1,212 matches
-
lansat Academia Politică pentru tineri. Sigla Partidului Liberal Democrat din Moldova reprezintă un stejar secular, avînd o coroană larg ramificată, cu frunziș bogat, neregulat, tulpina viguroasă. Stejarul are la bază acronimul PLDM. Tulpina și rădăcinile sînt de culoare cafenie, iar frunzișul de culoare verde. Stejarul are următoarea semnificație: vigoare, putere, temeinicie, rezistență, dăinuire. Simbolul stejarului se întrepătrunde cu istoria noastră națională și este legat de cele mai importante evenimente, creații și ctitorii ale poporului nostru.
Partidul Liberal Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/312085_a_313414]
-
din cauza climei calde și umede, prin desișul de rădăcini absorbția hranei e rapidă cu o fotosinteză intensă.Dar numai 5 % din hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte din sursa de hrană cade ca materii în descompunere pe frunziș, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor există tot timpul anului frunze căzute care sunt supuse imediat unor procese de descompunere, prin capacitatea redusă de depozitare a stratului subțire de humus, aceste substanțe în descompunere sunt imediat absorbite de plante.Furnicile
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este spălat de ploi și
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
întâlnite foarte rar.Fructul are forma ovala, triunghiulara capsula (fruct) cu lungimea de 1-2 cm. Sămânță e cafenie și conține ulei (ceară lichidă) aproximativ 54%. Un arbust în mediu produce 1 kg de polen, la care unii oameni sunt alergici. Frunzișul arbustului este hrană pe tot anul pentru o mulțime de animale inclusiv căprioara, pecarul, șeptelul, veverițele , iepurii, alte rozătoare, și păsări mai mari. Numai șoarecele din Deșertul Sonoră poate să digere ceară din nucă de jojoba. În cantități mari, semințele
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
râuri să primească. Balena, linul, ca și cleanul Și mii de specii să înfrățească. Și pasărea ce zboară cerul, Senin azur de necuprins, Adună în pene curcubeul Cu dor de viață neînvins. Dar și jivine, târâtoare, Cu gând viclean, pe sub frunziș, În văgăună de răcoare, S-adune pradă pe furiș. Și ca să fie curăție A născocit păduchi și puric Să soarbă sânge, APĂ VIE, De nu-s distruși în întuneric. Din fir de praf, bătut de vânt, Un pic mai mare
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
scoarței și un climat cald, favorabil dezvoltării unei vegetații luxuriante, din care s-au putut forma cărbunii. În orizonturile de cărbuni s-au găsit resturi din trunchiri de Sequoia , Nuc, Ulm. Cărbunii de aici s-au mai format și din frunzișurile și trunchiurile unor arbori care cresc azi numai în locurile cu climat cald, precum Scorțișoara și Dafin-ul. Sedimentarea din solul bazinului Petroșani a continuat până la sfârșitul terțiarului. În această perioadă s-au depus bancuri puternice de conglomerate în alternanță
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
tropicale și aproximativ 3 900 specii de ciuperci, din care 1 334 endemice, dar se estimează că sunt mult mai multe, deoarece este general acceptată ideea că în lumea întreagă doar 7% din speciile de ciuperci au fost descoperite. Bogăția frunzișului galben al copacului național al Venezuelei, Tabebuia chrysantha după sezonul ploios l-a inspirat pe romancierul Rómulo Gallegos să-l numească "[l]a primavera de oro de los araguaneyes" ("primăvara aurie a tabebuiei"). Aproximativ 38% din cele 21 000 specii
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
disc plat situat între crengile copacului. Ideea existenței unui Arbore Cosmic se întâlnește și în multe alte mitologii, în special în cele orientale și nord-asiatice. Universul nordicilor, Yggdrasil este însă de la început amenințat cu distrugerea, deoarece un vultur îi devorează frunzișul, trunchiul său începe să putrezească, iar șarpele (sau dragonul) Nidhogg îi roade rădăcinile. În ziua de Ragnarok arborele se va prăbuși, dar va adăposti doi oameni. Despre Yggdrasil se spune că ar fi un frasin uriaș, care adăpostește cele 9
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
maturi după 5 - 7 năpârliri. Durata de viață a opilionilor, de regulă, este de 2 ani. Opilionii populează toate continentele, cu excepția Antarcticii și a zonelor polare. Însă concentrația lor este mai mare la tropice. Opilionii preferă locuri ascunse, greu accesibile: frunziș, locuri pietrose, scorburi sau fisuri în scoarța copacilor. Sunt de asemenea specii iubitoare de umiditate. Pe teritoriul României cea mai răspândită specie este "Phalangium opilio".
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
Arborii macadamia, cu frunzișul lor veșnic verde, înveșmântează coastele estice, subtropicale din Australia. Totuși, doar două dintre cele nouă specii produc fructe comestibile. Ocrotite de un înveliș verde fibros, nucile macadamia sunt sferice, de marimea unei biluțe și au o coajă maronie în interiorul căreia
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
fost prezentată la "Royal Academy" în 1852, când John Ruskin s-a ridicat în apărarea prerafaeliților. Lucrarea cucerește aprecieri elogioase din partea criticilor și a publicului. Pentru obținerea luminozității nuanțelor, Millais folosește metoda pictării pe fond încă umed. "Fata oarbă" și "Frunziș de toamnă" sunt printre cele mai reușite tablouri pictate de Millais. Sunt exemple caracteristice pentru noua metodă pe care artistul o aplică începând din a doua jumătate a anilor cincizeci. Este perioada în care pictorul schimbă tematica lucrărilor sale, ca
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
se roage și au pornit la drum către flacăra pe care o văzuseră. Au călătorit printr-o pădure deasă și, după câteva ore de drum anevoios, au ajuns într-o margine de poiană unde au văzut că flăcările jucau în frunzișul unuii frasin bătrân. Ei s-au oprit acolo și au construit o bisericuță din acel frasin, tulpina copacului servind o lungă perioadă ca Sfântă Masă. Schitul a primit numele de Silvestru, după numele unuia dintre sihaștri. Potrivit altei legende, în
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
în zonele muntoase din sud-vestul Etiopiei, "Coffea arabica" se găsește acum rar în starea sa nativă, multe populații părând a fi copaci nativi amestecați cu cei plantați de om, lucru comun deoarece "Coffea arabica" este un arbust care crește sub frunzișul altor arbori. Planta a fost, de asemenea, recuperată de pe Platoul Boma din Sudanul de Sud. "Coffea arabica" crește și pe Muntele Marsabit din nordul Kenyei, dar nu este clar dacă este cu adevărat nativă sau naturalizată. Coffea arabica are mai
Coffea arabica () [Corola-website/Science/330623_a_331952]
-
în Zona mediteraneană a Levantului, (în special din Israel, Palestina și Siria). În engleză s-a numit "terebint" aceiași denumire dată și la "Pistacia terebinthus" care este un arbore nativ din vestul bazinului mediteranean. "" este distinctă de "P. terebinthus" prin frunzișul oval-marginal care sunt alungite într-un punct depărtat, cumva păroase, răspândindu-se mai mult și rămurind segmente cu flori. Acest arbore este menționat în Biblie, de exemplu în cartea Geneza sau Facerea, este folosită denumirea ebraică "elah" sau "elá" (plural
Pistacia palaestina () [Corola-website/Science/330318_a_331647]
-
alte specii deja au fost eliminate. Pot hibridiza în mod natural cu mastic. În vestul bazinului mediteranean avem alte specii ca de exemplu "Pistacia palaestina" (stejarul palestinian), care mai sunt numite 'Terebint'. "Pistacia palaestina" este distinctă de "P. terebinthus" prin frunzișul oval-marginal care sunt alungite într-un punct depărtat, cumva păroase, răspândindu-se mai mult și rămurind segmente cu flori. Acesta este utilizat ca o sursă de terebentină, posibil cea mai veche cunoscută. Terementina de terebent este denumită Chian, Scio, ori
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată: în mijlocul unui frunziș, copii culeg struguri în timp ce păsări bat din aripi în jur. Două console cu volute sustin o cornișă corintică cu zece modilioane: intermodilioanele sunt ocupate de capete sculptate ce reprezintă doi tritoni, pe Helios, Heracles, Apollo, un cap uman neidentificat, două
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Mongolia. Populațiile europene migrează toamna. Ele iernează într-o fâșie largă la sud de Sahara, care se întinde din Mauritania până în Etiopia. Sunt recunoscute oficial 4 subspecii: Este o pasăre nesociabilă, sperioasă și greu de văzut, care se ascunde în frunzișuri, dar poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales culturile de floarea soarelui. Sunt păsări monogame, trăind în perechi chiar când se întovărășesc
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în frunzișul arborilor, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Datorită coloritului de protecție, el nu se ferește când este descoperit și nu încearcă să fugă. Diferența între mascul și femelă se face după gușă. La mascul pielea gușii este închisă la culoare și
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
specii răspândite în regiunile tropicale și subtropicale, iar câteva specii ajung în zona temperată a Asiei de Est. Aceasta sunt de obicei arbuști, dar unele sunt plante erbacee, iar unele sunt arbori mici, de 5-6 m înălțime. Cele mai multe au un frunziș caduc. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile mici sunt grupate în ciorchine. Din mai multe specii se extrage indigoul, în special din "Indigofera tinctoria" și "Indigofera suffruticosa". Sunt descrise circa 750 specii:
Indigoferă () [Corola-website/Science/331423_a_332752]
-
al piciorului. Scurt timp mai târziu, membranele se rup, lăsând urme de fulgi pe pălărie și o rămășiță în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). Ca ou sau crescând din crăci căzute și apoi acoperite de pământ sau frunziș, buretele poate fi confundat cu speciile mortale "Amanita verna", "Amanita virosa" sau "Amanita phalloides" (toate trei cu manșetă și bulb), dar de asemenea cu Amanita vaginata" (comestibilă), Clitocybe nebularis" (comestibilă, cuticulă cenușie, fără volvă, miros intensiv) sau cu acele de
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
brațele crucii fiind formate de pătrate de sticlă roșie cu o imagine în email a Sântei Ana, purtând o cruce în mâini și impusă în centrul crucii. Din unghiurile crucii ies flăcări aurii, după alții a fi vorba despre un frunziș rotunjit. Pe verso au fost aplicate inițialele înfulecate „A.J.P.F” pentru „Anna Imperatoris Petri Filia” (Anna, fiica împăratului Petru). În anul 1828 înfățișarea crucii a fost modificată prin ucazul țarului Nicolae I. Sticla ei a fost înlocuită de o
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Fier. Colanul este alcătuit de trei tipuri de verigi: Primul a fost o brumă albastră, pe care stă de citit deviza ordinului cu coroana regală, în interior monograma „WR” ("Wilhelminus Rex") al fondatorului; a doua constă dintr-o coroană de frunziș de stejar cu două săbii (spade) încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
Jean Bodel (truver de la sfârșitul secolului al XII-lea) prezintă mai multe caracteristici picarde decât "La Chanson des Saisnes" (Cântecul Saxonilor), cântec de gestă al aceluiași autor. Aceeași diferență există între, pe de o parte, "Le Jeu de la feuillée" (Jocul frunzișului) și, pe de altă parte " Le Jeu de Robin et de Marion" (Jocul lui Robin și Marion) și poemele lirice ale lui Adam de la Halle (truver din secolul al XIII-lea). În limba vorbită, trăsăturile comune ale dialectelor sunt privilegiate
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze egală cu greutatea corpului lor. Ciclurile lor
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze egală cu greutatea corpului lor. Ciclurile lor de activitate constau adesea dintr-un ciclu constant de hrănire pentru a-și umple stomacul, urmat de mai multe ore de
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]