1,444 matches
-
pierdeam și pe Atti și nici pe el nu reușeam să-l mai găsesc... Între timp, era slujbă de noapte la catedrală, deoarece era Paște... Afară însă era încă rece. La poarta bisericii - doi schilozi. Unul din ei îmi păru frumușel, părea un copil. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire de aur. Acesta s-a dovedit chiar un interlocutor foarte plăcut. Iar o altă prezență pe care am reținut o a fost aceea a unui tânăr brunet, frumușel, care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu au fost hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă imobilizeze în somn, iar după ce dispăream din compartiment ar fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întrerupându-se brusc și ducând vertical arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare, i-am povestit de frigiderul meu pe care se află ceașca în care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
publicitar) facultății. Se caută, atenție, o femeie care să nu corespundă criteriilor de frumusețe actuale (care sunt acelea nu ni se spune, evident), având dificultăți de integrare în societate din cauza respingerii celorlați pentru că nu intră în categoria celor blonde, subțiri, frumușele. Scopul: reportaj de televiziune. Atât de multă ipocrizie bine intenționată, sublimată imediat însă în prostie pură! Puteau doar să spună doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana care dădea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un specific național: erau mai mari. Bureții din Est erau mai groși decât cei din Vest. Iar cei românești cred că erau cei mai mari, îți făceau umerii largi, ca ai fotbaliștilor americani. Până la 14 ani m-a îmbrăcat mama. Frumușel. Mergeam la croitoreasă. Acolo erau o grămadă de femei cu corpuri de toate felurile. Pe croitoreasă o chema Rita. Sau poate pe cățel ușa ei o chema Rita. Nu mai știu. Mă lăsa să iau bucăți de material ca să fac
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin clasa a-VI-a cînd m-am îndrăgostit (cum să mă exprim altfel?!) de o fetiță frumușică, finuță, delicată, Melania Dumescu, elevă din altă clasă. Când mă întâlneam cu ea, mă fâstâceam, dar în rest știu că mă purtam destul de urât cu colegele de clasă. La un moment dat, în curtea școlii m-am apropiat de o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
își făceau efectul în timp, deci persistau în ea. Copiii o puneau să-și dea chiloții jos (și băieții, dar și unele fete mai îndrăznețe), iar ea se executa cît ai clipi din ochi, cu zîm betul pe buze. Era frumușică, dar avea o pri vire ciudată : se uita ocolit. Mie mi-era rușine - de oamenii care ar fi putut să treacă - să o pun să-mi arate, cu toate că îmi doream și eu foarte mult. O dată mi-am luat inima în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
interioară. Casa bătrânească în care fina mea s-a născut și a crescut a căpătat o înfățișare tinerească după ce proaspeții pensionari au părăsit orașul și s-au mutat în ea, coborând pe pământ, după exprimarea lor. Au investit o sumă frumușică pentru mobila trebuitoare celor două camere și bucătăriei spațioase, pentru parchet, gresie, faianță, pentru construcția unui spațiu generos destinat băii și centralei termice. S-au străduit, și au reușit, să-și creeze ambianța interioară și confortul pe care l au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
treaba că trebuie să ai și un dram de noroc uneori, așa s-a întâmplat și cu originea acestei expoziții. Participasem în 1994 la o expoziție colectivă la Casa de Cultură din Reșița și aveam acolo expuse vreo 3 tablouri frumușele zic eu, unul fiind un tablou nocturn citadin (apropos de tematica în pictura naivă), care l-am refăcut peste câți va ani, doar ca idee, fără ca să se înțeleagă din asta că am făcut o copie a tabloului, am refăcut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
deja mestecată de alții. Și va avea impresia că se hrănește cu lucruri sănătoase. Problema e că, mai devreme sau mai târziu, vom vedea și efectele sociale ale unei astfel de ali mentații „sănătoase“. (2012) Tineri de viitor Este spilcuit, frumușel și are un zâmbet atât de dulce, încât îți vine săl întinzi pe pâine, cu unt, în loc de miere. Dacă lar mai fi prins, cu siguranță bunicămea sar fi dat în vânt după el. Numai că, în afară de faptul că ar fi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poștă. Dar nu avea încălzire centrală. Au vîndut-o și s-au mutat la bloc. Cumnată-su, cu un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis caloriferul și ține alimentele. Soția lui Ion, frumușică dealtfel, e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva ori, cînd mă întorceam din sat de la tata și-i aduceam vreun pachet trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele de când bunul Dumnezeu te-a așezat în brațele mele arzând de dorința să devină un cuib matern. Și bunul Dumnezeu a ales atât de bine bebelușul pe care aș fi vrut să-l am: era așa de drăgălaș, îmbrăcat frumușel și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exact același ton, în timp ce îmi scormonesc disperată creierul. Mi-o fi spus Elinor ceva despre faptul că ne întâlnim cu o tipă care organizează nunți și nu-mi aduc eu aminte? Trebuia, oare, să știu de chestia asta? — E foarte frumușică! spune Robyn, fără să-mi dea drumul la mâini. Îmi scrutează cu privirea de laser fiecare părticică a corpului, și eu mă trezesc făcând același lucru. Pare să aibă vreo patruzeci și ceva de ani, fardul impecabil îi pune în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
între patru pereți cu Suze și Ernie, totul a mers înainte cu toată viteza, fără ca eu să știu, și acum am scăpat complet frâul situației. E ca și cum nunta asta ar fi un cal alb uriaș care până acum a mers frumușel la trap, dar care brusc s-a ridicat în două picioare și a plecat în galop spre depărtări, fără mine. Nu cred că Robyn chiar m-ar da în judecată. Sau chiar vorbește serios? — Bună, Judith! Da, Robyn sunt. Le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Rămâne privind în gol undeva în fața lui, plimbându-și degetul pe marginea paharului. — Și... în ultimele zile ale excursiei, ni s-a dat o zi liberă. Toți ceilalți s-au dus la Empire State Building. Eu, însă, am șters-o frumușel din grup. Aveam adresa ei, așa că am venit și m-am așezat pe treptele din fața blocului ei. Nu era clădirea în care stă acum, ci alta, mai spre capătul lui Park Avenue. Oamenii care treceau pe lângă mine mă priveau mirați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-o casă de boier fanariot din Bucureștii Începutului de veac XIX, anume „două țigance tinere și frumușele erau Însărcinate a turna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-o casă de boier fanariot din Bucureștii Începutului de veac XIX, anume „două țigance tinere și frumușele erau Însărcinate a turna prin pahare [...] vin și rachiu” <endnote id="(657, p. 99)"/>. Frumusețe și eleganță Documentele spun că, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, la Târnovo, țarul bulgar din dinastia Șișmanizilor Ivan Alexandru (1331-1371) a repudiat-o pe țarina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași același tip de retorică utilizată În privința bărbaților evrei : o virtute era admisă doar pentru ca viciul să iasă mai bine În evidență. Femeile din cadrul „ovreimii aristocrate” - „pe care fără inconvenient am putea-o numi finanța noastră” - sunt, „de obicei, foarte frumușele”. Dar, „după o lege a Talmudului, femeile măritate sunt obligate să-și radă părul capului”. „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
croitorie. Am vorbit cu cumnata de la Galați și poate că va merge la ea, ca să-și facă un rost mai bun, că viața la oraș este mai ușoară. Să știi că a vorbit cu un flăcău de aici, erau potriviți, frumușei amândoi, băiatul era dintro familie cuprinsă, de gospodari, eu nu aveam nimic contra să se ia. Nu știu ce s-a întâmplat, mi-a spus că băiatul voia să-i dăm fetii și pământul din Trauș în afară de ce i s-ar fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]