1,800 matches
-
ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie asupra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decît Întreg luminatul stradal din cartierul tău. Dar despre ce vorbim? Fii atent ce fază... autobuzul tocmai depășește o cisternă care spală strada. Te uit la ceilalți din grup, care la rîndul lor nu-și pot lua ochii de pe geam, freamătul lor e vizibil, printre pasagerii autohtoni. Mircea, un tip pe care Îl știai din vedere, Îl mai Întîlniseși Într-o discotecă populară În Craiova, și cu care ți-ai petrecut călătoria, se Întoarce, face un gest scurt cu bărbia spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căcărezele familiei de șoareci care locuiește oficial În sacii din magazia de alimente. Ecoul vocilor noastre la unison se stinge printre hangare și magazii și corpuri de clădire cenușii, iar comandantul care conduce Întreaga procedură ne declară oficial soldați și freamătul mulțimii de părinți se transformă În urale și aplauze. Cele două grupuri de oameni se contopesc, cu emoție și mîndrie, sub soarele palid de sfîrșit de toamnă. E amiază. Ni se dă voie să ieșim la poartă, există acolo un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care nici nu le putem gîndi, trebuie să fim pregătiți... Pro blema e că e deja februarie, ceea ce Înseamnă că mai am tot un an de armată. Un. An. Aici. Făcînd... ce?...nimic... pe niște cîmpuri deprimante. Departe de freamătul secolului, de lucrurile care contează. Cum să fii pregătit? Îți pierzi mințile. Există cîteva calcule geometrice simple În baza cărora funcționează un tun, balistica lui. Comandantul de tun se uită printr-un telemetru la țintă, telemetrul fiind un dispozitiv optic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eu nu mai sînt același. SÎnt complet contaminat. Mă Întorc la pușcărie, În timp ce toată societatea românească Își sărbătorește victoria, libertatea, noile drepturi, bucuria. Ce caut eu În acest tren care merge În direcția greșită, mă duce spre o unitate militară? Freamătul e mare și arsura de pe braț țipă la mine insistent. Asta e scăparea! Planul e pus la punct. Trebuie să mă Întorc la spitalul militar din Craiova. O vreme. Pentru asta am primit de la doctorul Popescu un bilet pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
casa ei. Și această semnificație, asupra căreia nimeni nu făcuse vreun comentariu, o înfricoșa pe Gabriel. George nu venise să-și vadă soția. Deși dorea ca Stella să se mute la ei. Gabriel se temea și era străbătută de un freamăt care o făcea să vibreze în armonie cu fiorul vinovat, iscat de apa fierbinte. Simțea o nevoie urgentă sa înoate, repede, repede, repede. — Uite-o pe Sylvia Blackett, spuse Brian. — Ah, da... Gabriel făcu semnul ei obișnuit către Adam, fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușile camerelor erau închise, zgomotul se difuza ca o vibrație profundă, continuă, care, foarte curând, înceta a mai fi conștient audibilă. George stătu un timp nemișcat, percepând vibrația care se armoniza atât de desăvârsit cu bătăile inimii lui și cu freamătul întregii sale ființe. Mai merse câțiva pași, picioarele înfundându-i-se în covorul gros și moale, ca o blană. Când ajunse la camera cu numărul patruzeci și patru, se opri și trase cu urechea. Dinăuntru se auzea doar zgomotul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde lumina era mai scăzută, iar vocile gălăgioase veneau mai degrabă din prima și din a doua sală decât de la mesele din jur. Forfota străzii rămăsese dincolo de ziduri, dar și aici înăuntru toată lumea parcă era cuprinsă de un fel de freamăt. Aștepta ceva. Așteptarea din sufletul lui Dragoș deborda și trezea o stare de așteptare în toți cei aflați în cantină și în studențimea întreagă și în lumea întreagă. Mai exista oare cu adevărat tristețe de vreme ce dezamăgirea și durerea lui nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dură față de alți adolescenți, cu toate că pare un joc, de fapt jocul a devenit o muncă, ordinea și numărul la nivel economic, social, sportiv au devenit semne esențiale și misterioase, cuvântul și numele sportivului ating o parte a ființei, aduc un freamăt cosmic, punând în relație unitatea omului cu aceea a zeilor, o îmbinare ce rezultă din sinteza multiplului, în relația dintre corpul cu motricitate estetică și societatea în aflarea performanței. Filosofia culturii sportive analizează legile generale ale culturii sportive în relație
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Nu, nu așa. Fixează-mi o sumă. ― Ia mai slăbește-mă, dumneata. Crezi că din chirie trăiesc eu? Cât timp am pensioara, slavă Domnului, nu duc grijă de nimic. Închiriez ca să nu mă simt singur cuc. Îmi place să aud freamăt în jurul meu, gângurit de porumbei, într-un cuvînt: iubire... I-am oferit o mie de lei, deși după socoteala mea făcea dublu. Spre surprinderea mea, bătrânul a acceptat pe loc: ― Bine, o mie să fie! Bate palma! Colegii de la mansardă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
începu să alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decât o ediție a lui Heine, rătăcite printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la capăt, că în fața mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un urs! Un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înalt cu păr negru? E cutare! Se ține după mine pe stradă! ... La stânga, al doilea, unul bine de tot, îl cunosc . Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe stradă! ... La stânga, al doilea, unul bine de tot, îl cunosc . Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie, ogor, plantele surâd printr-un freamăt luminos de parcă ar fi eliberate dintr-o strânsoare și, cultivatorul se atașează de ele și ele de stăpân și rămân împreună și când acesta pleacă acasă, cu bucuria lor în bucuria lui, toți întineriți, plini de viață și de recunoștința
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot românește, dar, mi se părea atunci, oarecum diferit și, totuși, parcă la fel ca noi. Însă, în gura lor, cuvintele aveau un alt parfum, sunau aparte... “Satule, satule, vatră frumoasă, Departe mai sunt de casă, De vatra părinților, De freamătul frunzelor, Frunzelor de liliac, De la casa cu cerdac...” “Satule, satule, părinte drag, Și-oi veni la tine-n prag, Să-ți sărut cărările, Poiana și florile, Să mă simt ca altădat’ Când eram copil în sat...” ...VII.1. ... “Dacă dă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte. —Ți-am adus niște trandafiri de la IGA. Nu-i așa că-s frumoși? Și pe deasupra mai și miros bine. Asistenta îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot aici sunt. Trebuie să te trezești și să vezi cocorii anul ăsta, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de sfântă. Se opri și zâmbi în semn de scuză, cu gura pulsându-i ca a unui păstrăv. Weber îi oferi brațul - stângaci, arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
patru sau cinci pensionari și mulți copii de școală. Nici unul nu se uita la el. Privirile aveau să înceapă de mâine, când va trece prin campus: alura nonșalantă a colegilor, aerul prefăcut că nu se întâmplase nimic deosebit, în spatele unui freamăt mascat. Se gândi să se intereseze de cronicar, să obțină un profil al personalității distrugătorului de personalități. Inutil. Cum spusese Jess, să-l ia dracu’. Orice explicație ar fi construit Weber ca să explice atacul n-ar fi fost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu nu credeam, până când am primit biletul ăsta. Fața îi pulsa de gânduri. — Nu crezi că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ocolește-orice ateu cum mă străduiesc și eu în drum spre un loc de veci. 2011 Se simte cum vine vacanța Cireșile se coc, distanța de libertate e aproape; se simte cum vine vacanța prin aer, pe pământ, pe ape. Un freamăt caută ieșire, emoțiile-apasă clanța, și deschid geamul să respire din toată inima vacanța. Se fac proiecte pentru mare, se fac proiecte pentru munte spre fiecare este-o punte: dorința noastră arzătoare. Ce grabnic temele sunt gata când dragostea-n articulații
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
necunoscut în același timp, cum vă așezați corpurile în aerul acela cu iz de limb, cum reduceți spațiul și timpul nemăsurabile la omenesc, când copilul trece din brațele tale în pătuțul lui. Și apoi totul se re-conectează, viața începe să freamăte cu puterea ei de viață nouă care absoarbe și cere nebunește. Acțiunile mele se opresc în acea primă săptămână, ca sub stăpânirea unui regizor capricios care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
dintr-o curticică superbă, invadată de plante cățărătoare și coborâtoare. Sau să bat străzile din Torino în ritm alert cu un alt scriitor român, vorbind despre familie și psihoze. Nu mai zic de cititul propriu-zis în fața publicului. Emoția de dinainte, freamătul ăla din stomac și gâtul uscat, pe urmă literatura mea auzită cu urechea externă a publicului, urmărind-o cu privirea cum mă părăsește ca un abur fin, particulă cu particulă. Adrenalină de un tip foarte special, a cărei formulă nu
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]