15,951 matches
-
se apropie de șifonierul aflat pe peretele din fața sa, îi deschise atent una din uși și începu să caute printre umerașe. — Ia uitați-vă, le atrage atenția Părințelul, holbîndu-și ochii în direcția intrării, încercînd să străpungă cu privirea perdelele de fum care l împiedică să vadă clar. — E prea frumos ca să fie adevărat, rămîne Curistul cu gura căscată, privind și el la cele trei siluete care se apropie pășind cadențat în direcția lor, apropiindu-se din cealaltă parte a ringului de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați fi făcut în locul nostru? Nimic, zice Roja, de fiecare dată cînd discuția ajunge în punctul ăsta, mă simt așa, știți voi cum, începe să tremure, uitîndu-se în gol la paharul transparent, la pereții crăpați ai crîșmei, la rotocoalele de fum ce se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a fost să fie? Unde dai și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cadă pînă mîine-dimineață, totul depinde doar de noi, dacă o să rămînem pe poziții. Toate s-au petrecut conform planului, autocamionul și-a făcut apariția dinspre Lido, mergînd cu douăzeci la oră, duduind și lăsînd în urmă un nor gros de fum. Cum a oprit ne-am pus cu toții în funcție. Forțele de ordine nu-și dădeau seama ce se întîmplă în spatele Baricadei pînă să-l apuce pe Santinelă năbădăile. Mai rămăseseră de descărcat doar două din butoaiele cu benzină și vreo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mari ca de obicei, simți nevoia să pășească cu băgare de seamă, de parcă s-ar fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deschidea dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
propriile idei și strategii? Simți o mică neliniște, n-o să dureze, încercă să prindă curaj, toată starea asta de incertitudine și confuzie n-o să țină mai mult de cîteva ore. Își dădu în sfîrșit seama că hainele îi duhnesc a fum de țigară, că gura îi miroase a băutură ieftină, că nu mai are prea mult timp de pierdut ca să se trezească de-a binelea, să-și pună din nou ordine în gînduri înainte de-a trece la fapte. — Ăsta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
folosise la nimic pînă atunci, cînd o bubuitură îndepărtată îi întrerupse gîndurile, făcîndu-l să se oprească în loc pentru o clipă, să-și ciulească mai bine urechile. — Ce vrei să spui cu asta? Ce urmărești? întreabă Părințelul privind la firicelele de fum negru care ies din fitilele lumînărilor. — în clipa asta nici el nu mai știe ce vrea, își dă cu părerea Curistul strîmbîndu-și puțin nasul, stăpînindu-și un strănut. — Te gîndești c-o să ajungi parlamentar, deputat sau senator? întreabă din nou Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
După primele întîlniri care avuseseră loc în formulă completă, Roja a început să lipsească tot mai des, să nu-și mai facă apariția decît în trecere. Mai în glumă, mai în serios, le spunea că e sătul pînă-n gît de fumul de țigară, de fufele în fustițe mini care se țin scai de el, că are altceva mai bun de făcut. La fel de bine puteau să se distreze și fără el, să comande băutură și mîncare, să facă dedicații la orchestră, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să n-ai numai impresia că-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
adăpost, o stea căzătoare, a poposit pe șandramaua boschetarului Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag din trabuce scoțând fumul parfumat pe nări, cu fețele Împietrite. După ce și-au fumat trabucul și au băut cafeaua, mă Îmbrac din nou cu fiecare manta În parte, timp În care trebuie să mă apropii cât mai mult de ei. Atunci, ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele, mi se pare o gravă ofensă adusă demnității de om care a citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că eu, Înafară de câteva pagini din Biblia pe care o avea bunica la căpătâiul patului și pe care am vândut-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu o scăpa din ochi! Ești Încă În putere, mai ai timp să ieși din mocirlă și să te Întorci la cărțile tale. Kawabata, Își aprinde o țigară. Fumul se mișcă pe chipul lui, ca o bucată de mătase.,, -Te-am ascultat Kawabata. Mi-ai mai spus toate astea. Știu că nu ești un criminal, dar creierul tău de porc țepos, nu a judecat prea mult niciodată, cât despre armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost vis, a fost realitate. Eram pe acoperiș având Într-o mână binoclul, iar cu cealaltă ținându-mă de coșul de fum. Deodată, norii s-au risipit și am avut În fața ochilor o imagine la care visez din copilărie: pe cer, am văzut o lumină lunguiață, nemișcată, alta decât lumina familiară a stelelor. M-am uitat la ea aproape o oră, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru ieșea din canal ca un balaur cu șapte capete. Din nouă câți fusesem, rămăseseră șase. Trei au murit carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alergat decât la numărul 8, unde de treizeci de ani superbul imobil adăpostise familia. Din casă nu mai rămăsese decât un morman de moloz amestecat cu bucăți de cărămizi și grinzi de lemn, din care se ridica o șuviță de fum. Pofta lui nesățioasă pentru femeile ușoare Îi salvase de două ori viața: odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un ecou harnic și laic al Uniunii Europene. Nu prea știi tu ce-nseamnă asta, și nu am timp acum să-ți explic. O casă nelocuită, undeva, la marginea unei păduri de pini și de brazi.. De pe horn iese un fum pe care l-am văzut de departe. Ce caut eu În acest loc, nu știu, și nu-mi dau seama cum am ajuns acolo. Urc niște trepte de lemn, deschid o ușă care scârțâie și intru cu frică. Un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are o singură Încăpere mare, deși de afară mi se părea că este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]