25,627 matches
-
abia în 1964. Pînă și Paul Sfetcu, mereu gata să-i ia apărarea șefului său, recunoaște că procesul Pătrășcanu a fost o înscenare politică pentru înlăturarea unui adversar, mai ales după moartea lui Stalin, cînd lui Gheorghiu-Dej îi era efectiv frică de pericolul personalității lui Pătrășcanu, un autentic intelectual. Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au scăpat, în 1952, cu aprobarea lui Stalin, le-a organizat așa-numita deviere de dreapta, Ana Pauker murind repede de cancer, iar Vasile Luca
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
prin Constituție, nu mai e totuna cu statul acasă pe vremea lui Ceaușescu. Și, să fim serioși, pe vremea lui Ceaușescu, aproape toți îngrețoșații de azi se duceau să voteze, chiar dacă știau că iau parte la o mascaradă. Votul de frică de pînă în '89 a devenit acum, pentru o parte a alegătorilor, refuzul de a vota. Un refuz al dezamăgirii. Sau, cum se spune, "Nu-i mai votez pentru că nu s-au ținut de cuvînt." Apare aici însă o întrebare
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
care a impus PRM-ul drept a doua forță politică din România? În turul doi al alegerilor prezidențiale, Ion Iliescu s-a trezit susținut chiar și de cei de ale căror voturi nu avea nevoie. Așa-numitele voturi întoarse, de frică să nu iasă răul cel mai mare. Înțelegînd că aceste voturi de circumstanță ar putea să-l văduvească de voturile alegătorilor săi, Ion Iliescu s-a văzut silit să refuze acest serviciu de ultimă oră, de natură oportunistă, din punctul
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
fier ruginite, se identifică cu o voluptate - cum să zic? - animalică, bestială cu semănătorii de ură și de crimă. Astfel de personaje, pe lângă rolul nefast, au și funcția hârtiei de turnesol: ei ne arată așa cum suntem, dincolo de machiajul convențiilor, al fricii sau al prefăcătoriei. Cum se poate ieși din această stare de paralizie morală? Foarte simplu: demascând originile răului. Făcând procesul comunismului. Arătând că omul lobotomizat de astăzi e rezultatul sută la sută al politicii bolșevico-securiste, care a retrimis România în
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
cel mai important criteriu) dar care a pus întrebările grele ale conștiinței, ținând loc și de istorie și de jurnal de actualități. Acolo s-a dus războiul cel mai dur cu cenzura. Sigur că deceniile de comunism au însemnat restricții, frică, suferință, martiraj, nevoie de proces, de arhivă, de zi comemorativă, dar nu de tip victimologic, pentru că victima, încercând să recupereze o istorie neîntâmplată, face ea însăși victime. Cu toate îngrădirile, cu toată durerea, cu tot nenorocul, oamenii au descoperit în
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
privit zîmbind, și-a pus căștile la urechi și, prin zgomotul aeronavei, l-am auzit mai mult după mișcarea buzelor: "E nevastă-mea!" Zburăm acum chiar deasupra Himalaiei. Cred că sub noi era Tibetul. Și mă cuprinsese o senzație de frică și de sfințenie. Din cînd în cînd, fericitul soț al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu de la el că dacă avionul s-ar fi stricat, n-am mai fi putut ateriza niciunde. Cel mult, trenul de aterizare
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
că situația de sub Ceaușescu (eu numai asta am trăit, mulțumesc lui Dumnezeu) nu se poate compara cu situația din anii '50. Marea teroare, teroarea absolută a fost atunci. Într-un fel teroarea ceaușistă, susținută prin metode pasive, este și rezultatul fricii acumulate în oameni pe vremea marii terori din anii '50. Românii s-au închis într-un soi de carapace oarecum patologică, refuzînd orice act de solidaritate. Cei cîțiva disidenți, cinci sau șase (acum e inflație) s-au trezit nu sprijiniți
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
la buzunarul de la piept, ca să arunce documentele. Grănicerul - nu putea fi decît un grănicer ungur - a crezut că el duce mîna la o armă. Și a stins lanterna. Apoi l-am auzit fugind. Auzeam pietrișul pe rambleu. I-a fost frică... Să nu fie împușcat. Da. A crezut că Bodolea scoate un revolver. Nu era destul de bine organizată paza, pentru că de obicei grănicerii patrulează cîte doi. Unul te prindea cu farul, și al doilea supraveghea situația. Atunci încă nu se ajunsese
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
comunist, chiar în ochii celor, puțini în România, ce luptaseră sincer pentru "implementarea" lui, se datora desăvîrșitei sale ineficacități, în toate domeniile vieții, și că supraviețuirea lui se explica nu atît prin imensul aparat represiv care-l apăra, ci prin frica instinctivă și subconștientă a milioane de oameni cărora spiritul natural de competiție le fusese înlocuit cu mincinoasele "întreceri socialiste", de riscurile libertății, în fața unor certitudini mizerabile, dar totuși certitudini". Iar prin introducerea dictatorului ca figură a considerațiilor antitotalitare se obține
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Într-o noapte, tîrziu, am rugat o asistentă să mă ajute să cobor din pat. M-am așezat în genunchi. Cred că m-am rugat. O vedeam pe Maria cu Isus în brațe, cu capul pe spate. "Nu-ți fie frică...". Papa a repetat deseori aceste cuvinte, pe care și Isus le spusese apostolilor săi. L-am auzit și eu în noaptea aceea. De a doua zi, lucrurile s-au îndreptat, încet-încet. De data asta reușisem! După trei săptămîni, am ieșit
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
clopotele băteau. Am simțit, paradoxal, că sînt din nou puternică, curajoasă, că iubesc lumina și că ea se așează, iarăși, pe fața mea. Că intru, nu știu pînă cînd, în armonie cu mine și cu povestea mea. "NU VĂ FIE FRICĂ!..." Doi foști colegi ai mei filologi, cu unul dintre ei purtam, cîndva, discuții palpitante despre Muzeul }ăranului Român, sînt și artiști. Artiști importanți, cu studii, cu turnee internaționale și concerte ținute în atenee și filarmonici. Au încercat să nuanțeze puterea
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
rusă. Așa că am tradus-o, la început doar pentru mine, cu ajutorul Angelei Linvingstone de la Facultatea de Rusă a Universității Essex. A fost o experiență care m-a modificat. M-a eliberat de constrângerile poeziei ce se scria în jur... De frica să nu mă trădez. De precauții defensive. Și desigur de ironia englezească. L.V.Out of Touch e un poem sentimental, oarecum post-Browning ca ton: "iubire/ nu fii singur să nu/ trăim mereu singuri în// călătoria mohorâtă așteaptă-mă:/ lumea aceasta
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
cu felurite dezagremente a justițiarului ce intră în impact cu "centralismul" instituționalizat, deloc iubitor de controverse, uniformizant în virtutea intereselor sale invederate: Nu m-am temut să pun în cauză nume mari, cvasi-sacralizate, recunoaște dl. Pecican, cum nu mi-a fost frică nici să scriu despre inși mai puțin cunoscuți. Este, poate, avantajul unei anumite marginalități pe care numai o țară cu un stat și o cultură hipercentralizată ți se poate oferi, într-un efect involuntar de libertate neașteptată". încercînd a-și
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
încrederea filialelor, Vadim nu mai are viață lungă în fruntea PRM nici ca președinte onorific, așa cum visează el, pe viață. Corneliu Coposu, cît era el de autoritate morală incontestabilă în PNȚCD, n-a riscat așa ceva. CVT a făcut-o de frică. A scăpat partidul de sub control. Așa că l-a scos pe Ciontu în față, sperînd că pînă la congresul din noiembrie își va putea reface imaginea. Dar nu mai are ce.
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
avea mușamaua încinsă încât nu puteam să Ținem prea mult mâna pe ea. Tot felul de șurubele, rezervoare, curelușe, unele curate de sclipeau, altele pline de praf și benzină, uleiuri scurse, am fi vrut să le ștergem, dar ne era frică să le atingem. Doar casca ne-am permis s-o încercăm, pe rând, eu am Ținut-o mai mult pe cap, aveam prioritatea curajului și a vârstei, mă foloseam totdeauna de acest avantaj. Soarele își mai domoli din fierbințeală și
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
public, pudoarea mă caracteriza încă din copilărie. Apoi se întoarse spre sora mea mai mare și, nedumerit cumva, continuă o temă pe care, se pare că, au început-o încă din casă: de ce nu vii? Nu cred că Ți-e frică, nu ai mai mers niciodată, poți să încerci, dar ea nu se lăsa îndu plecată, ci refuzând politicos se scuză că ar avea treabă și plecă de lângă motocicletă. Am fugit după ea: ce vrea să faci, ce ai refuzat? Vrea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
de el îmbrățișându-l din spate peste burtă, avea burta atât de mare că mâinile mele nu se întâlneau în față. Mirosea a transpirație. Am evitat să stau prea aproape, dar când am pornit mi s-a făcut un pic frică, el îmi tot vorbea spunându-mi când o ia la stânga sau la dreapta, dar eu nu auzeam din cauza pârâitului puternic, m-am lipit mai tare de el și cu cât înaintam, deși bătea vântul și era răcoros din cauza vitezei, el
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
îmi era tare rușine de călătoria cu motocicleta, de parcă toată lumea ar fi știut de ce voia moșulică ăsta să mă ducă până în deal. Bătea vântul în viteza coborâșului, saliva mi se usca pe față fără s-o pot șterge, mi-era frică să-mi desprind mâna de pe cămașă ca să nu mă dezechilibrez, așa că până acasă totul era la locul lui, doar combinația de miros de benzină, transpirație, mușama încinsă și salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia ascunsă undeva în neuronii mei
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
Stânjenit de o asemenea modalitate de interogare, e mult prea laconic și expeditiv. De reținut declarația că ar vrea să trăiască la...Brașov (p. 31), dar și mărturisirea că-i plac matematicile și muzica, Beethoven fiind compozitorul favorit; îi e frică "de proștii răi" și iubește "călătoria cu tovarăși deștepți și veseli" (p. 31-34). Caragiale însuși, pasionat om de presă care se recomanda "publicist român", va adopta în scurt timp interviul ca modalitate de explorare a actualității și va fi mirat
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
să fie soldat american. Casca rotundă, super, cu bentița lăsată să fluture liber, pantalonii comozi, cu buzunare șmecherești, tunica - o bluză lejeră, frumoasa pușcă automată, și bocancii... ce mai bocanci! Cu bocanci ca aceștia nici să mori nu ți-e frică. Americanii i-au tăiat atunci pe toți în privința stilului: și pe englezii prea decorativi, și pe franțujii plini de ifose, și pe fasciști în uniformele lor prea agresive, și pe soldățeii noștri cu piepturile pline de medalii. Americanii, și în
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
va justifica, plauzibil, ambiguitățile și cețoasele stufoșenii cu care ne-a obișnuit... Precum în pâclă ne-a lăsat și domnul Băsescu declarând cu vitejie la "Marius Tucă Show": "Nu dau înapoi nici o casă, să nu se zică că mi-e frică" -Vezi-l, vecine ? E neînfricat, așa cum l-am bănuit eu, îmi spune cu mândrie Haralampy. Până una-alta, zicerea ne-a tulburat într-atât, încât am sacrificat puținii bani puși de-o parte pentru sărbătorirea scumpirilor de 1 aprilie și am
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]
-
piatră, strig azidespre lutul pătimirii noastrecum a mistuit atâtea vremiși atâția Prometei...... XXVII. LA RĂSCRUCE DE VINTURI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
noastrecum a mistuit atâtea vremiși atâția Prometei...... XXVII. LA RĂSCRUCE DE VINTURI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai aprins nimeni un foc. Pentru sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg.Mi-e frică să stau.Nu mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
n-am mai aprins nimeni un foc. Pentru sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg.Mi-e frică să stau.Nu mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg ?. Am întrebat, drumul.De ce să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]