1,614 matches
-
disperării din ochii supți, zâmbi la început, apoi râzând cu toată gura, întrebă cu glas tare: — Și cu Leu ce mai este? De ce-i spui măgarului după sălbăticiu nea cu care este înfățișat în icoane Sfântul Gherasim? Asta este, îl fulgeră gândul pe ieromonah, nu vrea să mă rănească spunându-mi adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-și puie osul la treabă ajutând la treburile țării, puneau bețe în roate Domnitorului știrbindu-i autoritatea. Spiritul superior cosmic văzând acestă stare de fapt, cu multă lipsă de credință a pământenilor, convocă în mare grabă marele consiliu tunând și fulgerând, pe prea iubiții lui fii și pe Satan, poruncindu-le să raporteze situația de pe univers. -Prințe Mihail în calitate de arhanghel al universului, cu ce treburi mai importante te-ai ocupat în ultimul timp? -Înalt Prea Sfinte am triat spiritele inferioare de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de la putere, împreună cu marele sfetnic, instituind puterea celor fără de milă. Puterea terorii și tiraniei. Democrația devenise istorie a trecutului. Satan jubilând de bucurie, crezând că și-a desăvârșit capodopera urcă sus la raport. Când îl văzu, Marele Spirit tună și fulgeră. -Ce-ai făcut blestematule?Așa ai înțeles tu porunca?Mi-ai distrus globul pământesc, mi-ai ucis mai bine de jumătate dintre fiii mei, creiațiile mele. -Dar Luminate, eu nu m-am atins de ei. S-au ucis reciproc. -Tu nenorocitule
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
stricat nimeni nici firea nici obiceiurile. Aveam în sat un bulgar, un sârb, țigani și un ungur, pe Cornel, bărbatul Anghelinii Bibinii, și chiar și un turc, îl chema chiar Turcin. Și Aristide poate era grec... Și atunci m-a fulgerat o idee... acest sfinx care în sfârșit vorbise, era el chiar român curat? De unde știa? - Dacă din întîmplare, i-am spus, ați descoperi că aveți sânge evreiesc... dumneavoastră sau vreo rudă apropiată, ce-ați face? Masca se refăcu, se îndepărtă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ție nu ți-e frig aici? schimbai eu vorba. - Nu mi-e frig, mă bag sub pătură. Mă ridicai să plec. Dar rămăsesem cu sentimentul că îi adâncisem o îndoială, faptul că ea ar fi vinovată. Și ideea care mă fulgerase îmi reveni pe neașteptate: - Ești vinovată că nu ți-ai dat seama de un lucru simplu: frati-meu nu era de tine. - Cum să-mi dau seama? Ți-am povestit, îmi plăcea, se purta bine. - Îți plăcea, se purta bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de pe dealul Furnica. N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic, mie îmi plăcea câmpia, pe care adesea o visam... Jar avea un admirator, pe J. Popper, care veni într-o duminică în vizită și începu să tune și să fulgere la masă împotriva lui Camilar, care lipsea. Îi disprețuiam. După ce scrisese despre debutul meu două cronici rele, una în Flacăra și alta în România liberă sub pseudonim, m-am dus la redacție să-l cunosc. Era răgușit, dar totuși striga
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a convocat și ne-a spus. Este un congres al partidului, care ține două zile. - Stănică, de ce mă minți? Tu nu faci parte din același partid cu Mărin și Dumitrică. Hait! Stănică se blocă. Nu știa ce să răspundă. Îi fulgeră prin minte un răspuns rapid, să nu-l prindă mințind: - Mami, eu sunt pe post de observator. Acesta este protocolul. Musai să merg. Și nu merg cu mașina, ți-o las ție să mergi la serviciu. Dar, am să te
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE FERM VERDICTUL CU MOARTEA, JUDECATA FIIND DEFINITIVĂ. Așa cum stătea acolo, Marin simți cum se umple de indignare. Ridică ochii spre Trask și știu că prietenia pierise. Dar un alt gând, la fel de dureros, îi fulgeră prin minte: Primejdie! Trask nu lăsa niciodată ceva la voia întâmplării. N-ar fi riscat divulgarea acestei informații dacă n-ar fi fost pregătit să facă față urmărilor unui refuz. MARIN VĂZU CĂ TRASK STĂTEA ÎN PICIOARE, CU O MÂNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ceara în foc când o vedea. Tăcea însă. Ori de câte ori trecea pe lângă ea, tăcea. Dacă Anica nu- l vroia? Din toate ce roiau în jurul lui, doar ea, doar ea nu-și umbla privirea spre el. Un gând îi fulgeră sufletul și nici crivățul nu-l putea stinge. Anica, draga lui, nul vroia. Tăcerea ochilor ei îl mistuiau, îi măcinau inima. Nu îndrăznea însă să se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
plăcea la lume. Lăcrima, dar satul nu uita că toate fărădelegile ieșeau uneori la suprafață prin cântecele ei. Frunză verde, foi de nuc Ionel, băiat uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage sub șopron În șălili lui Ion. Iară el pe pat zăcând Zice că s-a’nchedecat De’o cioată, de un bolovan Tocmai’n deal pe cel tăpșan. Zicea de nea Ion a lui moș Radu, care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
înaintă câțiva pași, se mai opri o dată și se uită către vestiar. Esposito, cu șalele înfășurate m prosop, se întoarse către el. Stătea așa gol, stânjenit, și se lăsa ușor când pe un picior, când pe celălalt. Lui Yvars îi fulgeră prin minte că Marcou ar fi trebuit să spună ceva. Dar Marcou rămase ascuns după perdeaua de apă. Esposito își luă cămașa și tocmai o trăgea pe el cu mișcări repezi, când Lassalle spuse: - Bună seara, cu o voce puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de 500 de ani decât faptul că majoritatea lucrărilor s-au pierdut. Printre ele, cine știe, și cele ce-i erau mai scumpe. În care crezuse a fi prins, pentru o clipă, bătaia de aripi a cerului, către care tot fulgerase, pustiindu-și privirile. Posteritatea ! Simonetta îmbătrânită, de nerecunoscut și alături, la un pas, Simonetta tânără, șarpele lunecând între sâni. Tablou înviat după 500 de ani, doar pentru o clipă, o clipă, doar atât. Eliberarea Andromedei, figurând în inventarul Uffizi din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
destinată harului. Înstrăinată apoi de această ființă. Harul avea bătaie scurtă, s-a dovedit, și flacăra șovăielnică. Ar trebui poate păstrată o opinie cumpătată despre rolul, pe nedrept ignorat, al artiștilor mediocri ? Ale căror existență și mici îndrăzneli și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată, împotriva ei înseși, a delăsării care ar fi vândut-o nu doar dușmanilor, ci dușmanului care zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răspunse ceva, dar el nu mai înțelese vorbele ei, căci în clipa când a rostit întrebarea, a simțit cum i se dărâmă în suflet, cu zgomot îngrozitor, o clădire veche, cu temelii ca rădăcinile stejarului. " Am pierdut pe Dumnezeu", îi fulgeră prin minte, închizînd ochii cu frică, parcă astfel ar fi vrut să împiedice ruina. Avea impresia foarte clară că se prăbușește într-o prăpastie fără fund și nu se poate opri, nu se poate agăța de nimic. Aceasta însă a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe divizie e asigurată fericitului care îl va nimici! își zise, întorcînd spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul?" În suflet un glas îi răspunse că el trebuie să fie. Încercă să-l înăbușe, dar glasul deveni poruncitor. Atunci îi fulgeră prin minte: dacă ar avea el norocul să spargă reflectorul rusesc și dacă, drept recompensă, ar fi citat sau decorat, ce ușor și cu câte șanse de izbândă s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta i se păru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
va porni... Mai are deci două ceasuri. Era atât de hotărât, că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încît i se schimbă deodată înfățișarea. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
schimbîndu-se la față. Bologa, fără să-și dea bine seama, se opri întrebător. ― Ești galben și ostenit... Trebuie să te odihnești, adăugă Ilona, stăruitor. Glasul i se păru atât de alinător, că tresări de bucurie. În aceeași clipă însă îi fulgeră prin inimă o frică ciudată, care îl îndemna să răspundă mînios: ― I-ascultă, fetițo, altă treabă n-ai decât să te ții de capul meu? 6 Apostol socotise să intre în cancelarie, să vază ce-au lucrat oamenii toată ziua
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
drum bun! "De ce-mi urează drum bun?" se întrebă Apostol peste câteva minute, strecurîndu-se printre vagoanele din gară, ca și cum de-abia atunci i-ar fi sosit în creieri cuvintele lui Gross. Înainte de-a căuta măcar un răspuns, îl fulgeră o nouă întrebare: Dar dacă are dreptate?" Acuma știa că întrebarea aceasta, sub altă formă, și mai cu seamă ceea ce se ascundea în dosul ei, i-a încolțit în minte din clipa când a zărit în gară, ieri, pe Ilona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apoi se opresc șovăind... Apostol simte șovăirea și iar își aude limpede bătăile inimii... Pe urmă clanța se mișcă fără zgomot și nici ușa nu scârțâie, deschizîndu-se puțin, de-abia atâta cât îi trebuie ei ca să se strecoare... Iar îi fulgeră prin gând lui Apostol să sară din pat și iar rămâne țintuit pe loc, încercînd să-și mulcomească inima și înfricoșat să n-o sperie... "De ce nu închide ușa?" își zice apucat de o nouă disperare. Dar chiar atunci aude
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros. Cotitura rămase în urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca pe trotuar ziua în amiaza mare. Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]