5,247 matches
-
un turneu pentru America de Sud prin intermediul căruia dorea „să ofere publicului dovada fastului de care știa să se înconjoare”. Soprana susține douăzeci și patru de reprezentații, pe parcursul cărora schimbă șaizeci de toalete de o valoare considerabilă și încasează câștiguri de peste trei milioane de franci. Ulterior călătorește la New York, unde primirea publicului este rece, iar artista este nevoită să își programeze concertul de retragere. Dezamăgită de aceste insuccese, Patti se retrage la castelul Craig-y-Nos, unde cântă doar în cadrul unor serbări intime. În 1897 Adelina are
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
François Villon, care locuia într-o chilie a bisericii, cât și pe protectorul său, G. de Villon) a condiționat eliberarea poetului de promisiunea acestuia de a returna în decurs de trei ani partea sa din uzufructul jafului, respectiv 120 de franci de aur, după cum reiese din documentele descoperite de Marcel Schwob și publicate de Pierre Champion. După o foarte scurtă perioadă de libertate, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, Villon a fost reîncarcerat la Grand Châtelet, s-ar părea, pe un motiv
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
criminali (...) care atacau ziua ș-și petreceau nopțile prin bordeluri...”. Diferiți autori, precum Pierre Guiraud și A.L. Stein au menționat printre activitățile ilicite (la vremea respectivă) ale Coquillard-ilor și practicarea sodomiei. <poem> " Item, à maistre Andry Courault" "Les Contreditz Franc Gontier mande;" "Quant du tirant seant en haut" "A cestuy là riens ne demande." </poem> Citat de André Lanly în introducerea la "Œuvres de Villon". ""Après une franche repue, J’eusse aimé, toute honte bue, Aller courir le cotillon Sur
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
lui Napoleon" este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979 cm și se găsește la Muzeul Louvre, Paris. „Regii au părăsit-o, eu am ridicat-o” - spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, și-o așază pe cap în catedrala Notre-Dame și este uns chiar de papa Pius al VII-lea, venit la Paris în acest scop. Apoi împăratul își încoronează soția
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
a efectivelor „Marii Armate”. Criteriile de admitere erau severe și fuseseră stabilite chiar de Împărat, în 1804. Solda unui soldat sau ofițer din Gardă este de 2-3 ori mai mare decât cea a unui soldat din Linie (circa 2100 de Franci/an pentru un sublocotenent, 9000 pentru un colonel, față de 1000, respectiv 5000 pentru cei din Linie), în plus în Gardă se acordă indemnizații și prime. În plus, Garda era extrem de bine aprovizionată și acest lucru a fost adevărat chiar și
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
al III-lea și că acesta răspunsese prin uciderea conspiratorilor, ernard a fost cel trimis pentru a investiga acest caz. O schimbare a intervenit în 817, atunci când Ludovic cel Pios a schițat un "Ordinatio Imperii", detaliind viitoarea organizare a Imperiului francilor. Potrivit acestui plan, cea mai mare parte a teritoriului franc revenea fiului cel mai mare al împăratului, Lothar, în vreme ce Bernard nu primea niciun teritoriu suplimentar și, deși i se confirma domnia sa în Italia, urma să devină vasal față de Lothar. Acest
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
pentru că suferea de „daltonismul minții”. Eminescu îl mai acuza că este un „sofist politic” cu care trebuia să ducă o polemică continuă fără substanță. În mod surprinzător, în 1880 majoritatea liberală din camera deputaților a votat un capital de 150000 franci pentru C.A. Rosetti, plus o recompensă de 1000 de lei pe lună, reversibilă asupra doamnei Rosetti. Indignarea lui Eminescu s-a revărsat asupra acestui act cu totul neobișnuit prin care, din bugetul impersonal la care contribuie toți românii, indiferent
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
sursă o scrisoare (datată în 19 februarie 1850) adresată lui Ștefan Golescu de către un tânăr Scarlat Fălcoianu prin care acesta din urmă îl ruga pe Golescu să-i acorde lui Iscovescu un ajutor de 16 galbeni, această valoare convertită în franci francezi fiind o sumă destul de importantă în acele timpuri. Mai departe, Jianu a considerat că Iscovescu nu ar fi avut timp pentru valorificarea învățămintelor pe care maeștrii francezi i le-ar fi transmis în meșteșugul picturii. El a menționat faptul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
lui Grigorescu pare să fi fost lucrarea lui George Potra și Barbu Brezianu din anul 1955. Astfel, Grigorescu a amintit că Iscovescu câștiga îndeajuns, el fiind capabil să-și plătească toate datoriile de la Paris, trimițând în acest sens 300 de franci. Comenzile erau numeroase și bine plătite și viața era una lipsită de griji. Acum a pictat și portretele revoluționarilor aflați în exil, exemplu fiind cel al lui Niță Magheru. În primăvara lui 1853 a părăsit Smirna și a plecat la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Smirna și a plecat la Constantinopol unde urma să picteze portretul sultanului Abdul-Medjid, fapt care denotă o faimă importantă pentru o așa comandă. Pentru execuția portretului, Iscovescu i-a cerut lui Aman, aflat la Paris, să-i trimită 150 de franci care reprezentau contravaloarea unui manechin și a unui cal de bronz, cal pe care voia să-l înfățișeze pe sultan. Cum planul sultanului de înființare a unei "Legiuni Române" formate din revoluționarii români în exil la Constantinopol a dat greș
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Regatul Italiei (în limba latină: "Regnum Italiæ" sau "Regnum Italicum") a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Teia a căzut în luptă. Puterea ostrogotă în Italia era eliminată, însă Narses a permis puținilor supraviețuitori să se întoarcă la casele lor, ca supuși ai Imperiului Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Acest remarcabil rege a populat și Kartli cu alanii veniți din nordul Caucazului, din Alania (Oseția de azi) care era din 1120 vasală Georgiei. Oștirile regale includeau mercenari ruși din Kiev și occidentali recrutați din rândurile cruciaților, numiți în Georgia "franci", deși proveneau din diverse părți ale Europei. În 1121, sultanul selgiuc Mahmud a declarat Georgiei Jihadul și a trimis o armată numeroasă sub conducerea generalului Al-Ghazee împotriva lui David, care a fost însă învinsă de acesta în bătălia de la Didgori
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
migrația în vest, spre provincia romană Galia. Grigore de Tours descrie, în "Liber Historiae Francorum", bătălia din 31 decembrie 406, când vandalii și alanii (aceștia din urmă sub regele Respendiol) au pătruns în Galia trecând Rinul, în pofida opoziției puternice a francilor. Un alt grup alan, separat de vandali și condus de regele Goar, a trecut Rinul și s-a stabilit în vestul Galiei, în zona Orléans și spre peninsula Bretania. Acest trib a participat apoi, alături de forțele mixte conduse de generalul
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
albi". Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit reședința Pasalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene. Orașul a devenit capitala Șerbiei în 1841
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei ferate București-Filaret-Giurgiu (fiind calea cea mai scurtă care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii). Lungimea liniei avea 70 km, la un preț de construcție de 196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869 regele Carol I al României face inaugurarea acestei primei linii de cale ferată. Trenul, considerat a opta minune a lumii și tras de locomotiva „Mihai Bravul” era condus de către constructorul liniei, John Trevor
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
aprobat construcția unei linii de 915 km, de la Vârciorova în sud până la Roman în nord, trecând prin Pitești, București, Buzău, Brăila, Galați și Tecuci, toate orașe importante la acea vreme. Costul construcției era la acel timp de 270.000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Pitești - București - Galați - Roman, a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Varciorova - Pitești pe 9 mai
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
a lungul unui an, compania trăia din produsele bogate ale acestui pământ fertil. Apoi, în primăvara anului 1310, ea intra în Grecia Centrală și se punea în serviciul lui Gauthier al Atenei. Ca și cu bizantinii, catalanii se vor întoarce împotriva francilor, sfârșind printr-un război deschis. La 15 martie 1311, ei vor repurta la Cephissos în Beoția o victorie remarcabilă împotriva forțelor superioare numeric ale dușmanilor lor; ducele Gauthier de Brienneși cea mai mare parte a cavalerilor vor muri în această
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
al doilea suveran al Casei de Valois și probabil este cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și luat prizonier în Anglia. Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului, ca monedă a Statului Francez. Capturat de englezi, la 19 septembrie 1356, dupa Bătălia de la Poitiers, Regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumparare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus). Nobilimea franceză a subscris, varsând în
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
1356, dupa Bătălia de la Poitiers, Regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumparare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus). Nobilimea franceză a subscris, varsând în acest scop importante cantități de aur. Noua monedă a fost denumită "franc, liber" în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă. Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
acest scop importante cantități de aur. Noua monedă a fost denumită "franc, liber" în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă. Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame. Reprezentarea Regelui pe monedă este
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
rege (). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă. Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame. Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională. Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]