2,694 matches
-
cât mai lămurit ecourile abia distincte, voi vorbi, cu alte cuvinte, cu pasiune, disprețuind sau lăudând după împrejurări [...]. Dacă blamul va fi de multe ori surâzător, în loc să fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
italian, Raffaele Riccardi, primesc titlul doctor honoris causa al Universității din București. Atunci când vine la putere mareșalul Ion Antonescu, i se consacră și lui o prezentare elogioasă, fiind numit homo novus. Pe de altă parte, revista caută să țină în frâu puternica propagandă revizionistă dusă de Ungaria, alcătuind numere cu titluri precum Incorigibila Ungarie sau Ungaria provoacă. R.n. urmărește foarte atent schimbările de putere care au loc în viața politică a României. Multe numere au în vedere prietenia cu Cehoslovacia, conducătorii
LA ROUMANIE NOUVELLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287729_a_289058]
-
până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă o dată că acest etimon - cel literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din frâu și împins la limită are un antidot, cu rădăcini în aria matricială: continuitatea prin clasicizare. Acesteia îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX-lea - se constată
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
în orice caz; din păcate, nu și elevația spirituală, eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e scăpat din frâul mecanismelor limitative intermediare (checks and balances). Potrivit multor anglo-saxoni, societatea bună se construiește pe baza unui problematic (și teoretic, și practic) „principiu foarte simplu” (John Stuart Mill: one very simple principle). Acesta este deseori de natură morală sau juridică, dar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
schimbați - totul este să vă stîpîniți pornirea asta ticăloasă. Sînteți, firește, niște rechini, dar, dacă vă stăpîniți cum se cuvine rechinul din voi vă puteți preface în niște îngeri, căci îngerii nu-s altceva decît niște rechini bine ținuți în frîu. Și acu’, fraților, încercați măcar o dată să fiți civilizați, ospătîndu-vă din carnea ăstei balene. Nu smulgeți bucățica din gura vecinului! Un rechin sau altul, nu-i oare totuna pentru balena de colo? Și apoi, pe Dumnezeul meu, nici unul dintre voi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noi către oamenii din ambarcațiuni, în clipa cînd acestea păreau pe punctul de a fi izbite cu putere de bordul vasului. Dar cum aveau saulă din belșug în coșuri și cum balena plonja pare-se destul de încet, oamenii îi dădeau frîu liber și în același timp vîsleau din răsputeri pentru a se ține înaintea corabiei. Cîteva minute, bătălia trecu printr-o fază extrem de critică, deoarece, desfășurînd într-o direcție saula și vîslind cu înverșunare în direcția contrară, oamenii riscau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a ambarcațiunii lor. Domnul Erskine era avocatul împricinaților; lordul Ellenborough era judecător în acest proces, în cursul apărării, spiritualul Erskine și-a ilustrat teza făcînd aluzie la un caz recent, în care un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta și nu mai sări altădată! Prin aceste cuvinte, Stubb voia poate să facă aluzie la faptul că, oricît și-ar iubi omul semenii, el este un animal înclinat spre cîștiguri materiale, iar asta care îi ține prea adesea în frîu bunătatea înăscută. Dar sîntem cu toții în mîinile zeilor - iar Pip sări peste bord încă o dată, în împrejurări foarte asemănătoare cu cele din trecut, deși acum nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin aceea că nu slujesc reflectării veridice a realității. Astfel legenda lui baș Bicaz ne e povestită și de N. Țațomir În Cablul telefonic. Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului de Mircea Avram, un compas face „piruete”, trop
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deschide mult ochii. Nu încape îndoială că ar dori să aibă posibilitatea să nu o facă. Deschiderea spontană la celălalt Când suntem vigilenți și dornici de a nu ne afișa emoțiile, fața noastră este asimetrică. În schimb, atunci când ne dăm frâu liber emoțiilor, când „ne lăsăm luați de val”, ca să folosim o expresie modernă, chipul nostru redevine simetric și mai deschis. Observați cele două fotografii de mai jos; într-una dintre ele, Syna este interesată de interlocutor, în cealaltă este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
prezent. Ați observat, probabil, că persoanele care îndeplinesc funcții legate de autoritate, cum sunt inspectorii, polițiștii, avocații și judecătorii, merg adesea cu mâinile încrucișate la spate. În acele momente, se închid deliberat în rolul lor și nu-și mai dau frâu liber sentimentelor, afectelor. Mâinile ne traduc emoțiile, lucru pe care îl observăm cu toții când suntem emoționați și ele încep să tremure. Faptul că ne împiedicăm să facem gesturi, că ne ascundem mâinile, că le facem invizibile, înseamnă întotdeauna ascunderea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Omenia noastră, ea singură, este cea care ne face seducători. În mod paradoxal și contrar subînțelesului anumitor precepte, pentru a fi cu adevărat seducător nu rebuie să ne controlăm, ci să ajungem să ne lăsăm purtați de val, să dăm frâu liber ticurilor care dovedesc autenticitatea comportamentului nostru. De alfel, unele dintre gesturile noastre sunt ceea ce se numește „ritornelă gestuală”. Avem tendința de a le repeta mai des decât altele, pur și simplu pentru că aceste gesturi sunt transpunerea vizibilă a categoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dintre semnul corporal al dorinței de deschidere (antebrațul irigat) și semnul unui anumit refuz de deschidere (mișcarea este oprită, așadar a apărut o „mâncărime”) traduce contradicția psihologică dintre dorința de a se deschide și dorința de a nu-și da frâu liber. Și aici, dacă simțiți dorință față de Syna, lăsați-o să-și elimine contradicțiile: „simte mâncărimi”, așadar este pe cale să ajungă la dumneavoastră. Acest tip de micromâncărime exprimă atât scrupulele noastre, cât și greutatea de a ne abandona unui mod
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
decât cu greu să-l lase să înflorească. Ei și-au creat un fel de carapace, probabil pentru a nu se expune la suferință. Din punct de vedere cultural, bărbații sunt cei cărora li se impune să nu-și dea frâu liber emoțiilor și, mai ales, li se cere cât se poate de serios să nu „plângă ca o fată”! Priviți rapid aceste două imagini și întrebați-vă în care dintre ele pare Syner mai deschis. Cea de-a doua ilustrație
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care detectivul se știe prins. În cărțile anterioare, momentele de reflecție se derulau în spațiul protector al propriului apartament. De data aceasta, suferind de o stranie claustrofobie, parcurgând la întâmplare autostrăzile ce-l scot departe de tumultul down-town-ului, el dă frâu liber obsesiilor ce-l macină. Capitolul poate fi citit și ca o cartografiere psihologică a umanității postbelice, a unui Los Angeles prins necruțător în gheara mașinismului și a tehnologiei, un Los Angeles ce se zbate în nimicnicia luminii neoanelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a-l determina pe Marlowe să-l ia cu adevărat în serios. Playback e plin de personaje secundare, monocorde, liniare, ceea ce le condamnă la o postură subalternă în raport cu standardele umane și etice ale detectivului. Intrat în derivă, Marlowe dă frâu instinctelor sexuale, amintind mai mult de James Bond, personajul lui Ian Fleming, decât de vechea sa identitate. Patul devine un veritabil câmp de bătălie, o anticameră a descoperirii adevărului. Marlowe trebuie s-o descopere carnal pe Betty Mayfield înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
drama. Cititorii Somnului de veci își amintesc împrejurările în care Carmen Sternwood ajunge să fie trimisă într-un sanatoriu. La sugestia lui Marlowe, Carmen urma să fie internată într-o clinică, unde n-ar mai fi putut să-și dea frâu liber naturii criminale. Închisoarea era o soluție inadecvată, de vreme ce problemele mezinei Sternwood puteau fi tratate doar într-un ospiciu. Realitatea avea să dovedească altceva. Și totuși, o perioadă nedefinită - câțiva ani -, lucrurile par să fi încremenit în formula creionată la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta!”, șuieră ea când află că vizita lui Marlowe fusese provocată de majordom), ea nu poate întreprinde nimic împotriva celui care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil: cu o răbufnire nervoasă, cu un potop de incriminări al căror singur neajuns este că sunt prea coerente și mult prea spectaculoase pentru o femeie aflată în pragul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
agresorilor să nu mai omoare: nu voi răspundeți... voi sunteți deținuți, n-are ce vă face, ci eu răspund. Ce, vreți să mă băgați în pușcărie? Asta nu trebuie să vă descurajeze, însă fiți mai atenți și țineți-i în frâu pe ăia dela izolare, mai ales pe Pușcașu V-le2. În plus, ei au fost cei care au dat ordinele pentru falsificarea fișelor medicale în așa fel încât să ascundă adevăratele cauze ale deceselor din penitenciar. Doctorul Bărbosu pretinde că a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
gâtul, ceea ce o împiedica să-și continue lecțiile de canto (1895-1965). Această particularitate evocă autodiagnosticarea făcută de Zorn (1977/1979), care a atribuit tumoarea sa la gât „tuturor lacrimilor pe care nu le vărsase (...), întregii suferințe acumulate” și ținute în frâu ani de-a rândul. Însă în acest caz nu era vorba doar de tulburări de ordin funcțional. Breuer (1895/1965) evocă anumite circumstanțe în care tăcerea forțată a antrenat tulburări isterice (tulburări de vorbire), ca la Anne O., care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dar această apărare împotriva propriei agresivități va ceda în cele din urmă în fața unei imagini plăcute totuși („Zâna”), în care Marie vede o încăierare între Lăbuță-Neagră și un Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de ani, bine adaptat, a cărui mamă este o femeie insuportabilă, preocupată să-i strice efectiv viața fiului ei. La una dintre întrebările care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
discută asupra ultimelor noutăți literare, se aduc manuscrise, fiind singurul mod de a ne întâlni. Cafeneaua are și atitudine critică, destul de mușcătoare. Cei care vorbesc de rău probabil nu pot înfrunta părerea confraților.” S-a dat aici, e adevărat, și frâu liber unor patimi omenești, căci, potrivit lui N. Crevedia: „La Capșa, unde vin toți seniorii,/Local cu două mari despărțituri,/Într-una se mănâncă prăjituri,/ În alta se mănâncă scriitorii”. Tot atât de adevărat este că era și locul de întâlnire a boemilor
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
au produs. Ele au avut loc până la un punct În Iugoslavia, dar În general au fost evitate. Profesorul Jowitt Își explică acest lucru prin faptul că elitele politice au reușit Într-adevăr să le Îndiguiască și să le țină În frâu. Pe de altă parte, a apărut un fenomen În care el a văzut și vede principalul pericol și care merge mână În mână cu cinismul: corupția. Într-o lume cinică, nimic nu mai contează: că legile sunt călcate În picioare
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În formele sale cele mai frecvente, cercetarea narativă nu necesită, drept criteriu de evaluare, replicabilitatea rezultatelor obținute. Astfel, cititorii trebuie să se bazeze pe înțelepciunea , pe abilitățile și pe buna-credință ale cercetătorului. Cu toate acestea, interpretarea nu înseamnă a da frâu liber speculațiilor și intuițiilor. Mai degrabă, procesele intuitive sunt puse în slujba înțelegerii raționale care examinează resorturile ce stau la baza intuițiilor, testându-le mereu forța, pe materialul narativ în cauză. Cu alte cuvinte, deciziile interpretative nu sunt „sălbatice”, ele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]