1,279 matches
-
Ducatul de Benevento. Chiar în anul în care a urcat pe tron, Desiderius l-a asociat la conducerea regatului pe fiul său, Adalgis (Adelchis). Alboin de Spoleto și Liutprand de Benevento au fost convinși de către papa Ștefan să se supună francilor, astfel încât s-au separat de conducerea centrală a longobarzilorși s-au pus sub protecția lui Pepin cel Scurt, regele francilor. În 758, ducele Liutprand de Benevento s-a răsculat pe față împotriva lui Desiderius, care a reușit totuși să îl
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
nume Desiderata, în 768, însă înainte de a muri în 772, papa Ștefan a încheiat pace cu longobarzii. Noul papă, Adrian I, a implorat ajutorul lui Carol împotriva lui Desiderius, așa încât căsătoria dinastică a fost dizolvată prin repudierea Desideratei de către regele franc în 771, care a trimis-o înapoi tatălui ei. Mai mult decât atât, Gerberge, văduva fratelui lui Carol, Carloman I, a căutat protecția pe lângă regele longobard după moartea soțului ei din 771. Probabil pentru a da replica față de repudierea Desideratei
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
din Pavia. Dat fiind că noul stăpân din Langobardia Major se autoproclamase rege al longobarzilor, Arechis respingea astfel drepturile cuceritorului asupra titlului regal longobard. În anul 776, Arechis ar fi fost implicat într-o conspirație longobardă menită să înlăture dominația francă. Carol a reușit să reprime răscoala, desfășurată în principal în Friuli, așadar departe de teritoriul stăpânit de Arechis. De altfel, se pare că principele de Benevento nu ar fi acordat prea mult sprijin efectiv răsculaților, iar Carol cel Mare a
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Magni": La prima vedere, Carol cel Mare pare să își fi impus autoritatea asupra Benevento. Arechis plătise tributul, iar unul dintre fiii săi era ținut ostatec pentru a garanta loialitatea ceor din Benevento. De asemenea, se dădea expresie formală influenței france. De asemenea, dacă în mod tradițional Benevento producea și utiliza monezi din aur, din monetăria a început să bată monede de argint, similare celor emise în Regatul francilor. În același sens, documentele emise la curtea beneventină au început să fie
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
început să fie datate în funcție de anii de domnie ai lui Carol, iar moneda și actele includeau, alături de numele lui Arechis, și pe cel al regelui francilor, demonstrând autoritatea politică a francilor. Totuși, Eginhard supraestimează succesul lui Carol cel Mare. Influența francă asupra Benevento pare să fi fost de scurtă durată. Atunci când, în 788, atât fiul său mai mare Romuald cât și Arechis însuși s-au stins din viață, noul principe Grimoald al III-lea, care fusese ostatec pe lângă Carol, a succedat
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
ducelui longobard, depunându-l și ucigîndu-l în luptă. Ducatul longobard autonom a fost dizolvat și încorporat în regatul francilor, cu toate că succesorii lui Hrodgaud, deși numiți direct de către Carol, au continuat să poarte titlul de "dux Foroiuliensis". Fostului ducat longobard, regele franc a atașat și provincia Pannonia, devenită parte integrantă a Imperiului carolingian și un adevărat bastion împotriva incursiunilor avarilor și croaților. În 828, ultimul duce de Friuli, Balderic, a fost eliberat din funcție de către împăratul Ludovic Piosul în cadrul dietei imperiale de la
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
lui Berengar din 924, susținătorii săi l-au ales ca rege pe Ugo de Arles ca rege. Regele Ugo nu a numit un nou markgraf, așa încat a rămas vacantă. Ea s-a menținut ca o diviziune politică a Regatului franc al Italiei până la uzurpara tronului de către Berengar al II-lea, care a avut loc după moartea fiului lui Ugo, regele Lothar al II-lea din 950. Chemat de văduva lui Lothar, Adelaida de Burgundia, regele german Otto I "cel Mare
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
francilor i-a permis lui Hrodgaud să păstreze puterea asupra ducatului de Friuli. După ce Hrodgaud s-a răsculat și a căzut în luptă în anul 776, Carol cel Mare l-a înlocuit cu Marcarius. și-a continuat existența sub dominația francă până în 828, când a fost divizat în două ținuturi. Mai târziu, în 846 va fi transformat în Marca friulană.
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul Como. Pentru a asigura menținerea unei păci stabile cu francii, Authari a căutat să încheie o alianță matrimonială prin căsătoria sa cu o prințesă francă, însă acest proiect a eșuat. După aceea, într-o manevră care mai târziu va influența soarta Regatului longobard, regele s-a apropiat de inamicii tradiționali ai francilor, bavarezii, pentru a se căsători cu prințesa Theodelinda. Această nouă alianță a condus
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
unei nații devenite deja în covârșitoare majoritate catolică, alături de cele ale unui ’’piissimus rex’’ (în pofida câtorva tentative de a prelua controlul asupra Romei). În două rânduri, în Sardinia și în regiunea Arles (unde a fost solicitat de către aliatul său, majordomul francilor Carol Martel), el a luptat cu succes împotriva piraților sarazini, atrăgându-și reputația de rege creștin. Alianța sa cu francii, pecetluită prin adoptarea simbolică a tânărului majordom Pepin cel Scurt, și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Galia. Carol s-a autointitulat "Gratia Dei rex Francorum et Langobardorum" ( "Prin grația lui Dumnezeu, rege al francilor și al longobarzilor"), realizând o uniune personală a celor două regate. El a menținut "Leges Langobardorum", însă a reorganizat regatul după modelul franc, înlocuind ducii cu conții.
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
La puțin timp după stabilirea lor în teritoriul care corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
La puțin timp după stabilirea lor în teritoriul care corespunde landului Bavaria de astăzi, triburile bavarezilor (ba(iu)varilor) au ajuns sub dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
dominația francă. Francii au transformat Bavaria într-o formațiune statală de frontieră, menită să ferească statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
statul franc de eventuale invazii de populații estice, între care avarii și slavii, iar populația din Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald I, din puternica familie a Agilolfingilor.. Momentul a marcat începutul unei lungi serii de duci
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Bavaria a devenit o sursă de recrutare pentru armatele france. În jurul anului 550, francii au pus provincia sub administrația unui duce, fie de origine francă, fie recrutat din familii locale înstărite, având rolul de guvernator regional și reprezentant al regelui franc. Primul duce consemnat în izvoarele documentare a fost Garibald I, din puternica familie a Agilolfingilor.. Momentul a marcat începutul unei lungi serii de duci proveniți din această familie, aflată la conducerea ducatului până în anul 788. Timp de un secol și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
de est a ducatului, iar, începând cu epoca ducelui Theodo I, ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și față de regii lombarzi. Un cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și față de regii lombarzi. Un cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea regelui franc, față de care ducele datora credință. Totodată, au fost confirmate cinci familii nobiliare. Creștinismul a pătruns în Bavaria încă sub stăpânirea romană, însă o nouă
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea regelui franc, față de care ducele datora credință. Totodată, au fost confirmate cinci familii nobiliare. Creștinismul a pătruns în Bavaria încă sub stăpânirea romană, însă o nouă eră a fost inaugurată de Rupert, episcop de Worms, când a sosit în ducat la invitația
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
diferite dispute ecleziastice sau civile fără consultarea suzeranului său, acționând în general ca un conducător independent. Controlul său asupra trecătorilor din Alpi, poziția de aliat al avarilor și de ginere al regelui longobard Desiderius au reprezentat amenințări grave la adresa regatului franc, drept pentru care Carol cel Mare a luat poziție, fiind hotărât să îl înlăture pe ducele de Bavaria. Detaliile asupra acestei confruntări au rămas neclare. Tassilo al III-lea a depus omagiu de supunere în 781, reînnoindu-l în 787
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
a luat poziție, fiind hotărât să îl înlăture pe ducele de Bavaria. Detaliile asupra acestei confruntări au rămas neclare. Tassilo al III-lea a depus omagiu de supunere în 781, reînnoindu-l în 787, probabil ca urmare a prezenței oștirii france. Dar situația s-a agravat în continuare, iar în 788 regele francilor l-a judecat pe duce la Ingelheim și l-a condamnat la moarte pentru trădare. Însă Carol i-a comutat lui Tasilo pedeapsa capitală în intrarea într-o
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
a renunțat la posesiunile sale prin tratatul de la Frankfurt din 794. Gerold, unul dintre cumnații lui Carol cel Mare, a guvernat Bavaria până în 799, când a murit în timpul unor bătălii cu avari. Administrarea Bavariei a fost preluată de diverși conți franci, care au făcut ca teritoriul să fie alipit complet în noului imperiu creat de Carol cel Mare. Măsurile luate de Carol cel Mare în sensul progresului culturii și al celui material au ridicat nivelul de trai, iar bavarezii nu s-
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
de Carol cel Mare. Măsurile luate de Carol cel Mare în sensul progresului culturii și al celui material au ridicat nivelul de trai, iar bavarezii nu s-au opus modificărilor care au dus la desființarea propriului ducat. Încorporarea în statul franc, datorată și influenței Bisericii, rezultă cu claritate din faptul că împăratul nu a considerat de cuviință să emită mai mult de două acte care să se refere exclusiv la chestiunile Bavariei. În secolul următor, istoria Bavariei se întrepătrunde cu cea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
din Toledo în 589 d.H.; Suevii în Spania până în 560 d.H.; Vandalii, care au cucerit Africa de Nord în 429, și i-au persecutat furios pe Catolici, până în 530 d.H., când au fost izgoniți de Belisarius; Burgundii, până la incorporarea lor în Imperiul Franc (în 534); Longobarzii în Italia, până la mijlocul secolului VII - lea d.H. Alaric, primul cuceritor al Romei, Genseric, cuceritorul Africii de Nord, Thedoric cel Mare, Împăratul Italiei, și eroul din Niebelungenlied, au fost Ariani; și prima traducere Teutonică a Scripturilor, din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]