1,248 matches
-
internațională cu Institutul Pontifical de Muzică Sacră din Roma (prima de acest gen între cele două instituții), cu titlul Contribuția Ordinului Franciscan în muzica europeană și Francesco Maria Zuccari. Actual fratele franciscan își continuă munca de cercetare la Institutul Teologic Franciscan din Roman, împărtășind semenilor din urbea mușatină și nu numai, din pasiunea sa pentru muzică, alături de formația corală Schola cantorum mușatină, al cărui fondator este, cu rostul „de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicologia universală, și în special din cea italiană, unele chiar foarte puțin vehiculate în scrierile despre arta sunetelor, mare parte în premieră pentru cercetarea muzicală românească, a cântului gregorian și a temei - stă mărturie a setei de cunoaștere a fratelui franciscan și a aspirației sale de a sluji netăgăduit arta sacră. Amplul eșafodaj - al ideilor filosofice, morale, istorice și teologice - atât de laborios condus se conturează în exprimări textuale de sinteză din care străbate pasiunea vie de trăire și de răspândire
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina, într-o scrisoare din 2 februarie 1568 adresată ducelui de Mantova, Guglielmo Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un caracter funcțional. Repertoriul cel mai vast și mai bine reușit, a fost cel al franciscanului Ludovico Grossi da Viadana (1560-1627), care a realizat colecția de motete în noul stil concertant pentru întreg anul liturgic, intitulat Cento concerti ecclesiastici (Veneția, 1602). Melodiile sunt încredințate vocilor individuale sau unor mici grupuri vocale, cu acompaniament de bas continuu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în sinoadele locale și cele ale unor personalități culturale, cum ar fi franciscanul G.B. Martini în Storia della musica (1757) și în Esemplare o sia Saggio ... di Contrappunto (1774). Însă vocea oficială cea mai autoritară a fost aceea a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acest document era unul oficial și autoritar, condițiile muzicii sacre nu s-au îmbunătățit până la începutul secolului al XX-lea. La acest fenomen au contribuit mai mulți factori: Revoluția franceză și politica napoleoniană, care au desființat ordinele religioase tradiționale (benedictin, franciscan și dominican); absența studiului muzicii sacre în școlile muzicale cele mai importante; neglijarea, chiar în seminariile teologice, a muzicii sacre; afirmarea muzicii instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de la Jasenovac, dintre care 18 000 erau țigani, evrei și opozanți croați 337. Și mai detestabil încă este faptul că Biserica catolică se implică în această partidă, pentru a încheia astfel ostilitățile seculare cu rivala sa ortodoxă de la Belgrad. Călugării franciscani îi binecuvîntează pe ucigași, unul dintre ei, Miroslav Philipovitch-Mastorovitch, ducînd zelul pînă într-atît încît se erijează în conducătorul celui mai înspăimîntător dintre lagăre, cel de la Jasenovac. Membrii ierarhiei episcopale se implică mai puțin direct însă cîțiva, cum ar fi arhiepiscopul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
peninsulei Malacca, Oceanului Indian, printre Insulele Mirodeniilor se numără: pelerinul chinez I Tzin (secolul al VII-lea) 641, istoricul și geograful arab Abdul Hasan Ali Masudi (secolul al X-lea)642, venețianul Marco Polo (sfârșitul secolului al XIII-lea)643, călugărul franciscan Oderico da Pordenone (prima jumătate a secolului al XIV-lea)644, marele geograf arab Abu Abdallah Ibn Battutah (secolul al XIV-lea)645, comandantul flotei chineze Tzjien He646. În plină Epocă a Renașterii o serie de oameni de știință, chiar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Argumentul despre raportul strâns dintre spiritualitate și viață îl găsim deja într-o formă aplicată, în ceea ce are mai specific spiritualitatea franciscană. Ea vine să concretizeze incursiunea noastră de până acum. Din studiul lui G. Iammarone rezultă că majoritatea autorilor franciscani optează pentru „imitarea și slujirea lui Isus Cristos, om-Dumnezeu”, pentru a sublinia originalitatea spiritualității franciscane, dar și pentru a indica perspectiva cristologică în contextul căreia funcționează și se edifică viața spirituală. Concluzie Într-un articol recent din revista Studia Moralia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cultivă în continuare pe scară largă în aceste țări pentru producerea de vinuri curente 122. În Mexic (Alta sau California Superioară a aparținut Mexicului până în 1850)123 și în America de Sud, cuceritorii spanioli au fost curând urmați de misionari, în special franciscani și iezuiți, care cultivau vița de vie pentru a produce vinul liturgic. Clericii s-au servit de asemenea de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în California pe care o cunoaștem datează din 1769, când sub conducerea lui P. Junipero Serra, călugăr franciscan, originar din insula Mallorca, călugării franciscani au adus cu ei vin și coarde de viță de vie în timpul drumului lor din Mexic înspre nord, stabilindu-se în cele din urmă în locul astăzi numit San Diego, în partea de sud a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în California pe care o cunoaștem datează din 1769, când sub conducerea lui P. Junipero Serra, călugăr franciscan, originar din insula Mallorca, călugării franciscani au adus cu ei vin și coarde de viță de vie în timpul drumului lor din Mexic înspre nord, stabilindu-se în cele din urmă în locul astăzi numit San Diego, în partea de sud a Californiei. Aici a fost întemeiată prima
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
dat naștere unui soi numit Mission Grape. Iar primii puieți din regiune au fost cunoscuți sub numele de "viță de vie a misiunii". Acest soi a fost dominant în industria vinicolă californiană până la începutul secolului al XIX-lea. Ulterior, călugării franciscani au continuat să întemeieze misiuni pe măsură ce înaintau înspre nordul Californiei, aducând cu ei vița de vie. Au reușit să producă un vin de bună calitate pe care uneori îl vindeau lucrătorilor podgoriei sau primilor coloniști spanioli din regiune. În 1833
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
fie un factor de coeziune și de unificare a catolicilor prin presă (ținând cont de diversitatea acestor credincioși în România, mai ales după 1918, când au existat mai multe etnii, două rituri diferite: romano și greco-catolic și multiple ordine misionare: franciscani, iezuiți, dominicani, asumpționiști etc.). Importanța apariției unei astfel de publicații a fost înțeleasă și au existat numeroase proiecte în acest sens, care au urmărit în esență unificarea catolicismului românesc și crearea unor organizații și instituții prin care el să se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era minoritară, iar "Biserica ortodoxă română, fiind religia marii majorități a românilor, este biserica dominantă în statul român"332. În România a existat o presă catolică în mai multe limbi care s-a adresat mai multor etnii, rituri, ordine misionare (franciscanii, iezuiții, dominicanii, asumpționiștii) și unor comunități locale (parohii), regionale (dieceze) și naționale (ziarele apărute în capitală). Evenimentele internaționale organizate de Biserica Catolică în domeniul presei precum Congresul și Expoziția mondială a presei catolice (la care a participat și România) au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Lumina creștinului. Cel care și-a asumat responsabilitatea publicării ei a fost preotul Anton Gabor. Scopul înființării acestei gazete a fost "acela de a deveni cu timpul organul Apostolatului Rugăciunii". Publicațiile catolice din Moldova s-au editat sub coordonarea preoților franciscani și a celor diecezani. Revistele diecezane cele mai importante care au apărut au fost Lumina creștinului și Sentinela catolică. Lumina creștinului Editarea revistei Lumina creștinului a fost legată de numele preotului Anton Gabor, care în luna ianuarie 1913 a publicat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în acea vreme (invocată de clerul ortodox) era aceea de a vedea în catolici niște străini, niște minorități etnice și confesionale; în consecință, au apărut tipărituri catolice care combăteau această atitudine 655. Almanahul Presa Bună-Calendarul catolic În anul 1903, preotul franciscan Paul Mosel, paroh de Bacău, a început publicarea revistei Calendarul catolic 656. Aceasta apărea anual și cuprindea învățături și practici creștine, descrieri din viețile sfinților; însă cel mai important era calendarul pe anul respectiv, cu sărbătorile de poruncă și cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a purtat numele Calendarul catolic. În 1921 i s-a adăugat "Presa Bună", nume dat de Comitetul Catolic care s-a înființat pentru sprijinirea presei catolice. În anul 1924, revista a apărut așadar sub denumirea Calendarul Presa Bună. Deoarece preoții franciscani tipăreau de multă vreme Calendarul catolic de perete, preotul Gabor a încercat schimbarea titlului revistei în Almanahul Presa Bună, pentru a nu fi confundat cu calendarul franciscanilor. Așadar, Calendarul catolic și Almanahul Presa Bună au fost una și aceeași revistă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
anul 1924, revista a apărut așadar sub denumirea Calendarul Presa Bună. Deoarece preoții franciscani tipăreau de multă vreme Calendarul catolic de perete, preotul Gabor a încercat schimbarea titlului revistei în Almanahul Presa Bună, pentru a nu fi confundat cu calendarul franciscanilor. Așadar, Calendarul catolic și Almanahul Presa Bună au fost una și aceeași revistă; doar numele s-a schimbat în timp, în funcție de redactor și de locul publicării. Printre motivele fondării acestei reviste (invocate cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
putere a comuniștilor, ce a afectat și alte publicații catolice. II.3.2.2. Revistele franciscane Viața Cea mai difuzată revistă catolică franciscană din Moldova a fost Viața 667. Aceasta a apărut în contextul întoarcerii în țară a 6 preoți franciscani care studiaseră la Universitatea teologică din Roma. Printre ei s-a aflat și preotul Iosif Tălmăcel, care a fost numit vicar la Sabăoani la repatrierea sa. Împreună cu parohul de Săbăoani (Grațian Carpati), a publicat în data de 14 aprilie 1913
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
una constantă (uneori a apărut o dată la două luni, alteori lunar). Publicarea acestui buletin a iscat discuții între preoți, privitoare la modalitatea de dezvoltare a revistei;asta, deoarece în primul număr din anul 1914, preotul Ulderic Cipolloni (conducătorul local al franciscanilor) a precizat: "În toate publicațiile să nu se piardă din vedere pe poporul nostru de la țară care formează cel mai mare cotingent catolic din Moldova... lui trebuie vorbit în mod simplu, cu o limbă curat românească, dar simplă, și nicidecum
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creșterea nivelului cultural, Tălmăcel le recomanda să scrie în alte reviste catolice din Moldova. La data de 1 ianuarie 1924, revista a fost tipărită în propria tipografie (prima catolică din Vechiul Regat), care a purtat numele Tipografia Serafică a Seminarului Franciscan din Hălăucești 675. Revistele Lumina creștinului și Viața s-au aflat într-o concurență, o întrecere izvorâtă și din orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o concurență, o întrecere izvorâtă și din orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea unei tipografii de către franciscani a dus la o mobilizare mai mare a preoților diecezani și la cumpărarea unei tipografii pentru publicația Lumina creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea unei tipografii de către franciscani a dus la o mobilizare mai mare a preoților diecezani și la cumpărarea unei tipografii pentru publicația Lumina creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat și Institutului "Presa Bună". În primii ani
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat și Institutului "Presa Bună". În primii ani ai apariției revistei au fost publicate articole ce urmăreau: explicarea vieții misionarilor, comemorarea sfinților, subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]