1,322 matches
-
distribuite în două rânduri de-a lungul spatelui animalului. Din cauza morfologiei reconstituirile clasice au plasat un spin pe șolduri, în timp ce mai multe reconstituiri recente îl introduce pe umăr, pentru că la stegosauridele Gigantspinosaurus și Huayangosaurus, acesta se afla pe umăr. Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909. Fosila a fost recunoscută ca aparținând unui stegosaurid de liderul expediției, Werner Janensch la 24 iulie 1910, și este descris de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. În timpul expediției germane
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
reconstituirile clasice au plasat un spin pe șolduri, în timp ce mai multe reconstituiri recente îl introduce pe umăr, pentru că la stegosauridele Gigantspinosaurus și Huayangosaurus, acesta se afla pe umăr. Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909. Fosila a fost recunoscută ca aparținând unui stegosaurid de liderul expediției, Werner Janensch la 24 iulie 1910, și este descris de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. În timpul expediției germane, au fost găsite peste 1200 de oase de Kentrosaurus, aparținând la
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
celui de-Al doilea război mondial. Cu toate acestea, craniul considerat pierdut a fost găsit într-un sertar al unui dulap, la subsol. Tipul și specia unică și acceptată de Kentrosaurus este "Kentrosaurus aethiopicus", numită de Hennig în 1915. O fosilă fragmentată din Wyoming, numită "Stegosaurus longispinus" de Charles Gilmore în 1914, a fost propusă în anul 1993 de către George Olshevsky să adereze la o specie nord-americană de Kentrosaurus, "Kentrosaurus longispinus". Cu toate acestea, în cele mai recente evaluări ale taxonului
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
Elm, Wisconsin, o comunitate din apropiere. S-a estimat că meteoritul ar fi avut 170 de metri în diametru, o masă de 9x10 kg și a avut viteza de impact de 30 km/secundă. Craterul are 6 km în diametru. Fosilele, descoperite în roca care a umplut craterul, sugerează că acest crater datează din perioada Ordovicianul de mijloc, acum aproximativ 455-430 milioane de ani în urmă.
Rock Elm Disturbance () [Corola-website/Science/324443_a_325772]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță un deal cu depozite de resturi fosilifere de pești, atribuiți perioadei Oligocenului. Deși existența la Agârcia a unor fosile de pești oligoceni este cunoscută de mai mult timp, săpături regulate aici au fost efectuate doar din 2002 cu sprijinul National Geographic Society. Compoziția sistematică a faunei piscicole marine locale diferă de cea ale celorlalte locuri fosilifere contemporane, din zonele
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
și Cozla. Astfel reprezentanții genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți (în comparație cu absența lor în celelalte locații ale zonei Piatra Neamț). Deasemeni specii din genurile "Digoria", "Zenopsis" și "Seriola" au fost remarcate , precum și un număr de taxoni noi aparținând ordinelor "Gadiformes" și "Perciformes". Fosile caracteristice pentru dealul Pietricica, precum mezo-batypelagicele "Sternoptychidae", "Gonostomatidae" și "Myctophidae", nu au fost încă găsite în ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
apar gresiile gipsifere.Faciesul disodilic este alcătuit din șisturi marno-argiloase, bituminoase, care au la partea superioară plăci foioase, marnoase, de culoare vineție ce aflorează la Suslănești, pe versantul stâng al Argeșelului și conțin o bogată faună cu resturi de pești, fosile de păsări, insecte și resturi de plante. Gresiile gipsifere, gipsurile amorfe sau serpentiniforme și marnele nisipoase de la partea superioară a Oligocenului de la Nucșoara-Corbșori-Stănești-Galeșu-Corbi-Bucșenești reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
contactul cu zona cristalină de care este unită prin glacisuri deluviale de aceea fiind numite depresiuni de contact sau depresiuni subcarpatice interne: -Depresiunea Arefu-Corbeni-Turburea situată în extremitatea vestică a Subcarpaților Argeșului la ieșirea Argeșului din cheile ce pot fi considerate „fosile” din cauza devierii cursului de apă prin turbinele hidrocentralei; -Depresiunea Brădet formată tot la ieșirea dintr-un sector de chei a văii Vâlsanului; -Depresiunea Bahna Rusului ce comunică spre sud cu alte două depresiuni: Nucșoara și Corbi; - spre vest pe sub poala
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
protejate"). Ea reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță o zonă colinară cu depozite de resturi fosilifere de pești și scoici caracteristice zonelor cu un climat subtropical atribuie perioadei Oligocenului - depozitate în roci sedimentare constituite din gresii și marne. Fosile identificate aici pot fi vizionate la la Muzeul de Știinte Naturale din Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
generând câmpiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare în cadrul câmpiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele și blocuri de gheață, pe care le depun după o anumita distanță, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea „gheață moartă” sau „fosilă” care prin topire creează zoliile. 1.“Geomorfologie generala”, Ilie, Gr. Posea, N. Popescu, 1970, Editura Didactică și Pedagogică, București 2. “Dictionar de geografie fizica”, Ielenicz M. și colab., 1999, Editura Corint, București
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Ontario din Toronto, este primul om cu care intră în contact extratereștrii, atunci când un extraterestru similar unui păianjen sosește pe Pământ pentru a investiga istoria evoluționistă a planetei. Hollus și colegii săi de echipaj doresc acces la uriașa colecție de fosile a muzeului și, de asemenea, vor să studieze cunoștințele acumulate de omenire pentru a găsi dovada existenței lui Dumnezeu. După cum află Tom, pe Pământ, pe planeta de baștină a lui Hollus și pe cea a unei alte specii extraterestre s-
Programatorul divin () [Corola-website/Science/323717_a_325046]
-
și vertical al galeriilor dau indicați geomorfologice. Prin studiul stalactitelor se pot face reconstituiri ale climei din trecut. Se pot găsi unele minerale specicifice unei singure peșteri. Acestea sunt doar cîteva dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc fosile preponderent ale animalelor terestre. Adevărate cimitire se găsesc în peșterile care
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc fosile preponderent ale animalelor terestre. Adevărate cimitire se găsesc în peșterile care au suferit o surpare, probabil în urma unui cutremur. Unele avene (peșteri dezvoltate preponderent vertical) au o asemenea conformație a intrării încît au acționat drept capcane pentru numeroase animale. Unele
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]