1,352 matches
-
se explică starea de patrupedie, sau, mai popular, În patru labe, care a cîștigat un uimitor teren la români, oameni prin excelență deschiși informației medicale, adepți ai noului, și care-și mută bufnițele de pe un umăr pe altul pe Întuneric, fremătînd prin procesul de aspirație subcuantică de-o bucurie cel puțin similară cu a Curierului Național. Pe care se lățește umbra unui alt uriaș scriitor conspectat la bibliotecă de Kevin Spacey supravegheat de Ion Cristoiu; În paginile roase de timp ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul, pentru că, întorcându-l, ar însemna să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se arată indiferentă când socotește ea necesar, și mai știi că drumul acela până la orizont trebuie urmat cu neclintire, sub un cer care ar trebui să fie cristalin - cum se spunea odată - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pîrÎului, păsărilor și frunzelor neliniștite. Ea Își deschise la Început doi nasturi, apoi, după o clipă, Încă doi. Reggie Îi trase corsajul, lăsîndu-i sutienul la vedere; Își lipi buzele de mătasea lui, căutînd sfîrcul, venind tot mai aproape de sîn. Ea fremăta sub atingerea lui. Dar ciudățenia era că-l dorise mai mult Înainte, În mașină, În mijlocul localității Stepney, Îl dorise mai mult cînd stătuseră pe pod. El Îi strînse pieptul cu gura și Începu să-și miște mîna În jos, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e-n bătaia oceanului dar talazurile nu vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
dac-o apăs cu nerozii. Mă lasă-ntotdeauna să-i ating gândul tainic, îmi dă speranță și mă învăluie c-o muzică divină din veacuri viitoare. Ei nu-i trebuie frumusețe, nici violență, ci numai clipe fericite, mă roagă-ntruna fremătând să n-o reped, să nu fiu crud c-atâta își dorește-n schimb: să-i mângâi clapele mai blând.
Claviatura (Keyboard) by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83915_a_85240]
-
știa despre celălalt destule amănunte, cunoscându-i obiceiurile, religia, datinile.. Când fugea de acasă, tanti Coca lu' Suman, o nemțoaică frumoasă foc și se ascundea în șura lu' baba Bidirel, o țigancă bătrână, mătușa celebrului viorist, Alexandru Bidirel, toată strada fremăta. Gelozia bărbatului ei, nea Suman, fost polițai, acum cărăuș de lemne, era cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis de dimineață, în loc de rugăciune, suduia
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
vorba de căpitanul Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge, nările de rasă pură ale asistentului meu Guy freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
său, cu acei principi care s-au unit împotriva Domnului și împotriva lui Cristos"128; dar tocmai pentru că el este liber, tocmai pentru că este de neîmblînzit, fiind superior virtuții care îl înalță și superior puterii oamenilor, tocmai din acest motiv "freamătă neamurile iar popoarele cugetă deșertăciuni"; tocmai din acest motiv pămîntul întreg și infernul se ridică împotriva lui, singura stîncă pe care nu au reușit s-o doboare; tocmai din acest motiv se înfăptuiesc rapid atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mașinăria În lobby. Elizabeth, e o mare dovadă de Încredere În noi, dar nu crezi că-i cam prematur? De ce, scumpule? (Își lipi de fața mea obrazul acoperit de văl, iar cascada de mătăsuri ce-i Învelea trupul bine făcut fremătă pe pieptul meu gol ca penajul unei păsări sfioase.) Trebuie să fim pregătiți pentru momentul cînd o să vină potopul. În plus, n-o să poți să mă tragi În piept, sau măcar n-o să-ți fie prea ușor. — Te-aș trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deschis în fiecare zi de când l-am cumpărat, îl deschideam hotărâtă, cu pixul în mână, și ră mâ neam așa, cu privirea în caiet și cu gândul dus, și până la urmă tot la jurnal mă întorceam. Georgiana îmi deschide ușa fremătând de nerăbdare. Arată foarte bine, cu zulufii ordonați savant cu tot felul de agrafe. Poartă o fustă midi în carouri, strânsă pe corp, cu mulți nasturi într-o parte, și o bluză aurie de mătase, cu decolteu „bărcuță“. Eu mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei Yves Saint Laurent. Tot ce fac mi se pare tulburător de ilicit, prevestitor a ceva nou și impla cabil în viața mea. Până la urmă, îmi iau inima-n dinți, trag aer adânc în piept și mă privesc în oglindă, fremătând toată de emoție. Un zvon de cântec neștiut mi se suie în gâtlej și încep să fredonez, fără să știu prea bine ce, închizându-mi ochii și dansând prin cameră. Tocmai atunci aud liftul oprindu-se la etajul nostru și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe plajă. Femeia cea înaltă și musculoasă care semăna cu mama lui când era tânără a dispărut, copilul cu păr negru și ochi cenușii a dispărut, iar marea nici pomeneală să fie agitată. Stă în fața lui, etalându-și nepăsătoare goliciunea, fremătând alb, cu valuri mici și înfipte. Deodată, Eduard zărește o mișcare nelămurită în valuri, departe, și tresare. Să fie adevărat ce vede? Oare chiar înoată cineva în mare pe vremea asta? Se uită concentrat spre mare. Da, e cineva care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de singura care l-a părăsit fără vorbă și fără regret, deși, conform scenariului, el și numai el avea dreptul să proclame despărțirea, atunci când, în sfârșit, ar fi devenit în scris personajul exemplar al romanului ei.“ Privi marea încruntat. Marea fremăta abia auzit, oferindu-i-se lipsită de orice apărare, întinsă pe spate, goală și supusă. Nu părea nimic mai ușor decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine însuși și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în când, se oprea și se așeza pe micile metereze de piatră ale gardurilor. Adierile de vânt aduceau de pretutindeni mirosul de mare. în mod straniu, chiar și pe strada unde locuia, unde nu se vedea țipenie de om, casele fremătau de viață. Era noaptea de înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte: ziua când o așteptase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zi de ea, nu mai trăiesc de când ne-am despărțit, nu-ți dai seama? Sunt o epavă umblătoare, se vede de la o poș tă! Și tu te-ai schimbat de atunci! Crezi că n am văzut? O privi în ochi, fremătând. Pijamaua cea nouă îi era pu țin largă și de-abia atunci observă Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privi în ochi, fremătând. Pijamaua cea nouă îi era pu țin largă și de-abia atunci observă Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase peste poate. Dar, în același timp, părea că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații mei, se aude un răsunet în Munte. Nu cumva l-ați simțit și voi? Iar ei au început, îndată, a fremăta, a se tulbura, a-și face fel de fel de impresii, zicând ba că vine potopul și mai mare, ba că se încordează colegii de afară să ne scoată pe noi din măruntaiele Muntelui și alte prepusuri de acestea Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doar nu s-au culcat pe Laura victoriei! comentau ei, cu glasuri acre... Hohotele de râs și concluzia strămoșească da' ia mai dă-l și pe ăsta în puzzlele 'mă-sei! încheiau preocuparea pentru deslușirea misterelor întâmplării. Publicul binevoitor mai fremătă, totuși, încă o dată, la răspândirea conținutului unei noi teze, interesantă, inteligentă și adesea verificată de practică, privind abstinența acelui teribilist Vladimir: Păi, da, l-a cumințit o dragoste mare: una foarte mare! O viperă de olteancă, o muiere care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încrustații orientale cafelele pregătite din timp. Mai doriți ceva, mademoiselle? Nu, merci 28 Pierre. Poți pleca. După ce își cere permisiunea, Marius aprinde o țigară din care trage cu sete. Ridică ceașca și zgâlțâie ușor conținutul. Inspiră aroma plăcută cu nările fremătând de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, desfăcându-și coapsele înfiorată. Timpul s-a oprit. Clipa s-a dizolvat într-un infinit astral. Totul dispare în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă mai iubești. Îți sânt străin, străin îți rămân. Și cu asta, basta. Consecințele, ca și în moarte, vor fi mai spectaculoase decât actul simplu al morții. Dacă vrei, le simplificăm, ca să nu apară. Ca să nu se bucure babele care freamătă când cineva moare și copiii să nu vină buluc în urma cortegiului funerar... Sarcina poate fi întreruptă, ne despărțim și eu o să găsesc alta încă și mai minunată." Îmi aruncă o privire în care străluci intens iubirea, pe care căutam s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sub fereastră! Cum stau ei aici așa, ca doi frați (imita parcă gândirea plopilor) și cresc împreună, și unul nu e mai mare decât altul... daaa, exclamă auzindu-le, în chiar acea clipă, frunzele prin care trecuse o adiere, foșnesc, freamătă... și primesc vizitele vrăbiilor..." Mă apropiai și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al identificării
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar pleoapele fremătară și se desfăcură, simțind o mișcare, o prezență. Această femeie cu ochii cuprinși de nebunie, glăsui răgușit: un murmur de disperare. Dietrich se aplecă pentru a auzi: ― Milă... Doamne, omoară-mă. Cu ochii ieșiți din orbite, Dietrich se dădu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de niște întrerupătoare și apăsă câteva butoane, fericită pentru prima oară că-și consacrase anul precedent ghidării tot felul de încărcătoare și mașini diverse în docurile din Portside. Enormul motor turbo începu să toarcă și vehicolul transportor de trupe, nerăbdător, fremăta, luând-o din loc. Vibrațiile îl readuseră pe Gorman în universul realității și strigă la femeie. ― Ripley, ce dracu, faci? Ea nu-l băgă în seamă, concentrându-sc asupra comenzilor. Trecu într-a-ntâia și cele șase roți motoare patinară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]