1,521 matches
-
copilărie sale, perioada războiului și ocupația germană a Parisului: Achtung! Groupir! Groupir! Nu sesiză nici un surâs de receptare a șăgalnicei invitații, ci doar unele circumspecte priviri ale damelor cu coafuri platinate și buze senzuale. La un timp, intenționând să majoreze frenezia dragostei față de oaspetele de onoare, amfitrionul, care râdea tot mai dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la agonie, cu Isărescu. Poate că adevărații yuppies au fost, prin anii ’90, pe la Început, cei cu simpatii de extremă dreapta. Ei Își Închipuiau că-s la zi, updated, fără să fie ca toată lumea, ci În elită. Sincroni și cu frenezia editorială a Humanitasului și cu alaiul Înduhovniciților de pe la conferințele ASCOR. Și uite-așa au monopolizat cultura și ne-au futut nouă viețile. * Așa și noi, am Început Încercând să vedem ce-ar fi de spus, la zi, În politică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la diferite tipuri de tobe, acționate simultan și identic de către cei trei percuționiști, acest opus a fost și un prilej de a testa inventivitatea interpreților în a modela și nuanța un material sonor uniform, ce risca să să devină monoton. Frenezia ritmică a caracterizat și piesa lui Nicolae Brânduș, Dans în ritm ak-sak pentru percuție solo - o partitură scrisă în 1970, ca parte a operei La țigănci după nuvela fantastică a lui Mircea Eliade. Diferențele au constat în diversitatea instrumentelor de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
a cărții? - Mă străduiesc să scriu fiecare carte ca și cum ar fi prima și ca și cum tehnica ar trebui să fie alta de fiecare dată pentru a reflecta cât mai bine cu putință universul pe care îl creez. De unde și importanța unei frenezii a discursului într-un roman a cărui acțiune se petrece în Secolul Luminilor, sau a unui discurs mai sec, atunci când e vorba de universul izolat și închis al vieții la țară din Vest. Apoi, în Vest, am dorit să șterg
François Vallejo:"...ce bucurie pentru mine, lectura romanului meu făcută de români..." by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8364_a_9689]
-
din ușă, notează autoarea cu umor fin). În unii oameni nu reușește să intre. Din alții nu poate să mai iasă. Viață grea are amoeba noastră în timpul comunismului, când cetățenii sunt pustiiți de gânduri, vidați interior, iar activiștii au o frenezie diabolică. De precizat că Zogru e un personaj fantastic, dar nu demonic. Ascultă cu evlavie slujbele, ține Sărbătorile creștine, vrea să facă, pe cât e supraomenește posibil, bine celor pe care-i locuiește. Ca un haiduc al aerului și al sângelui
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
și, când m-a îmbrățișat, mi-a lăsat o pată pe umărul bluzei albe. L-am pupat pe barbă. Mirosea a terebentină și a tutun de pipă. ș...ț Tonul s-ar fi vrut trist, dar pe șevalet vedeam o frenezie carmin-portocalie, ce nu apăruse până atunci în picturile lui, o nerăbdare fericită. N-am spus nimic. ș...ț Eu am terminat facultatea și am fost repartizată la Frăsinetul de Jos. Bluza cu pată carmin o mai port și acum, când
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
de la natură, legile desvoltării economice, condițiile de existență ale țării sale în relație cu alte țări, care adesea dau naștere la războaie, unde e trimis, el sau copiii lui, să lupte și să moară. De aceea ia parte adesea cu frenezie la revolte, răscoale și revoluții, când vrea să nimicească toate acestea. Caracteristica sufletului uman e aspirația spre libertate, dar sensul vieții tot nu-i apare cu limpezime: da, libertate totală, dar ce să faci cu ea, dacă într-o zi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și anume în durata ei în istorie și chiar în cosmos: existența e unică, vreau să spun irepetabilă, eșecul unei entități nu asigură victoria unei entități viitoare, ceea ce este pierdut, e pierdut pentru totdeauna. Sânt însă departe de a sprijini frenezia afirmării. Nu regretam vastul apartament al Matildei, dar nici nu mă împăcăm cu refugiul meu într-un subsol. Cele două camere le găsii la o familie care se temea să nu fie repartizat în ele cine știe ce bețiv în locul fetei care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să înghită acel tub salvator pe care îl purta odinioară în poșetă și care îi dădea pe atunci atâta siguranță de sine; mai bine n-ar fi avut niciodată această idee smintită, care îi împinsese viața spre o prea înaltă frenezie; acum era silită să sufere, o suferință ca o boală mortală, dar care nu-și găsea soluția nici în moarte. Încercarăm în săptămânile următoare să reînviem vechea noastră dragoste, dar se dovedi că ea avusese dreptate când îmi spusese că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lua și casa, și o golise din timp de valori, cum ar fi tablouri, bijuterii, argintării, covoare, mobilă stil (nu-i fusese dibuit încă garajul, unde păstra Aubusson-uri, candelabre de Murano, Grigorești, Luchieni), pe care nu le vindea ieftin, cu frenezia smintită a unora care credeau că în curând vor veni anglo-americanii și vor recupera ei pe urmă totul cu vârf și îndesat... Eram totdeauna alături de el când se înființa un nou îmbogățit, dramaturg de succes fiindcă stigmatiza idilic birocrația, compozitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțeleagă cum de se produce acest abandon total al vechilor valori, care, credea el, se prăbușeau, fără să-și dea seama că de fapt doar se retrăgeau lăsând pitecantropul să ocupe și el scena o dată, să-l vedem dansând cu frenezie și să învățăm, să ne pierdem adică iluziile și complexele de vinovăție că nu i s-a acordat și lui șansa de a evolua... Nu mă miram de înțelepciunea mea. Platon ne arată că până și un sclav știa ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
străduia să obțină precizări de la aparatul său. Asta era cusurul detectoarelor portative: or fi ele foarte solide, dar le lipsea precizia. ― Hm... parcă-i și-n față și-n spate. În interiorul postului de operații al VTT-ului, Gorman regla cu frenezie potențiometrele monitoarelor individuale. ― Nu vedem nimic de aici. Ce se întâmplă, Apone? Ripley știa și era sigură de ceea ce urma să se întâmple. Simțea, deși nu vedea nimic. Aidoma unui val care urcă pe nisipul plajei, nevăzut dar perceptibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la vreme. Își întinsese haina pe consolă și pe monitor pentru a le proteja de nisip și praful spulberat de vânt. Componentele electronice ale acestor aparate erau într-adevăr mai fragile decât ale propriului său corp. Degetele îi fluturaseră cu frenezie pe tastatură, abia vizibille. Un om bine antrenat ar fi făcut același lucru într-un timp de zece ori mai mare. Și un om s-ar fi rugat probabil. Poate, își zise. Ființele sintetice au micile lor secrete. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe celălalt buton de apel și auzi geamătul motorului. Celălalt lift se desprindea de nivelele superioare, pornind lunga coborâre când, deodată, un urlet înspăimântător o făcu să se întoarcă. Departe, o creatură lucioasă venea spre ea, făcându-și loc cu frenezie prin labirintul de țevi de canalizare. Ripley verifică vibratorul. Încărcătorul era gol. Nu avea de rezervă și nu-i mai rămăseseră nici grenade. Aruncă arma hibridă, inutilă, aproape mulțumită că nu mai trebuia să care această povară. Coborârea liftului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în locul celui vechi, intact și lucios: se „decopertau marile artere“. Grupuri răzlețe de muncitori demontau și bordurile (erau vizate piesele interbelice, din granit masiv sau alea ceaușiste de beton, care nu se clintiseră o jumătate de secol) și, cu o frenezie inexplicabilă, le înlocuiau cu unele mici, poroase, din azbest casabil: se „reabilitau bordurile“. O simplă privire, și te lămureai. Noile produse păreau friabile, turnate dintr-un amestec nisipos, gri-șobolan: se spărgeau după un an și trebuiau înlocuite din nou. Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșeau halatele farmacistelor, cu numele prins sub o plăcuță transparentă sau cusut cu ață maro deasupra sânilor. Nu le deslușeam chipul (mereu ascuns după medicamente), dar era suficient să te-oprești la mișcarea brațelor. Urmăream cu-o satisfacție vecină cu frenezia plimbarea degetelor pe capace și dopuri, benzi adezive și sigilii, pompițe și dispozitive de presurizare. Cutiile erau desfăcute, foliile golite de aer, tabletele împinse afară, flacoanele agitate și-apoi ridicate la nivelul privirii, pentru o ultimă inspecție, înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără scumpele amintiri ale trecutului, cum trebuie să murim pentru țara părinților, a moșilor și a strămoșilor noștri! (Delavrancea, 192-, pp. 12-13). Lăsați-vă cuprinși de frenezia morții! Învățați să trăiți fiorul care vă poartă spre moarte! cutremurătoare îndemnuri pedagogice... Delavrancea dă expresie tragică, prin timbrul său oratoric, unui cult patriotic al morții, cu rădăcini reperabile și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că o eventuală cerere în căsătorie i-ar fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria acelei „femei umilite și fantastice“ ajunge de-acum până într-un asemenea hal de frenezie, încât preferă să-și exprime de la început dezgustul în refuz, decât să-și consolideze pentru totdeauna situația, ajungând la o măreție inaccesibilă. Însă cel mai rău era că Nastasia Filippovna luase un ascendent teribil față de el. Nu reușea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le deosebiți... Ia uitați-vă cum se uită generalul cu gura căscată! — Aici e Sodoma, Sodoma! repeta generalul, dând din umeri. Și el se ridicase de pe canapea; iarăși erau toți în picioare. Nastasia Filippovna părea cuprinsă de o stare de frenezie. — Chiar pleacă! gemu prințul, frângându-și mâinile. — Credeai că nu? Poate că sunt și eu mândră, chiar dacă-s nerușinată! Adineaori ai zis că-s perfecțiunea întruchipată; frumoasă perfecțiune, care se duce într-o speluncă ca să se poată lăuda pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de adevărată disperare. L-la naiba! Arde, arde totul! strigă el, văzând flacăra. — Arde, arde! strigară toți deodată, dând să înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima oară! — Du-te! urlă Ferdâșcenko, cuprins de o frenezie categorică, repezindu-se la Ganea și trăgându-l de mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da, de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un fel de frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un aer pierdut. Deodată o șoaptă fierbinte, grăbită parcă, îi fripse urechea. Dacă nu vă descotorosiți imediat de acești oameni mârșavi, vă voi urî toată viața, toată viața numai pe dumneavoastră vă voi urî ! îi șopti Aglaia; părea cuprinsă de frenezie, însă se întoarse cu spatele mai înainte ca prințul să-i poată arunca o privire. De altminteri, de-acum nu mai avea de ce și de cine să se descotorosească; între timp ceilalți apucaseră să-l urce pe Ippolit în trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
minți? Nu mint. Spui adevărul când zici că n-o iubești? — Cred că e purul adevăr. — Ia te uită la el: „cred“! Băiatul i-a transmis-o? — L-am rugat pe Nikolai Ardalionovici... — Pe băiat! Pe băiat! îl întrerupse cu frenezie Lizaveta Prokofievna. Habar n-am cine-i Nikolai Ardalionovici! E-un băiat! — Nikolai Ardalionovici... — Băiatul, îți zic! — Nu, nu băiatul, ci Nikolai Ardalionovici, îi răspunse, în sfârșit, prințul ferm, deși destul de încet. — Bine, scumpule, bine! Asta am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]