1,308 matches
-
profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unul dintre primii oameni care, dezmeticindu-se rapid după uluiala inițială, au pus mâna pe arme. În cazul lui, a fost vorba de o șurubelniță cu capul În cruce, dar alții, după dorință, noroc și competență, s-au dotat cu foarfeci de grădinărit, târnăcoape, pile, clești, ciocane, role adezive, acid pentru arderea revoltaților, pulverizatoare de plante pentru inducerea pârdalnicei rugini În articulațiile inamice, adică orice unealtă cât mai puțin susceptibilă de-a găzdui În interior o „conștiință mecanică“, acel ceva a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ia o pauză și să citească o carte bună. E tipic, în loc de mașină de spălat îți cumperi mașină de cusut. Am putea fi așa de curați! Și cum suntem? Jegoși. Tu în schimb porți șorțulețe noi și roșii. Hârști, face foarfeca. Atâta muncă distrusă într‑o clipă! E o răutate. Bucură‑te că nu te‑am ciopârțit chiar pe tine, că doar am învățat cum se face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
duminică. Vrei și tu un pupic, nimic mai mult, și nici pe ăsta nu‑l primești. Nu de mult, Rainer a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându-și capul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-a lăsat chiar în fața blocului ei. O construcție mai puțin seacă decât celelalte. Apartamentul era mare și cu decorații incerte - un simpatic cuib de parveniți. Mi-a cedat camera din fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu foarfeca hainele de piele ale maică-sii, unde fusese dezvirginată a doua oară. Cred că vorbea așa de mult și mai anapoda decât de obicei pentru că era emoționată. Părinții îi umpluseră frigiderul cu fleici, să nu murim de foame. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că nu știa că sunt terist pentru că, imediat ce a intrat pe ușa infirmeriei, m-a Întrebat: — Cum te cheamă, bă, pe tine? Am răspuns conform contextului: — Grințu Anton Radu. — Hm, ce nume! - s-a mirat el, apoi, jucându-se cu foarfecele și cu mașina de tuns În părul meu Încâlcit, a Început să-mi vorbească despre numele proprii. Am aflat că numele meu deriva din Grigore, adică din slavul Grigorii diminutivat În rusă sau În ucraineană la Grișa, Grița sau Grițko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Franz Stuck, descoperit cândva dintr-o revistă ilustrată. Încă din adolescență, Domnul R., actualul profesor și ziarist de ocazie, avea obiceiul să caute prin poduri de case (ale rudelor apropiate) colecții de ziare și reviste vechi, din care decupa cu foarfeca, pe lângă articole interesante, și reproduceri de artă, fotografii mai deosebite. Le aduna în dosare, ca mai apoi, periodic, să le răsfoiască nostalgic, cu sentimentul copleșitor că nu va ajunge niciodată să vadă originalele din muzee. „Presentimente sumbre!” ar zice orice
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dracu’ de masă de operație. Mai fusese pe o grămadă de mese de astea Înainte. N-o să moară. Dac-ar fi fost cazul să moară, ar fi trebuit să fie și un preot pe acolo. Zurito Îi spuse ceva, ținând foarfeca la vedere. Asta era. O să-i taie coleta. Vor să-i taie coada. Manuel se ridică-n capul oaselor. Doctorul se dădu În spate, furios. Cineva-l apucă ți-l ținu locului. Nu poți să-mi faci așa ceva, Manos, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tipul. Barmanul scoase sticla și paharul și Încă un pahar cu apă. Tom se-ntinse și dădu la o parte capacul de pe vasul cu gustări gratuite. Erau picioare de porc murate și mai era o chestie de lemn, ca o foarfecă, cu două furculițe de lemn la fiecare cap, cu care apucai picioarele. — Nu, spuse barmanul și acoperi din nou vasul. Tom ținea Încă-n mână foarfeca de lemn. — Bag-o Înapoi, spuse barmanul. — Știi tu unde aș băga-o, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Erau picioare de porc murate și mai era o chestie de lemn, ca o foarfecă, cu două furculițe de lemn la fiecare cap, cu care apucai picioarele. — Nu, spuse barmanul și acoperi din nou vasul. Tom ținea Încă-n mână foarfeca de lemn. — Bag-o Înapoi, spuse barmanul. — Știi tu unde aș băga-o, spuse Tom. Barmanul Își duse mâna sub tejghea, fără să ne piardă din ochi. Îi Întinsei cinzeci de cenți și atunci se Îndreptă. — Ce-ai băut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să tragă concluzii: ...”cum milioane de oameni sunt jefuiți ca n codru, de câțiva uzurari fărʹ de suflet și fărʹ de rușine și dintre care unii plecând de la câte o „slujbuliță” a 180 lei pe lu nă, iar alții de la foarfeca vreounei modeste meserii, au strâns aver i fabuloase pe care și le trimit acum la băncile sigure din stră inătate...”; „Cum piețele orașelor au fost prefăcute în „târguri de mezat”, unde cămătarii, pe care nici trecerea pri n pușcărie nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
niciodată. Probabil ca să nu ajung la spațiul alb am scris la un moment dat teatru. La sugestia lui Doru Mareș, lucram Împreună la Ministerul Groazei și Culturii, a văzut un anunț Într-un ziar pe care tocmai Îl tăia cu foarfeca În asta consta În principal ocupația noastră la biroul de presă și a zis: „Uite-un concurs de dramaturgie, ce-ar fi să participi, marele premiu-i un milion (În ’94 era mult), te-nscrii cu Primăvara la bufet. Că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
James Dean, Brando, Newman și Jack Lemmon, prin ’70 Hackman, Pacino sau Hoffman: o garanție a calității filmului. Din nefericire, nici unul dintre acești monștri sacri sau copiii lor nu mai reflectă așa ceva, Depp a rămas singur ca Edward mîini de foarfece. Să ne uităm de pildă la What’s Eating Gilbert Grape, din ’93, al lui Lasse Hallstrm. Un adevărat f.a., cu o subtilă, tipic europeană manieră de tratare a unui subiect special, un scenariu ce stă armonios În echilibru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc și pe-ai tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun, un pieptene, o foarfecă și ceva de cusut; și mai iau și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă tund chiar ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O fi așa? Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și ce să fi făcut, Russ? Să fi mers la un croitor bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta erotică a lui? Trebuiau mai puține cuvinte. Rusalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se gândise să îl prezinte drept dependent de vreun drog, și își propusese să se documenteze - sau, de ce nu?, niște vene tăiate cu un cuțit bine ascuțit. Din acelea de la teleshopping, cumperi setul la preț redus și primești, suplimentar, o foarfecă sau un briceag care știe să prepare cafea. Se așeză din nou în fața laptopului și șterse rapid, fără regrete, ultimul paragraf, ținând degetul mijlociu apăsat pe delete. Era un paragraf prost. Gândit prost, scris prost. Apoi, ca printr-un vis
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
material-a cuvântului. Cum să zgâlțâie omul-pigmeu legile metafizice ale universului Ruperi de spații și semne vrând să le-așeze-n buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru ziar poți vorbi cu primul-redactor care trebuie să pice sau poți să-mi spui și mie! Titu îi spuse. Secretarul strâmbă din nas: ― Mhm... Ne înmulțim mereu. Avem mai mulți redactori decât cititori și totuși, dacă n-ar fi foarfecele, n-am putea ieși. La leafă e îmbulzeală, la scris codeală. Dar asta-i treaba direcției. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere... Ca să se convingă, aruncă două cuvinte pe un petic de hârtie și trimise băiatul la administrație
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]