îl țin minte, zice mama. Am plătit un om o zi de muncă, să repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară? Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și se așeză în colțul cel mai îndepărtat, încercând să se convingă că, de fapt, mașina aceea nu era decât un fel de autobuz mare, care mergea pe niște șine de oțel, evitând drumurile pline de praf. Dar când auzi fluierul și locomotiva se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz de el însuși. Și-acum, uite-mă... Am până și uniformă, un chipiu și un fluier... Gacel ajunse în dreptul lui și străbătură piața, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă și pe care trecea, din când în când, câte-un automobil solitar. Aproape de centrul pieței, bărbatul se întoarse și îl privi cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]