1,457 matches
-
tinerețea trecuse. În meseria lui nu era loc pentru bărbați bătrâni. Știa că, nu peste mult timp, va trebui să se retragă din activitate, iar pentru asta, era absolut necesar să pună ceva de o parte. Avea un cont destul de frumușel, dar nu suficient pentru a nu-și face griji după pensionare. Majoritatea banilor proveneau din salariul pe care îl primea de la Vlad. Nu se putea plânge de colaborarea cu Mihailovici. Șeful său nu era un cărpănos, știa că, dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le poa10 te face orice copil de la țară. Iar timpul trecea și copilul creștea. Și a tot crescut el până ce a ajuns flăcău în toată puterea cuvântului. Bun de scos la horă și aproape bun de însurat. Numai că, deși frumușel și voinicel, băiatul nostru nu se pricepea la nimic. Se vede, însă, că tatăl a intrat la idee. Cum să scoată el în lume un om nepriceput și leneș? Ce fată are să se lege la cap cu o astfel de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
palmele asudate, pe urmă, lovit de o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte, Tudor se întoarce frumușel în coadă, târând după el geamantanul cât toate zilele. Lasă, bre, ăla, să nu zică ăștia că mai ții locu’ la înc-o persoană. Uite-aici pune-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
avea rude din partea părinților, la oraș; un unchi și o mătușă. Mă bucurasem atunci pentru Victorița că Își găsise prietenia și de ce nu, chiar iubirea În acest coleg și consătean pe care Îl cunoșteam și eu ca fiind un băiat frumușel, atrăgător și de treabă, cunoscându-i și părinții. Victorița chiar se mutase la el și Îmi spusese la telefon În convorbirile noastre rare pe care le aveam, că au intenții de căsătorie. În toamnă așteptam să joc la nunta ei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
este Învățată deja, zise Mărin : la vreo săptămână, două, Îi spun că sunt chemat la județ și lipsesc vreo două zile de acasă. Bă, da’ nătlăfeți mai sunteți, lasă că vă Învăț eu să mințiți. Am un plan: vă duceți frumușel acasă, așa, cu mutre serioase, preocupate, și spuneți că mergeți cu mine la județ la un congres cu partidul din care facem parte, care o să țină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
un specific național: erau mai mari. Bureții din Est erau mai groși decât cei din Vest. Iar cei românești cred că erau cei mai mari, îți făceau umerii largi, ca ai fotbaliștilor americani. Până la 14 ani m-a îmbrăcat mama. Frumușel. Mergeam la croitoreasă. Acolo erau o grămadă de femei cu corpuri de toate felurile. Pe croitoreasă o chema Rita. Sau poate pe cățel ușa ei o chema Rita. Nu mai știu. Mă lăsa să iau bucăți de material ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcuse Strickland așa ceva, dar n-am zis nimic și o vreme am păstrat amândoi tăcerea. — Ce-ai făcut cu toate lucrurile tale? l-am întrebat în cele din urmă. — Am adus un cămătar evreu care mi-a dat o sumă frumușică pentru tot calabalâcul. Îmi iau cu mine acasă tablourile. În afară de ele nu mai am nimic pe lume, cu excepția unei lăzi cu haine și a câtorva cărți. Îmi pare bine că te duci acasă, i-am zis. Simțeam că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da, da, era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
imputări din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel ghiozdanul din cui și plecam la școală, ca să mă așez cuminte în bancă, lângă colegii mei candizi și nevinovați, care dormiseră în patul lor curat de-acasă. Conștiința aoestei stări de lucruri îmi conferea o ciudată superioritate asupra lor. Îi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am alergat într-un suflet, cu inelul ei în mână și am ales unul cu briliante care sclipeau oa ochii ei. M-a costat o sumă frumușică. Dar cine se uita la bani? Când m-am întors, Mihaela mă aștepta, gata îmbrăcată. ― Uite, ți l-am adus. ― Cum, l-a dres așa de repede? ― Cât ai bate din palme. I-am pus în deget inelul cel nou
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suflet și pe buze te aștept să te oglindești în ele, să îți potolești setea cu ele. șase în primul loc: vine momentul să organizezi un mic punct de prim ajutor al grădinii suspendate a dragostei tale, dai o sumă frumușică pe cazanul-vindecător-al-lui-goibniu, cel mai potrivit scopului tău din ce se găsește la magazinul de antichități al acestor ținuturi, îl așezi în fața prispei tale și începi să strângi apele ploilor năstrușnice în burta lui largă, de bronz, la prima ploaie se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoaște pe oameni și nesiguranța pe care ne-o inspiră iubitele noastre, deoarece orice gest de-al lor poate avea dublu înțeles. El spuse: - Ai dreptate, și am și eu un exemplu. Când eram student damlecții de engleză unei domnișoare frumușele, une véritable jeune fille. După obiceiul meu, profitam de ocazie pour lui faire la cour. În mijlocul lecției venea o sluguliță cu apă și dulceață pentru mine și o lăsa în fața mea. Trebuia să găsesc eu, mai apoi, între două vorbe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acolo din jenă de a trimite o scrisoare prea rece. Una câte una le-am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta "frumușel, elegant, făcut să epatez pe domnișoare" (tot vorbele Ioanei) și acum arzând până la scrum! - A doua zi m-am dus cu el! - Ai fost în stare să te duci cu el, special pentru act? Și în momentele mele de speranță
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
venind să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar trebui să se prezinte în fața juriului. Care candidate? La măritiș. Viitoarele neveste. Trec frumușel prin fața noastră, eventual în costum de baie, le punem întrebări, le măsurăm și, dacă întrunesc punctajul, le dăm aprobare. Vorbiți prostii! Femeia e prin ea însăși o creatură divină. N-are nevoie de aprobarea nimănui. Trupul tău, un stog de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
agitândo sua sabia de-i ziceai că a cucerit del entire universo, nu altcevone. Numa’ că atunci se întâmplă ceva incredible straniones, ceva ce nimeni nu credeabus del posibile no more. În clipa aceea se-auzi un cântec atât de frumușel, încâto all soldato se oprirăn ca prin farmeco, vrăjibun. Era vocea del fato del califo Abah-al-Behlemberün, la plus del bello de tu le fet’ e even le femeies del mondado, cu toate c-avea numa’ vreo șaișpe anos. Venea dansândo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încerc și eu, poate că eu o să reușesc, numai să nu mă chinui să fac suprapresiune-n țeavă, ajunge dacă beau cât pot de mult, ținându-mă de nas, i-am zis că e-n regulă, și m-am așezat frumușel la țeavă, ținându-mă cu o mână de nas, iar cu cealaltă dirijând jetul de apă în gură, apoi am început să-nghit la apă, era destul de rece, dar, pe măsură ce mi se-mpuțina aerul în piept, o simțeam tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nume Feri, am voie și sus, pe excavator, a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a ridicat din umeri, bine, dacă treaba merge cum trebuie, din partea mea poți să urci în excavator, să-l și pornești, dar acu’ ia și împarte frumușel sapele, trebuie să înceapă munca, nu-ți fie teamă, directorul școlii știe, și-a dat acordul ca în fiecare după-masă ăștia să lucreze aici, toți sunt de la școala doișpe, nu?, spune-le că atâta timp cât lucrează aici, nu trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mână a lehamite, mare scofală, să câștigi jucând cu un nevăzător, eu trebuia să ghicesc după sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a spus, făcând un pas spre bancă, dar atunci Prodan l-a împuns cu bastonul în burtă, aveți grijă să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură, iar când mi-am pus-o, atunci brusc mi-am dat seama de ce-o să urmeze, fiindcă văzusem așa ceva odată, într-un film cu partizani, și aș fi vrut să-mi retrag mâna, dar deja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în același timp, mulțimea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]