1,377 matches
-
nu merita, era prea frumos... Și pe mine ... A destupat șampania, au băut câte un pahar, fata i se părea o zeitate gingașă și păgână, plină de iubire, voluptate și sexualitate. Picioarele fetei se desfăceau ritmic iar cele două pulpe fremătau promițând voluptăți nepământene. Contabila divină s-a ridicat, a Început să se dezbrace lasciv, a rămas numai În minima lenjerie intimă, s-a apropiat de Rică, tot numai o apă fierbinte, i-a așezat o mână pe după gât, apoi pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ultimul otgon Caice, luntrii se contopesc cu malul, Parâme și otgoane amarnic le încătușează. În pântecele lor se sparge valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu care și-a anunțat sosirea. O veste ce m-a lăsat fără grai. Neașteptată. Imaginația a Început să-mi lucreze febril. Deja Îl vedeam arzând de nerăbdare... nerăbdarea de a-i mângâia umerii catifelați și rotunzi, mijlocul subțire, sânii fremătând de atâta așteptare... Și „ea” abandonându-se până la uitare În brațele celui Îndrăgit. Și doar m-a „avertizat” și mi-a lăsat suficient timp pentru a lua o hotărâre: „Vrem cu adevărat să fim Împreună?”. M am smuls repede din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
american Harold Dwight Lasswel, care definea politica drept "cine primește, ce primește, când și cum". Păi altfel, cum ne-am putea explica comportamentul psihologic aberant a liderilor în politică și afaceri. Dar observ, nene struțule, că tot nu auzi ce freamătă în jur, ci doar simți la modul acut loviturile ce ți le dă guvernanții la ... părțile moi. Așa că degeaba îmi răcesc și eu gura să te lămuresc, vorba ceea, caravana trece, câinii latră. Nu-i așa că dacă aș scrie despre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
asta deoarece Traian Băsescu, marele maestru și sforar de renume cel puțin național, a acestei scene, apreciază cum se cuvine persoanele delicate, fragile și care mai ales, cele care gândesc în orice problemă ca o blondă tipică. Ehei, ce au fremătat și freamătă pe scena aceasta nume de blonde ca Boagiu, Udrea, Turcan, Săftoiu, Anastase, Mantale, Șandru, Emil Boc. Acum sunt sigur, că unii dintre dumneavoastră veți spune că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Traian Băsescu, marele maestru și sforar de renume cel puțin național, a acestei scene, apreciază cum se cuvine persoanele delicate, fragile și care mai ales, cele care gândesc în orice problemă ca o blondă tipică. Ehei, ce au fremătat și freamătă pe scena aceasta nume de blonde ca Boagiu, Udrea, Turcan, Săftoiu, Anastase, Mantale, Șandru, Emil Boc. Acum sunt sigur, că unii dintre dumneavoastră veți spune că Emil Boc nu est de genul feminin, dar vă contrazic, fiindcă prin talentele lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
luă pe Cristi de braț și îl trase după ea. Porniră repede spre oraș. Pașii lor răsunau pe dalele de piatră de pe pavaj. Deasupra lacului, ceața se îndesea cu repeziciune. În lumina lunii, deja apa părea o suprafață lăptoasă, ce fremăta în valuri mici. Deși nu bătea nici un firicel de vânt, dinspre lac se simțea o răceală puternică. De ce ne grăbim așa? întrebă Cristian Toma. Nu-mi place ce se întâmplă, spuse Ileana, trăgându-l în continuare de braț după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după dimensiuni, se aștepta să fie mai greu, însă aproape că nu-l simțea. Nu-i venea să creadă cât este de ușor. Îl privi ca să se asigure că, într-adevăr, se află în mâna lui. Lemnul părea cald, și fremăta ușor în palmele lui. Avea senzația că degetele intră în suprafața toiagului și, la rândul lor, fibrele lemnoase îi pătrund prin piele. Simți o ușoară mâncărime după care totul încetă. I se părea că toiagul face parte din el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dac-o apăs cu nerozii. Mă lasă-ntotdeauna să-i ating gândul tainic, îmi dă speranță și mă învăluie c-o muzică divină din veacuri viitoare. Ei nu-i trebuie frumusețe, nici violență, ci numai clipe fericite, mă roagă-ntruna fremătând să n-o reped, să nu fiu crud c-atâta își dorește-n schimb: să-i mângâi clapele mai blând.
Claviatura (Keyboard) by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83915_a_85240]
-
Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de ani ai ei avea, după cum am mai spus, un cimitir de iubiți. ― Monstrule, când ne mai vedem? Câteodată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
i-ar fi dat nota 3 pentru răspuns, în schimb cel de psihologie, nota 10. Pe mine însă aceste haust caprices mă surprindeau trezindu-mi admirația. Mihaela avea atitudini rafinate, un spirit prompt în fața noutății, idei personale, o sensibilitate care fremăta în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi văzu pleoapele fremătând și ochii care încercau să se deschidă. Dar îi trebuiră aproape trei minute ca să se poată ridica pe canapea și spuse pe un ton obosit: - Doar n-o să ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții care freamătă la fiecare mort, iar amintirea lor continuă apoi să-i tulbure.) Facem doar o socoteală de tarabă: "s-ar putea să mai trăim, deoarece sunt oameni mai bătrâni ca noi". Și ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea să-l admire și ea în curând, am făcut o mie de planuri. I-am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără ea, parcă ar fi un disc (aceeași mînie) care strălucește alături, îmbie cu o mie de emoții, dar așteaptă încă diafragma pentru a-și spune întreg secretul. Nu avusesem ocazia despărțirilor dar oricum, totul nu era prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se ridică în mine, spun: "Te iubesc, Ioana! Pot să ți-o afirm fără nici o ezitare. Ce să socotesc? Să precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul meu, ce freamătă pentru tine și mă îndeamnă să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se tânguie. Sunt convins că-mi voi susține energia și că-mi voi pune în aplicare proiectele, cu toate că experiența ar trebui să-mi aducă aminte că nu e prima oară când sunt invadat de astfel de stări și că freamăt inutil. Discut cu Ioana despre trecut, pe pridvorul casei familiei Axente. Am luat temperatura la ora 6 - mare - a fost doctorul, tot așa de evaziv, și, cum știm că până mâine nu putem avea nici o noutate în ceea ce privește pe Viky, putem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea un cerc larg de cunoștințe. — Ei bine, stăpâne, să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]