1,244 matches
-
retragă fără zgomot pentru a nu tulbura somnul dulce al partenerei sale. Dintr-o dată se desprinse de ea și o luă la fugă de pe pînză cît putu de repede. Dar în aceeași clipă femela se trezi. Și începu să urmărească fugarul într-o cursă nebună. Masculul se lăsă să alunece pe un fir, amanta după el. Amîndoi se lăsară să cadă peste marginea ferestruicii. Adunîndu-și ultimele puteri masculul încerca să scape. Prea tîrziu. Femelă îl prinse și îl trase din nou
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în proprietatea exclusivă a culturii europene? Ne putem pune această întrebare atunci cînd ne uităm la Statele Unite. Pe lîngă faptul că populația lor este europeană în proporție de 90 %, ele au primit și integrat masiv intelectualii și universitarii proscriși sau fugari din Germania nazistă și din Europa dominată de naziști, apoi pe cei din URSS și din țările europene satelite. Ele continuă să "pompeze" inteligențele europene în domeniul cercetării științifice, iar universitățile lor invită savanți, profesori, scriitori și artiști europeni de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
III către UM 0128/ Buc., 3.04.1954: „Vă înaintăm alăturat un tabel ce cuprinde un nr. de 9 elemente din mediul conducerii stiliste, reținuți în februarie 1952 pentru diverse acțiuni dușmănoase ca: instigări împotriva regimului, sabotarea agriculturii, adăpostirea de fugari, acțiuni contrarevoluționare etc. Întrucât este posibil ca acești reținuți să mai fi desfășurat și alte acțiuni legate de alte elemente pe care nu le-au arătat în timpul anchetei, este necesară crearea unei agenturi informative în interiorul coloniilor de muncă unde aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
antisemită realizat de germanul Fritz Hippler în 1940, în care evreii sunt compaați cu șobolanii și se sugerează „Soluția Finală”, a mai atins un asemenea nivel de propagandă rasistă. Griffith nazist avant la lettre ? Din păcate răspunsul este da. Când fugarii împreună cu sudistul de bine Cameron ajung în coliba a doi veterani ai armatei Nordului, explica ția afișată pe ecran sună așa : „The former enemies of North and South are united again in common defence of their Aryan birthright”. Deci, dincolo de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari, linia fermă a frunții și bărbiei, degetele care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar nimeni nu pune ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dumitale. Markovic, care părea gata să adauge ceva, s-a oprit, cu gura căscată, privindu-l atent. Apoi a mai aruncat o privire lungă În jur, parcurgând pictura și schițele trasate pe peretele văruit: ambarcațiunile care ridicau ancora sub ploaie, fugarii, soldații și orașul În flăcări, vulcanul În erupție din depărtare, șarja de cavalerie, călăreții medievali așteptând să intre În luptă, bărbații cu haine anacronice și arme de peste treizeci de veacuri, Înjunghindu-se În prim-plan. - Familia ostașului era În sigranță, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gura cu o cârpă, ca să nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și femeia Întinsă pe spate, cu coapsele desfăcute și Însângerate. Șuvoiul fugarilor din orașul În flăcări, supravegheat de zbirii Înarmați, trecea fără să le dea nici o atenție. Era doar Încă o poveste, și fiecare avea problemele lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se pe mâini cu cârpa. Amândoi au tăcut o vreme, privind pictura. - Poate că ai dreptate, a zis pictorul. - Asta te-ar face pe dumneata mai rău decât mine. Prin fereastră, un fascicul de lumină urmărea pe pictura murală șirul fugarilor. Erau punctișoare aurii, fire de praf suspendate În văzduh, care dădeau aerului o consistență aproape solidă. Părea reflectorul de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus Faulques. 10
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi se pare. - Cele mai bune gravuri făcute vreodată. Nimeni n-a văzut războiul ca el, nici nu s-a apropiat atât de fața rea a omului. Când, În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cărnuri calde, cu decolteu primitor. Părul strâns era drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape uitase ce simțeai alături de o femeie. Imaginea lui Ivo Markovic i-a trecut fugar prin minte. Nu mai ai multă vreme, spusese croatul. Ar trebui să te duci În sat. O pauză ca să gândească. Un răgaz Înaintea discuției finale. Pictorul de război a cercetat ochii albaștri din fața lui. Era obișnuit să cerceteze și a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și un sân goale, hainele În dezordine geometrică, de parcă tocmai se sculase din pat, cu copilul În brațe - și mai ales privirea tristă, pierdută dincolo de umărul războinicului. Privirea aceea părea să străbată Întinderea circulară a câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale Învingătorului. În fața ei, Înspăimântător cu suliță și un amestec de arme și podoabe antice și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A cuprins fresca Într-un singur gest și a rămas cu ochii la Faulques, Întrebătoare. - Pictez fotografia pe care n-am putut s-o fac, a spus acesta. Ea se dusese spre perete. Stătea lângă femeia care, În fața șirului de fugari, deschidea gura ca să strige, cu fața desorbitată, sub privirea de gheață a soldatului. - Știi ceva? Dumneata ai ceva care nu-mi place. Faulques a zâmbit, prudent. - Cred că știu la ce te referi. - Asta Îmi și displace. Că știi la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
perete Îi rețineau Întreaga atenție. Simetrii intuite, care căpătau brusc consistență. O rețea precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj. Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să intelectualizeze simplitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
forme poliedrice, oțelite, reci. Și axul Învingătorilor, nave și războinici, diferit de al Înfrânților, o chestiune de unghiuri și perspective, culmea orașului, o diagonală care ducea la femeia violată și la copil, și o alta care constituia scheletul șirului de fugari. Și, cu toate acestea, totul atât de liniștit. Privirea observatorului se Îndrepta Întâi spre Hector și Andromaca, luneca firesc până la câmpul de luptă, printre cavalerii care luptau sub vulcanul indiferent, și, după ce trecea printre ravagiile războiului, se oprea la copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mâine. În ciuda cruzimii lor, dezastrele războiului rămâneau În planul al doilea, prinse În culoarea și forma care le Înconjurau; iar ochii privitorului se opreau pe ochii războinicilor care așteptau lupta, pe soldatul de fier, pe femeia din fruntea șirului de fugari, pe coapsele celeilalte femei, căzută la pământ. Și, la sfârșit, formând un triunghi, pe vulcanul echidistant dintre orașul În flăcări, la stânga, și celălalt oraș, care se deștepta În negură și nu știa că-și trăia ultima zi. Compoziția era bună
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Un drum lung. Exista o tramă subterană, o perspectivă fabuloasă și interminabilă, ca o buclă, care străbătea cercul frescei fără să se oprească, integrând fiecare element, legând Între ele navele care ridicau ancorele sub ploaie, orașul În flăcări de pe deal, fugarii, soldații, femeia violată și copilul călău, bărbatul pe moarte, pădurile cu spânzurați care atârnau ca fructele, bătălia din câmpie, bărbații care se luptau În cuțite chiar În primul-plan, călăreții gata să intre În luptă, orașul adormit și Încrezător Între turnurile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și a Mării Caspi-ce, adică teritoriile locuite de geți și sciți. Să mai dau un tras din același autor la Vl, 48: ,,Pompeius Trogus spune că de la neamul sau de la numele acestora își trag parții obîrșia. De aceea și astăzi fugarii în limba scitică se numesc parți(în limba română avem cuvîntul părți: panglică împodobită cu monede de aur sau de argint legată de păr pe frunte sau la pălărie, salbă de bani, dungile colorate ale unei țesături sau pături, a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a despărți, a împărți; așa, să se știe pentru cei cu mintea tembelă cine vorbea limba scitică) și, răspunzînd originii lor, dintre toate neamurile Asiei ei singuri sînt armași și foarte buni luptători. Cuvîntul parți, care am spus că înseamnă fugari, unii i-au dat altă etimologie, spunînd că sînt numiți parți fiindcă au fugit de la părinții lor. Pe acest Tanausis, rege al goților, după moarte, popoarele lui l-au adorat între divinitățile lor”. Herodot amintește în Istorii că sciții au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între, pe care îl traversează majoritatea celor plecați. Un ochi alert și sensibil discerne imediat, în acest univers, bogăția de resurse exploatabile narativ, cum face și Tudor Alexander în toate romanele sale Fugarii, apărut la București în 1994, urmat în 1997 de Fum, o nuvelă de 100 de pagini, după care Lucian Pintilie a vrut să facă un film, proiect eșuat din lipsă de fonduri ; apoi romanul Planeta New York, scris direct în engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza fatală, veac XX, din Autoportret: Sunt copilul negrelor claviaturi Melodios preum e cinteza din păduri, Pentru a schimba lesne fugarii de vis Ai diligenței spre nenoroc deschis, Știu desfolia elegii de Hinduși, Ori deopotrivă albe mănuși. VLADIMIR STREINU Începând a fi ermetic ca Barbu, Vladimir Streinu evocă acum în puținele poezii timpul romantic dunărean, cu ceva din sălbăticia lui Sihleanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frică de toate aceste pedepse, pentru că îmi dădeam seama că le meritasem; dar furia ta a fost mai blândă decât greșeala mea. Tu mi-ai ordonat să plec ca relegat în teritoriile pontice și să brăzdez cu o navă de fugar marea Scitică"111. Într-un alt pasaj, adresându-se soției lui de data aceasta, reia: "Cezar nu mi-a luat nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi meritat să pierd totul din cauza vinii mele (viciului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]