1,549 matches
-
au adoptat poza aceea detașată. Poză adoptată în ciuda faptului că Maer Cohen era un băiat ca ei, de vârsta lor, un băiat care locuia doar la câteva minute de mall, dar care acum dispăruse. Iar ceea ce mă făcuse să mă foiesc neliniștit pe banca aia era faptul că nici unul dintre cei cinci băieți, inclusiv fiul meu, nu părea înspăimântat. Nici unul nu părea să se teamă de ceva. Ceea ce mă deranja cel mai mult era cum fuseseră nevoiți să-și domolească entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iulie, Sandy Wu, un băiat care onora comenzile la domiciliu pentru un restaurant chinezesc din Brigham, a fost asasinat. Asemeni domnului Rabin, i s-a retezat beregata.“ M-am ridicat în capul oaselor. - Avea... și el un câine? Kimball se foi stânjenit și se încruntă, dând senzația că nu credea să fim pe aceeași lungime de undă. Dar nu era adevărat. Nu voiam decât să prelungesc inevitabilul. - Hm, nu, n-avea câine, însă un detaliu anume m-a făcut din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o umbră din spatele ferestrei dormitorului îmi atrase atenția. Tot așa de brusc, dispăru. - Auzi, nu sunt tocmai adeptul unei discipline stricte, opină unul dintre tați, dar vreau să mă asigur că el își asumă responsabilitatea pentru greșelile comise. M-am foit nervos pe șezlong, cu privirile ațintite la etajul întâi. Nici o mișcare. Lumina era tot aprinsă, dar nu se distingea nici o umbră. M-am relaxat puțin, pe punctual de a relua conversația, când o siluetă a zvâcnit în rama ferestrei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Jayne. - Bun... Vreau să spun că nu-i adevărat pentru că nu e total adevărat...Cred că am ajuns să ne înțelegem un pic mai bine și... Dr. Faheida ridică o mână ca s-o oprească pe Jayne, care se foia în fotoliu. - Lasă-l pe Bret să spună ce are de spus, Jayne. - Vreau să zic, Iisuse, că n-au trecut decât patru luni. Nu putem rezolva asta peste noapte. Vocea mea era rigidă și calmă. Pauză. - Ai terminat? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Te rog, cred că e important. - Era tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo unde predai tu, omule. Scriitorul începu să rânjească. Scriitorul se foia extatic în locul lui. Scriitorul vroia să aplaude. Tăcerea mea l-a încurajat pe Pete să continue. - Mă întâlneam cu niște tinerei în prima lor zi de cursuri, dar trebuie să-ți spun c-am încercat peste tot - chestia aia chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Călătoria în Jugoslavia, plus glosar masiv. XXIII Carnet (14,5 x 20 cm.). Călătorie la Dubrovnik (Iugoslavia), 1956/april. Despre Delta Dunării. Observații despre limba literară. XXIV Caiet, coperte negre (14,5 x 21 cm.), 8 pagini numerotate de autor, foi veline albe, neliniate, datat 1 sept. 1956 cu semnătura lui M. Sadoveanu. XXV Caiet pe care scrie "Mihail Sadoveanu, septembrie 1956 Mrea Neamț"; 35 pagini numerotate de autor, conținând 53 anecdote evreiești (traduse din franceză). XXIX File de calendar 1940
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dormit. Dar am așa, - cum am mai spus deja, un sentiment de apartenență la o populație cu un scop comun, nobil, ceea ce mă face să adorm liniștit și mulțumit. Interesantă este și deșteptarea. Deja înainte de ora 6, încep să se foiască, să caute prin rucsac, folosindu-se de o lanternă, tot felul de obiecte de care au nevoie la baie, pentru ca apoi să se îndrepte spre băi, puține la număr, ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este ora 22. Dar este un meci de fotbal, Italia-Spania, și mulți se uită la acest joc la televizorul din așa-zisa bucătărie. Laguna de Castilla, 11 august în dimineața aceasta, din nou pelerinii s-au trezit înainte de ora 6, foindu-se, grăbindu-se la baie, făcându-și bagajele în grabă, ca și cum cineva i-ar fugări din hanul Ave Felix, unde au fost cazați. Date fiind condițiile mizerabile de cazare, le înțeleg graba de a pleca. însă ghinionul lor a fost
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Improvizează o schiță sau o povestire conturată, în doar patru, cinci rânduri. Poți? Mi-a spus: să nu aprinzi lumina. Ușa era încuiată. Intrase oare pe balcon? Știam că e un înger, iar el știa că știu. Am adormit târziu, foindu-mă în așternut. Mi se părea că stă lângă patul meu și mă veghează. Dimineață, când m-am trezit, se afla lângă patul meu. Mă privise cum dorm. Plec, mi-a spus. Ai venit cu vreun scop? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminica Îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam În Sfânta Biserică. Îmi luam copiii cu mine, chiar din fașă. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau În biserică. Ne Înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era În biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserica Vovidenia. De acolo făceam parte și acolo mergeam. Ce frumoase slujbe ținea! Mult ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Secretariatul de Stat al Moldovei dos. 1958, f. 11. 6) Arh. St. Iași, fond Mitropolia Moldovei și a Sucevei 6, 1847, f. 2. 7) Arh. St. Iași, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, 1853, f. 4. 8) Arh. St. Iași foind Epitropie Generală a Spit. Sf. Spiridon, dos. 93, f. 9. 9) V. Rășcanu, Gh. Gh. Năstase, S. Bârsan și Gh. Băileanu, Istoricul Spitalului orășenesc Iași, Editura Medicală, București, 1956, p. 329. 10) Arh. St. Iași, 1567, 155/1856. 11) Ibidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din această perioadă vor fi evocate în volumul Păcate mărturisite, Iași, 1904. Cel mai important eveniment petrecut în timpul cât Gane era prefect de Dorohoi a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg în volumul Zile trăite: "O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare... Și nu era un entuziasm de comandă care mișca aceea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mele în posturi administrative socotite mai ușoare. La Dorohoi, unde am stat aproape 2 ani, m-am perfecționat, pot zice, în arta vânătorească. În acest județ puțin populat, cu câmpii întinse, cu fânațe vestite, cu iazuri mari, cu păduri neumblate, foiau mulțime de animale și păsări sălbatice nespăriate de nimeni. Acolo am făcut cunoștință cu un ceasornicar neamț din Botoșani, numit Schmid, care era cel mai ghibaci 50, dar și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mic și liniștit ca Dorohoiul, care din timpurile lui Mihai Sturdza nu avusese fericirea să vadă în zidurile sale o față domnească. Toată lumea își pierduse capul. Nu mai era Dorohoiul cel sărac, nepopulat, monoton din toate zilele. O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să trăim pentru copiii noștri", pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată, pentru acest motiv, ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cine iei tu atâta pâine? - Iau și io! Se ține după ea: - Vine fata de la București? încearcă s-o ajute. - Nu! - Atunci, vine băiatu’... N-a fost mulțumită de răspuns și, oricum, nu putea să rămână cu buza umflată. Se foia nemulțumită. - Da’ de ce iei atâta pâine? - Uite, am pe unu’ și vine la noapte la mine și trebuie să mănânce și el ceva! Să facă față! De acord? Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Odată, la un spectacol de seară, am încercat să pătrundem un grup de trei. Cred că eram eu cu Moțoc și Butnaru. Am sărit gardul ajutându-ne reciproc, am intrat în magazia observator, dar spre ghinionul nostru prin curte se foiau cam prea mult cei care supravegheau intrările. Ne fiind condiții bune, am stat peste o oră in condiții vitrege, ghemuiți printre vechiturile din magazie. Spectacolul începuse și răbdarea noastră era pe sfârșite. La un moment dat, nu am mai auzit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
intru în căsuța modestă care până ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs o lacrimă înduioșat de scena tristă. Mă apropii de mama, o strâng în brațe și o strig. Dar ea nici nu mă aude, nici nu simte c-o strâng în brațe. Înseamnă că, de fapt, eu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
electrice și telefonice, de conducte de apă și de gaze, îngropate undeva în structura de rezistență a unui zgârie-nori. Nimeni nu le vede și nu le ia în seamă, dar fără ele nimic n-ar funcționa. -Așa, deci!... exclam eu, foindu-mă pe norul transformat în bancă de școală. Mă simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era plină de poezie. Cum ziceam, o căutasem pe domnișoara V. cea cu mărul în trei rânduri și tot de atâtea ori ea fusese la masă. La câte domnișoare exclamau „Ah!“, „Au!“ și „Vai!“ în acel birou și la câte foi de plăcintă se foloseau de obicei la o merdenea, tot ce puteam aștepta în privința chestiunii cu care veneam la Minister doar de la calculul probabilităților trebuia să aștept, nu de la funcționari. Probabilitatea ca să primesc în timp util o informație corectă cu privire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar știa tot omul că în mulțimea de gură-cască foiau turnătorii. O observație spusă cu jumătate de gură, și tot ar fi fost prea mult - iată o certitudine bine-nfiptă în scăfârlia tuturor. O vorbuliță nechibzuită ar fi putut avea consecințe dintre cele mai grele. Dar dacă o simplă învârtitură mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cultură, și anume Muzeul de Artă Populară dorea să realizeze un documentar despre mine era ceva la care nu visasem niciodată, neputându-mi imagina că am să am șansa aceasta. Noaptea a trecut repede timp în care m-am tot foit gândindu-mă la cele ce urmau să se întâmple. A doua zi mă și aflam în curtea muzeului, unde la rugămintea gazdelor mă instalasem afară într-un spațiu foarte frumos amenajat, un șopron în care se puteau observa diferite obiecte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cer la fel de negru. Și, Întorcîndu-mă, doar după cîțiva pași, am văzut proiectați pe acest cer un șir de caiși Înfloriți, parfumați aproape obscen. Iată miracolul vieții. CÎtă vreme există În mine dragoste, voi iubi aceste nopți cu toate șoaptele ce foiesc prin ele și acești pomi beți de o floare grăbită care mă umplu de recunoștință. Nu văd nici un argument serios pentru a-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]