26,912 matches
-
relativ repede - probabil în virtutea faptului că poseda (sau i s-a pus în mână în clipa sinuciderii) o armă similară celei cu care fusese ucis plutonierul. O sinucidere cu totul și cu totul atipică, de altfel: cu arma perpendiculară pe frunte, și nu la tâmplă sau în gură, așa cum, o știm din film, procedează orice sinucigaș! Prin acest nou caz, prestigiul poliției e departe de a fi crescut. Oricâte mitraliere va agita pe la intersecții, oricâte dovezi de forță va etala în
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
decît cred. Și ar mai fi detașarea pe care mi-o dau experiența și vîrsta. Am avut, adică, timp să învăț cîte ceva despre "oscilațiile" opiniilor la noi. Au fost scriitori al căror nume ocupa toată presa și erau în fruntea clasamentelor, ca astăzi să nu-i găsești nicăieri, și autori obscuri, odinioară ignorați, pe care vremea și evoluția gustului literar i-au urcat foarte sus. Vreau să spun că zadarnic îți faci loc cu "ghiarele și cu dinții", timpul nu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
bună știință. Și unde sînt astăzi Al. Toma, Eugen Frunză, Dumitru Corbea, Novicov, Vitner și mulți alții? Dar acestea sînt simple nuanțe ale unui subiect mult mai grav care mi se pare semnificativ pentru mentalitatea de azi: Mateiu Caragiale în fruntea topurilor. Nu cei care au creat romanul românesc și i-a dat o față europeană, cel care ne-a pus în rînd cu lumea, nici cel ce-a văzut idei sau cei care au redat în paginile lor întrebările și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cele două tablouri de valoare ale casei; mai ales Plata dijmei pe care l-am "pus" și în Galerie în capitolul biografic în care scriu despre , Le repaire des voyous... Numeam astfel, în glumă, musafirii acestei case, cei mai mulți "reacționari" în frunte cu prietenul din tinerețe al Verei Ilkievici, Belu Silber. Țin minte și scena descrisă de "Belulică", după ce ieșise din închisoare și se dusese întîi și întîi pe Grigore Alexandrescu, s-o vadă pe Vera: el se oprise în pragul porții
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
al cărții lui C. Bacalbașa (trebuie precizat că ediția Avramescu nu păstrează, din cauza corpolentului aparat de note, materia așa cum a fost repartizată de autor în ediția princeps) cuprinde trei ani (1885-1888), dominați de lupta opoziției unite (conservatori și liberali, în frunte cu fratele primului ministru, Dimitrie Brătianu, cu N. Fleva și mulți alții) pentru răsturnarea guvernului I.C. Brătianu. A fost o luptă dîrză, desfășurată în parlament, în presă, în adunările publice zgomotoase, care a ținut afișul perioadei. Regele Carol I (din
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
în guvernul său și rezista avalanșei în manifestări a Opoziției Unite, pentru debarcarea guvernului. Și cînd a sfîrșit prin a o face, în martie 1888, nu a făcut-o în favoarea extrem de gălăgioasei opoziții unite. A numit un guvern junimist în frunte cu Theodor Rosetti, cu P.P. Carp la Externe și T. Maiorescu la Instrucție Publică, tocmai pentru că gruparea junimistă nu s- a afiliat opoziției unite, așteptînd, înțelept, dezlegarea luptelor politice. În jurnalul său, T. Maiorescu mărturisește că a pus rămășag cu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
1888, au avut, în fapt, profunde cauze sociale, atrăgînd atenția noului guvern că starea socială a țărănimii e mizeră cu totul. Evident, răscoalele țărănești au fost reprimate cu brutalitate, Panu protestînd, în Lupta, împotriva acestui tratament. Odată cu instalarea sa în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește la 26 iunie/8 iulie 1888 pe Caragiale ca director al Teatrului Național. Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului, afirmă că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
în gura lui, cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice și sculpturale ale lui Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boștină, și un facsimil. Dar pe pagina albă și fină, acestea sunt doar vagi contururi ale unei figuri din fruntea căreia "potolit sângerează/ străvechi legende/ și tâlcul tainic al zborului de pasăre" (Băiatului Elis). Georg Trakl, Metamorfoza răului, traducere de Petre Stoica, Ed. Univers, București, 2000, 215 pag.
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
univocă, hagiografică, departajează cele două sectoare, inegale, ale creației acestor autori "călare pe două epoci". Dar să ne fie clar un lucru: în perspectiva evoluției conștiinței literare, a "mutației valorilor estetice", nici o apreciere nu e bătută în cuie. Scriitorii de frunte nu fac excepție, ba chiar sînt cei mai vizați de astfel de primeniri. Ne putem aștepta la puncte de vedere șocant-înnoitoare, care să mute centrul de greutate al operelor, să le refacă energic trăsăturile, împingînd în umbră unele din părțile
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Grindă pe grindă./ Eu am fost crucea ta/ Copilărească,/ Răsfrîntă-n oglindă" (Două cruci). Ruga poetei a fost în sensul unei solidarizări cu mulțimile năpăstuite: "Ajută-mă să plîng și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte răsucită corn/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de investițiile voastre, că doar bani negri avem și noi! Dacă în logica tot mai clar conturată a pedeserismului transformarea foștilor ofițeri de securitate în piloni de rezistență ai regimului e de la sine înțeleasă, stupefiantă e numirea doctorului Oană-Nurofem în fruntea Spitalului județean Hunedoara! Să auzi și să nu crezi! Un partid care mănâncă patriotism pe pâine, un regim care tremură epileptic că imaginea țării e terfelită de diverși trădători, îi ridică statuie unui medic incompetent, a cărui prostie era cât
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
acestuia desene care reprezintă: "șopârle cu două capete și limbile bifurcate, șuierând pale de foc albăstrui care macină carnea unor trupuri omenești fără s-o ardă, pitici cu capete cât corpul și o gaură ca un ochi fără fund în mijlocul frunții, scorpioni băloși strecurându-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi care se prelinge în lungul labelor" ș.a.m.d. Toate aceste forme halucinante, desprinse parcă din picturile lui Bosch, amplifică rezonanța pe care romanul o
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
la Uniunea Europeană cu Ion Iliescu la putere? T.P.: Ion Iliescu a devenit, în conjunctura știută, purtătorul de speranță al societății civile românești. Dar, cum spuneam, România are de străbătut o cale lungă și va avansa și cu o conducere în fruntea căreia se situează Ion Iliescu. Dar împreună cu forțele societății civile, conservatoare, reprezentate în parlament - mă refer la liberali, la partidul minorității maghiare... - care dacă se vor angaja, vor reuși să dinamizeze un astfel de guvern. R.B.: Domnule Thomas Prinz vă
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
CAP-ului. Seara, "conducerea tehnică", între care și tata, era chemată la ședință, la raion, iar bărbații plecau pe mare, la pescuit. În lipsa lor, femeile din sat se duceau la CAP și-și luau acasă vitele flămînde și uneltele. În fruntea acestor "anticomuniste" tot cam de operetă, neștiind de fapt ce periculoasă e joaca lor, se afla bunică-mea, adică mama contabilului șef. Ce făcea tatăl tău în situația asta? Cînd auzea ce s-a întîmplat le trimitea și pe bunica
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
datorită afacerii tramvaielor electrice din București, o panama a corupției liberale care înțelegea să se îmbogățească din banul public. Atunci, la bătrînețe (avea 75 de ani), a rostit Carp celebrele discursuri în Cameră și în Senat, înfierînd matrapazlîcurile liberale în fruntea cărora se situa Ioan I.C. Brătianu. (Pe acestea le și reproduce dl Ioan Adam în ediția sa.) A fost cîntecul de lebădă al strălucitului om politic P.P. Carp care, după ce a fost, în Consiliile de Coroană din 1914 și 1916
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată în ceafă pe Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot ei... „Dar legea ni-i deșartă și străină Când viața-n noi cu greu se mai anină, Iar datina și mila sunt deșarte Când soru-mea-i flămândă, bolnavă și pe moarte...” Ce este traumatomanția? „Traumatomanție” se cheamă
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
PDSR, glorios reprezentată în parlament. Mă refer la faptul că sub domnia sa reapar în viața publică tot felul de slugoi ai lui Ceaușescu, vechi stindarde ale comunistului național promovat de Pingelică. Numirea - fie și "interimar" - a lui Dinu Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
Mircea Mihăieș De ani de zile, biserica ortodoxă se află în fruntea preferințelor românilor. Și tot de ani de zile mă mir de acest succes. în mintea mea, Biserica, indiferent de rit, echivalează cu blândețea, toleranța, înțelepciunea, grija pentru cel slab. Or, ce văd eu la prea-ortodoxul popor român nu seamănă deloc
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
de însăși credibilitatea internațională a României. Dacă acuzele se vor dovedi adevărate și dacă dl. Arăpașu a participat cu adevărat la devastarea, profanarea și incendierea sinagogii "Reșit Daath" ("începutul științei") din strada Antim, el va trebui să dispară fulgerător din fruntea bisericii ortodoxe române. Și alături de el, întreaga șleahtă de pupincuriști care fac zid viu în jurul acestei figuri mult prea controversate a vieții publice românești. Mă întreb ce atitudine va lua Academia Română, care în urmă cu un an l-a înălțat
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
de-o asemenea gravitate, ori să-și ia adio de la sprijinul internațional. O țară reprezentată la vârf de astfel de inși nu are absolut nici o șansă să fie ajutată de comunitatea internațională. Dacă Sinodul se va încăpățâna să mențină în fruntea celei mai populare instituții a țării un Khomeini ce urăște tot ce nu e pe placul convingerilor sale fundamentaliste, va trebui să tragă și consecințele. Acum câțiva ani, publicam un articol cu titlul "Teoctist iehovist", inspirat de energicul refuz al
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
să scriem cărți, să luăm legătura cu cei care ne defăimează în legătură cu acest subiect. Evreii ne sînt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înțelege exact poziția României în anii treizeci-patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizați mereu, cu efecte îngrozitoare". Cronicarul citește și recitește pasajul de la p. 56 a cărții d-lui Deaconescu: să fie acesta stilul lui Cioran? Lipsit de nuanțe, primitiv, cu unele repetări nefericite... Din scrisoarea d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]