2,002 matches
-
adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul în mâini și-l așează pe poliță, între Sfânta Treime și poza lui Leo, care fluieră admirativ. L XXVII La începutul lui septembrie, Sabina s-a întors în București. Era slabă ca un țâr. N-a vrut să-mi spună nimic. În schimb era flămândă de dragoste. Era straniu să posed o femeie ca un șiret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oameni sau femei din sat. Totuși conacul nu-și capătă înfățișarea de viață decât rareori, când se adună mai mulți boieri. Numai atunci se înviorează curtea de oameni, de mișcare și de zgomot. Acuma, într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierând de zor o melodie nemțească. Și câteva găini și rațe se plimbau prin curte, bucuroase de căldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat, înștiință pe Platamonu că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și atragă pe urmă vreo pedeapsă gravă. De aceea încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și convingere, cum i-a recomandat, nu mai departe decât ieri, comandantul companiei. Altfel azi-noapte n-ar fi lăsat să treacă fluierând grupul de țărani între care el e sigur că se aflau incendiatorii de la Ruginoasa. Miron Iuga recunoștea că, în situația actuală, așa cum a fost lăsată să se dezvolte, plutonierul într-adevăr nu mai era în stare decât să-și apere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-am cu ce munci!... D-aia fii bun și lasă boii, Marine, că eu fac și moarte de om, dacă nu-i lași! ― Adică asta-i dreptatea, să ia ce-i mai bun tot care au, iar noi să fluierăm a pagubă? amenință altul. ― Eu nu vreau să știu nimic! făcu Marin Stan furios. Aici nu merge pe tocmeală, că nu e bâlci. Cine ce a apucat, e bun stăpîn! Leonte Orbișor îi puse mâna în piept. Se smuciră câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă ascunzătoare. Dar o privire rapidă nu dezvălui decât niște flacoane, toate puse în ordine. Dacă , aveau de gând să captureze creatura aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
brusc, ne-am pomenit din nou în drumul forestier, nu departe de casă. Trecuseră două ore. Ajuns la drumul mare, Patrocle a început să alerge cu coada-n vînt. „Mai ușor, Patrocle, că nu pot așa de repede !” - l-am fluierat eu. Dar Patrocle dispăruse deja după o curbă, la fel de neașteptat cum apăruse. M-am îndreptat spre casă, cu o dulce toropeală în picioare. Odată ajuns, m-am culcat fără să mai mănînc ceva și am dormit ca un prunc pînă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
orice sunet natural sau emis de vreun instrument. Timp de câțiva ani, Emil Popescu nu făcu altceva decât să exploreze neobosit posibilitățile fantastice ale sintetizatorului. Din când în când, printre cele mai fidel redate zgomote naturale, foșnete de frunze uscate, fluierat de mierlă, șipot de râu, inflexiuni de voce feminină de o dulceață care te sfârșea, zgomot de avion la decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu-i negru peste brațe, printre glicine. Era o apariție legendară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi răspunsei cât se poate mai cald. ― Dar pentru mine nu mai prețuiește nimic acum, se miră ea. Nu prea înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup, încît Lilu, care trecea prin curte, îmi ciocăni în peretele de tablă al cabinei și mă întrebă: ― Ai visat urît? Gluma aceasta, în aparență insipidă, se lega de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai în voie... Domnule elev, adăugă apropiindu-se, dumneavoastră vă țineți la mijloc, între noi. Vă uitați când la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o clipă, să vă trageți răsuflarea, ne fluierați ușor, și ne oprim și noi și vă așteptăm... Pe aici, își dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deodată, scăpărând de stele, cu un singur nor, transparent, plutind departe, în fața lor, spre apus. La răstimpuri, ajungea până la ei o adiere leneșă de vânt, cu miros de iarbă uscată și benzină. Zărise de departe arborele crescut singuratic și îi fluieră scurt, să se îndrepte într-acolo, să se odihnească. Dar Zamfira îi făcu semn cu brațul să meargă înainte, după el. - Nous sommes foutus! șuieră Darie printre dinți. Ar fi vrut să poată scuipa, ca Iliescu, dar gura îi era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Din adânc știe cum ar fugi, s-ar târî până la celălalt mal, depărtat, al trotuarului. De aproape, foarte de-aproape aude asurzitor motorul - asurzitor, ca bătaia inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
târî până la celălalt mal, depărtat, al trotuarului. De aproape, foarte de-aproape aude asurzitor motorul - asurzitor, ca bătaia inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe trei sferturi și privești amuzat pasărea cu gușă gălbuie și coadă neagră și lungă care țupăie prin iarbă, sub puiandrul de păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arrêter à mi-chemin îmi displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă și liniștită, așa cum îmi place să fiu, m-am apropiat, fără măcar să-i fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă că nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mi-a Întins mîna și apoi a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care mi-a adus o cutie de plastic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă ajute, și ar vrea să mă rog și pentru ea. Am citit bunătate și bucurie în ochii ei, și chiar m-a emoționat. Îi părăsesc pe comeseni, salutându-i, mulțumindu-le și dorindu-le petrecere frumoasă în continuare. Mulțumit, fluierând și cântând prin ploaie, îmi reiau drumul șimi zic că Dumnezeu are mereu grijă, chiar mai mult decât ar trebui. Eu doream doar ceva să-mi astâmpăr foamea și setea, și când colo, am avut parte de o masă de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toată treaba asta cu Limbosu. Cine știe? O fi făcut vreo prostie, că degeaba nu-l trimitea tocmai în gura lupului. Așa cred și eu. Mă mai întreb și de ce o rămas tot sărjănt de atâta vreme? Păi o fi fluierat în biserică cine știe când și abia acum i-o venit sorocul să-l trimită pe front. Ai să vezi cum se face mielușel, Oticule! Numai de n-a înnebuni când a da ochii cu mine... În acea dimineață cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]