79,993 matches
-
două sute cincizeci de milioane de suflete (cifrele sunt din 2003). Cum ți-ai putea închipui că, în acest mic infinit, oamenii trăiesc cu conștiința individualității lor? Dintre cei puțini care o fac, unii trebuie să plece. China este încă o frumoasă promisiune, o fabulă cu prea multe personaje, o grădină imensă cu prea puține flori. Șansa lui Shan Sa s-a numit Franța. Este șansa exilului, inițiatică pentru scriitorul a cărui patrie este lumea întreagă, mai puțin propria țară: iată ce
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
dependență ca jocurile computerizate. Go-ul este un joc serios unde clarviziunea și imaginația conviețuiesc, pe termen lung. Ce motive ar avea cititorul român să accepte provocarea? În primul rînd, naratoarea din Jucătoarea de go își privește adversarul în ochi: frumoși ochi, obsedanți, îndrăgostiți. Min și Jing se numesc cele două iubiri ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Fericirea este luptă de asediu, un joc de go. Voi omorî durerea sugrumînd-o." Desprinsă din sîngele curs în Beijingul comunist al lui 1989 sau din cel al Beijingului ocupat de japonezi din 1932, viața unor oameni, altminteri derizorie, devine tragică, frumoasă deci, în literatură: să-l pui pe Apollo în serviciul lui Dionysos, spunea Nietzsche despre tragedie, dar cultura orientală tematizează raportul invers. Dacă o veți ierta pe Shan Sa că n-a avut șansa să asiste la domnia erei bănuielii
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
m-au emoționat. Privirea către sine, în interiorul său, este un exercițiu dificil și complex și pe care nu am învățat să-l practicăm riguros decît prea puțini dintre noi. Călătoria lui Răzvan Ionescu către Dumnezeu este, de fapt, cea mai frumoasă călătorie către eu. Tonul acestei mărturisiri este cel care m-a făcut să poposesc mai mult, în ciudata liniște a nopții, asupra itinerarului propus de autor. Este un ton tolerant, cald, calm, în care inflexiunile încercării de a înțelege și
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
disco insignifiantă. Se face apel des în cea de-a doua parte la dans, pe o coregrafie nu tocmai de zile mari, la efecte kitsch. Dacă s-ar fi renunțat la toate astea, spectacolul Love cats ar fi fost un frumos și proaspăt exercițiu de actorie, cu o amprentă regizorală nu de trecut cu vederea. Tot în atmosfera unui studio nou, refăcut într-un stil modern și funcțional, am văzut o reprezentație-exercițiu. Este vorba despre Sala cea mică a Teatrului de
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
gătită cu panaș. atunci zării, o, doamne, pe alee în strai bogat de catifea subțire cu falduri tremurînd sub alizee, un chip gingaș de dincolo de fire, de doamnă ce anume se gătise spre-a fi în lume ea cea mai frumoasă. cînd mă văzu, pleoapele-și închise și-și depărtă statura majestuoasă. în ea, subit, recunoscui pe Sissi și chiar din clipa-aceea eu eram suspinul greu ce-n inimă-și sădise, chiar textul care încă nu se scrise: acel necunoscut din
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Cronicar Rugați-vă pentru fratele Nicolae! Aș fi vrut să-l cunosc pe Nicu Steinhardt. În chilia lui de la Rohia am poposit într-o vară frumoasă și liniștită. M-am uitat de jur împrejur, în camera mică, austeră și, totuși, de o căldură aparte. Simțeam ceva foarte uman, primitor, o căldură care îmi invada tot corpul, într-un loc rece, în principiu, un loc în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Atîta efort, merita și o cauză. Eu una, aș prefera altă specialitate, dar fiecare cu gustul lui, nu? Cei cu platforma întîrzie și mă duc, din nou, la telefonul public să-i rechem. Formez și...ce-mi văd ochișorii mei frumoși? Altă vitrină. "Cele mai mici prețuri din zonă!". Dedesubt, poza electorală a aceluiași Vasile Mihalache. Același zîmbet! Nu vrea nimeni să-l cumpere? E ieftin, ca braga! Cu o singură condiție: să nu depășiți zona. Doamna Cezarina și a lu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
conirostru, - / Ť... o insulă? un munte? o apă? un deșert?ť / De ce, fărî de-a începe,-ar sfârși periplul nostru?" În absolut, poezia se (re)produce aproape combinațional tocmai prin mecanica sa molecular-livrescă intrinsecă. Nu se putea o metaforă mai frumoasă pentru poezia lui Șerban Foarță decât dantelăria fractalică! În spațiul poetic întemeiat și guvernat de poet, coabitarea este conceptul-principiu absolut. Parafrazându-l pe George Steiner, poezia lui Șerban Foarță nu poate fi "un regat de mijloc", căci absolut toate cuvintele
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
străini vrăjmași știe și poate simți și prețui cu adevărat nostalgia cea mare și copleșitoare. N-am găsit iubirea pe care o aduceam eu de-acasă. M-am uitat împrejur și am văzut, și multe speranțe am pierdut din cele frumoase. M-am retras în ungher, umil, irosindu-mi visurile ca un sihastru. Și anii au trecut peste mine și m-au călcat în picioare și mi-au înăbușit glasul. Ce mai putea rămâne din visurile de odinioară?" (Opere 3, p.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
mai, ci la 12 octombrie. Părinții ar fi aceiași, dar cu o istorie mai puțin perfectă decât cea declarată în repetatele autobiografii cerute de regimul sovietic. Pentru că tatăl, "orășan" fiind și om cu carte, se îndrăgostise de o fată simplă, frumoasă "ca o cadră", dar analfabetă, părinții au aranjat pentru ea o căsătorie de formă, cu atamanul văduv Stefan Kuznețov. Cu toate acestea, Anastasia își părăsi curând soțul, se mută cu alesul ei și, din legătura lor, se născu, în 1903
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
mai mult, propunând o "a treia realitate", o versiune proprie rezultată din colaborarea cu L.F., acea "Vanga din Donețk". Varianta Korabliov- L.F. Romanul nu ar fi fost scris nici de Șolohov, nici de Kriukov, ci de o ...femeie, o "șatenă frumoasă" a cărei bunică ar fi fost sora mai mică a bunicii lui Șolohov, iar tatăl ei nelegitim ar fi fost Dmitri Evgrafovici Popov, moșierul a cărui familie pusese temelia domeniului Iasenovka. "Aleksandra Dmitrievna"(numele autoarei, revelat de astre) s-ar
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
într-o stare de semiconștiență în care ar fi trăit până la 24 martie 1962... Lăsând deoparte numeroasele inadvertențe și coincidențe ale versiunii, precum și eșecul final al lui L.F. de a găsi manuscrisul la Rostov, trebuie să admitem cât este de frumoasă, tentantă, misterioasă și deasupra tuturor celorlalte versiuni prozaice existente. Dar este și credibilă? Ni se pare mai degrabă o inspirată găselniță a autorului de a oferi cititorului intelectual contemporan, plictisit de biografiile tradiționale, o nouă formă atractivă care să includă
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
aș preciza că anul apariției Monografiei Enescu (editată de Academia Română este 1971, și nu 1964). Dar acestea nu sunt decât mărunțișuri remediabile la o nouă posibilă editare. De remarcat este că volumul este bilingv român-englez, că are o ilustrație foarte frumoasă, în parte inedită și condiții grafice remarcabile. Și că este o foarte utilă introducere în problematica enesciană. Unui alt public se adresează volumul George Enescu în memoria timpului, tipărit de Editura Casa Radio. în 450 de pagini, Viorel Cosma a
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
presă de la Paris, filme cu un "parti pris stilistic foarte puternic "). Regizorilor relativ necunoscuți li se adaugă și căteva nume de rezonanță: frații Coen, Wong Kar-Wai, Michael Moore, Walter Salles și, mai ales, Emir Kusturica, cu un film cu titlu frumos, în curajoasa lui banalitate: "Life is Miracle "... Un semn bun e și acela că numărul filmelor franceze din competiție a scăzut, față de alți ani, la cifra rezonabilă de trei.Tematic și stilistic, promit gazdele, competiția va avea un singur punct
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
în lumea din care am făcut parte și care nu mai există astăzi - așa-zisa înalta societate - existau foarte multe mediocrități, însă șlefuite, care știau să întoarcă paginile unei partituri, atunci cînd o doamnă cînta la pian, știau să stea frumos la masă, să poarte o conversație banală, dar conversație. Era o lume pe care eu o disprețuiam, dar nu aveam dreptate. Pentru că acești oameni constituiau un palier de la care era posibilă apariția unui Enescu, unui Celibidache sau a cui doriți
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
corespondență (electronică). O strategie asemănătoare, de-a lăsa ce-i bun la urmă, pentru impresie, întîlnim în modul de "paginare" a poeziilor. Strînse pe luni, din ianuarie pînă în aprilie, par a-și însuma versurile și valoarea. Aprilie este o frumoasă "baladă" despre corpuri, despre memoria lor dezordonată, despre stinghereală și despre părăsire. O prietenă din Berlin povestește, iar Bănulescu traduce, într-o română voit cam stricată: "N-am la cine să-l dăruiesc pe organism." Amintiri din copilărie: "îl duceam
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
provenea dintre "titularii" de la Cahiers du cinéma, Alain Resnais) era libertatea camerei. Mișcarea acesteia reprezintă pentru ei esența cinematografiei; nu trebuie să se odihnească decât pentru a-și aduna forțele pentru o nouă secvență, nu pentru a crea o imagine frumoasă. Cel care a rupt-o cu regulile rigide în această privință a fost Godard: în Weekend, el are un cadru panoramic foarte lung, fără tăieturi, în care camera se rotește peste 360 de grade, adică limita permisă. Scorsese năzuiește la
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
toate astea, toată lumea pronostica succesul lui Gaudé în finala cu Alain Joubert, Marc Lambron și Marie Nimier (ultima, laureată deja a Premiului Médicis cu un roman extrem de interesant pentru istoria literară franceză). Le Soleil des Scorta este o ficțiune pură, frumoasă, din care ar rezulta o ecranizare de mare succes. Este povestea unei familii din Italia de Sud, neamul Scorta, blestemat pentru că s-a iscat dintr-un păcat combinat cu o neînțelegere. Luciano Mascalzone, bandit care teroriza femeile din satul Montepuccio
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
căderea comunismului. l Despre Gh. Crăciun scrie și Marian Victor Buciu în nr. 7-8 din EUPHORIONUL de la Sibiu, în cadrul unei dezbateri despre Starea romanului. Tot acolo, o proză de Ioan Groșan și un interviu cu N. Breban, care aduce un frumos elogiu generației '60 de care aparține, poeților, prozatorilor și criticilor care au făcut posibilă, din nou, în România, după înghețul realist-socialist, o literatură adevărată. l O babilonie, fără cunoaștere exactă a lucrurilor și amestecînd aprecierile de valoare, este articolul dlui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
89 89, cînd mie mi se părea că alăturarea este unică și intangibilă. Ca și reverența pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală și
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
povești pe scenă, cu elemente simple, funcționale, cu o articulație flexibilă, coerentă, încîntătoare. După ce am văzut varianta scenică a Nonei Ciobanu după Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer, mi-am revigorat aprecierile. Da, este un regizor care știe să spună frumos și coerent povești pe scenă. Să construiască module simple, asamblabile și dezasamblabile, să însuflețească spiritul inițiatic al călătoriilor și, lucrul care m-a interesat și care m-a bucurat cel mai tare, al trupei cu care s-a trudit: Liliana
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
peste mode și timp candoarea, capacitatea de a admira și iubi, încîntarea în fața miracolelor vieții ("nu, serios, eu chiar cred în miracole și am avut parte de ele"), năstrușnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
o pâine". Vreți una de azi sau una de ieri?" "Una de azi, bineînțeles". "Atunci veniți mâine". Și câte și mai câte. Adevărate cârje pentru invaliditățile noastre provocate de regim, ale mele și ale întregii națiuni. C. P.: Există "întâmplări frumoase" pe care încă nu le-ați trăit? V-a marcat în vreun fel absența lor? N. C.: Există, cu siguranță. De pildă, deși m-am măritat de trei ori, n-am purtat niciodată o rochie de mireasă. În desenele mele
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
imposibilă, pomenirea ideii înseși. Rezultatele pozitive în formarea caracterului meu au fost: o mai coerentă privire asupra lumii, detașarea de avantaje materiale, implicarea în destinul năpăstuiților de pe glob (indiferent de rasă sau de naționalitate) - plus iradierea unei utopii (uneori, e frumos să visezi!). Dar "frigerea cu ciorbă" și "suflarea în iaurt" mă urmăresc până astăzi, împiedicându-mă să cad pradă oricăror ispititoare chemări... C. P.: Când echilibrul fragil dintre convenție și invenție, dintre "comanda socială" și "comanda vocației" s-a frânt
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]