7,086 matches
-
răgușit!” Lupul la ușă-a ascultat / Și-a auzit ce-a cuvântat Iedul cel mic. Atuncea dar, / Mers-a degrabă la fierar Să își ascută colți-ndată / Precum și limba, ca să poată Să aibă glas melodios, / Ca și al caprei de frumos. Când a sfârșit, s-a-napoiat / La ușă iarăși și-a cântat: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
o persoană sofisticată, fără studii prea înalte, dar autodidactă, cu un limbaj îngrijit, literar, rod al lecturilor, atentă mereu să-și lărgească orizontul, dotată excepțional intelectual și cu talent artistic recunoscut de persoanele pentru care brodează sau tricotează, pentru că iubește Frumosul, și-l creează din orice, croșetându-și parcă propria poveste... Și totdeauna ia deciziile cele mai bune. În copilăria mea, de exemplu, ea a fost cel mai bun medic pentru noi, copiii ei. Îi trebuiau o zi, două și ne
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca și față de autocrație sau de dictatură, față de comunism și capitalism, de statele laice și religioase, față de libertate și tiranie, de dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec. al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și n-o crede. Pentru el e poveste, pentru mine nu e, că eu am văzut cu ochii mei. Nu stăteau mai departe de zece pași, cam cât îi până la bradu cela strâmb, și străluceau. Vai, cum mai străluceau de frumos! — Cine? - întrebă Metodiu. — Să vă spună el - zise Parnasie. Să vă spună Surduc, că lui i-am povestit. — De ce să spun eu? Eu nu spun minciuni, eu povestesc - zise Surduc. Spune tu, că tu zici c-ai văzut. Spune, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie și-și întoarse frumoșii ei ochi spre soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă-ți fleanca! - murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge-te pe bărbie. Ești plină de unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La ce te gândești? - întrebă cu gingășie Cosette când, în sfârșit, intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți... două-trei vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul. Pot eu spre pildă, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a făcut oale și ulcele, am dezgropa lucruri nu tocmai plăcute și nu ușor de justificat. Nu e totuna dacă ești strănepotul lui Radu cel Frumos sau al lui Mihnea Turcitu, iar în domeniul ficțiunii e mai bine să te înrudești cu bunul Bezuhov decât cu, să zicem, Iago. Pan Bijinski n-a fost, să ne înțelegem, un înger. Dar nici nu i se pot pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul Damiani - i se asociază și mica rugăminte ca scaunul papal să le ofere acestor tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și viteazul Parsival și tristul Tristan și frumosul Lancelot și toți ceilalți cavaleri În armurile lor strălucitoare depunînd jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe peretele de la lift cu ghirlănzi de trandafiri, are aci la ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau probabil considerate prea îngăduitoare în înaltele cercuri hippie. Judy mi-a întins în tăcere o ceașcă de ceai. Stătea cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de oameni care, ca și acest Ivan, aflați sub influența intrigii teatrale, au trăit câteva ore de mare tensiune a celor mai nobile sentimente? Poate, numai în cazul în care această intrigă a produs nu râsul, nu veselia, nu admirația frumosului, ci o adâncă zguduire a sufletului. Dar este suficient să-i privim pe acești oameni, să le vedem figurile în timpul pauzei sau la sfârșitul spectacolului, pentru a ne convinge cu ușurință că ei nu s-au înrăit, nu urăsc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să-l vadă de pe locul său, ca un tron, și poate-i trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu-i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci cînd se prăvale de pe un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care societatea românească ar fi fost lipsită de acele elemente estetice care ne facă să suportăm viața mai ușor. Ele, împreună cu bărbații lor (nu toți și nu toate!), au răspunsă și de latura artistică, de pigmentarea vieții cu elemente de frumos, atenuând cenușiul și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de libertate pentru fiecare ființă umană - în orice caz, pentru cele mai bine pregătite s-o cucerească. De la un secol la altul, el pune la punct toate instituțiile sale, care vor cunoaște într-o zi paroxismul. Idealul iudeo-grec: noul și frumosul Prin anul 1300 î.e.n., modul ciclic de a concepe lumea, dominant până atunci, suferă o modificare datorată câtorva mediteraneeni înzestrați cu o inventivitate nemaiîntâlnită până atunci: grecii, fenicienii și evreii. Acestora le este comună pasiunea pentru progres, pentru metafizică, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
înnebunesc, nu alta, dar, după ce l-am căutat mai bine, l-am găsit, se dusese pe afară, se juca și el cu alți copii... Pentru mine, a fost numai spectacolul. Teatrul?, ce e teatrul? Să ți se rupă sufletul de frumos, aia e Teatrul. Sunt bătrână acuma, dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de detectivi, eram în birou, la computer, mă cheamă jos, în mașina lor, și-mi arată pe film pe fiică-mea, fiică-mea... cu cine crezi tu?, cu cine era?... Se pupa cu iubitul meu, cu Străinul, cu tânărul și frumosul meu amant... parcă sunt în Caragiale, da’ amant se spune, nu?... erau în fața școlii și el o mângâia ca pe o ștoarfă... Intrase Răul în casa mea, în sufletul meu, nu știu cum să zic... Dacă n-am înnebunit, mare lucru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui vechi, casa preotului Iacobescu din Cristești, preotul plecase de câțiva ani în Paradisul lui Bosch, mai era pe lumea asta doar dăscălița subțire și înaltă, femeia care iubea teatrul mai presus de orice, să mi se rupă sufletul de frumos, asta e teatru, spusese ea odată, tot așa acuma, la bătrânețe, tot așa acuma, când îi venea băiatul, Actorul... Tata a murit și mama nu l-a urmat, își spune Maestrul. Anita a murit și eu n-am urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și pantaloni albi, au apărut Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu capetele date pe spate: „Înapoi - Înapoi, Înapoi la Nassau Hall. Înapoi - Înapoi, Pân’ la Locul cel mai fain. Înapoi - Înapoi De la pământescul bal, Înapoi - Înapoi, La frumosul Nassau Hall!“ Când spectrala procesiune s-a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]