15,687 matches
-
Sunt convins că viitorul va demonstra ce se va Întâmpla cu oameni de genul lui Knisch. Dr. Gunnar Wickert Departamentul de Medicină Legală Ianuarie, 1934 Legumă rară, sub formă de tomată, de culoare roșie-portocalie, cu dungi verzi (n. trad. ). Arsch - fund, fig. prostănac (n. trad. ). Menșevicii (din rusă меншевиr) au fost o facțiune a mișcării revoluționare din Rusia, care a apărut În 1903 după o dispută dintre HYPERLINK "/wiki/Vladimir Ilici Lenin"Vladimir Ilici Lenin și HYPERLINK "/wiki/Iulius Martov"Iulius Martov, amândoi membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la televizor până-și termină cei doi treaba? — De ce-ntorci capul? mă întreabă amuzată mama în timp ce-și îndreaptă ciorapii. Parc-aș fi o fătucă de două’ș’unu de ani, parcă nu eu te-aș fi șters la fund și nu eu ți-aș fi sărutat fundulețul atâția ani de zile. Ia uită-te la el - îi spune de data asta tatii, în caz că n-a fost sută la sută atent la micul recital în curs de desfășurare - ia uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi făcut una ca asta! E o minciună, o calomnie! Da’ ia stai puțin - eu sunt cel care țipă „N-am făcut eu!“ Eu sunt acuzatul! Iar maică-mea plânge așa de amarnic fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-o să-l am ghepatșt 2 „ca lumea“ când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai e și homarul despre care și-a dat seama, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-acum amprenta de neșters a formei imprimată pe portmoneul meu, cel cu totul deosebit, cu moțul lubrifiat, pe care îl păstrasem anume pentru cordeală? Cum aș putea să cred că n-a suferit nici o stricăciune după ce am stat cu fundul pe el la școală - turtindu-l în portmoneu - vreme de aproape șase luni? Și cum pot fi eu sigur că Geronimo o să rămână toată noaptea în Hoboken? Și dacă cel care trebuia lichidat de mafioți a mierlit-o deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei și! Să ne-nchipuim că te-ai făcut cât casa - oricum ai nevoie de-o vitrină pentru caracterul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară, în apartamentul meu din Yellow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-am văzut În viața mea. — Eu da, spuse domnișoara Warren. Eu da. Dar unde? Ceva Îi șterse cu eficiență din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
știau unde se putea cumpăra un pașaport. Îl puse Înapoi unde-l aflase și Începu să-și strecoare degetele printre costume, la jumătatea drumului spre mijlocul geamantanului, locul care le scapă Întotdeauna ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul? Josef Începus să râdă Înăbușit, din fundul stomacului. „Jucați crichet În Germania?“ Și eu am spus „Nu, În Germania Învățăm să fugim. La vremea mea am fost un mare alergător“. Vă place sau nu, asta a fost bună și nici nu s-a prins, a spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-i vadă fața. — Nu-i și o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cărui ultim copil se putea dovedi un artist. O pendulă-dulap, care, Împreună cu biroul, umplea aproape tot spațiul rămas, bătu orele două, dar, așa devreme cum era, Joyce se afla deja acolo. O dactilografă dispăru Într-un fel de boxă din fundul Încăperii. — Sunt ceva vești despre Eckman? — Nu, domnule, spuse Joyce. Myatt Își aruncă ochii peste câteva scrisori și apoi Îl părăsi acolo, ghemuit ca un câine credincios peste biroul lui Eckman și peste malversațiile lui Eckman. — Și acum prânzul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soțul perfect, zisei. Încerca În mod sincer să fie drăguț. — Nu, un sunt. Tu ești soția perfectă. Ei, poate că, până la urmă, eram totuși cuplul Eternity. A doua zi dimineața, s-a dovedit că Marci Klugerson nu se dăduse la fund deloc. Dormise cât cuprinde În timpul zilei și se uitase la episoade din Medium la TiVo toată noaptea. Când m-a sunat din senin la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni asortați care au o altă stea roșie pe fund, exact unde e mai sexy. —Marci, cum Îți mai e? Ești bine? Te-ai mai văzut cu Christopher? Sunt sigură că am văzut-o pe prințesa Victoria a Suediei la Jet Set. Este singurul loc din lume care face costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită, În timp ce Încercam să mă mișc. Doi prichindei trecură În zbor pe lângă mine, cu schiurile lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru petrecerea grozavă. Patru tăiați de pe listă! —Dumnezeule mare, râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a uitat? — Ia ascultă aici, am zis eu citind sfârșitul mesajului: Vei fi Încântată să afli că fundul tineresc al lui Henri a Început să șteargă amintirea chinuitoare a frumoșilor ochi albaștri ai domnului Moscova. Dacă nu primesc curând un semn de viață de la Monterey, există o speranță reală pentru mine să-l pot uita de tot. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acela pare să fie un bărbat care colindă pe puntea inferioară... și uite-o și pe soția lui... arată incredibil de bine... e Îmbrăcată cu un caftan mini superb, cu broderie aurie... mamăăă! picioarele sunt foarte bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de sus a corpului tipei. Purta niște enormi ochelari de soare negri, care Îi ascundeau aproape În Întregime fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic că nimeni nu scoate o vorbă până nu intră pe rol procesul. Henderson zice: — Ca să știi și tu, de-acuma cu mine lucrezi. Duncan nu s-a dat la fund, zice. Am aflat că a murit. A murit în pat, fără nici un semn. Fără nici un bilet, fără nici o cauză aparentă a morții. L-a găsit proprietarul și a chemat salvarea. Și, întreb, era vreun semn că ar fi fost sodomizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit. Capitolul 17 Helen se plimbă cu un pahar de vin în mână, aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură pielea care-i atârnă pe brațe, pe piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe care mi-au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui Helen se retrage în manșetă; se duce la consolă, ia o portocală de pe altar și începe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]