1,639 matches
-
Ordin de a păzi ca rudele să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur SC[ENA] III Convoiul funebru al lui Telamon. Suphis dezvoltă antiteza din asemănarea mortului cu Meander. Iese. Cinara și sclava ei. Intră în mormânt. SCENA IV Mormântul lui Telamon Desperarea Cinarei în ziua întîia. Ea rămîne-ncleștată asupra sicriului și pe jumătate moartă. Mysis s-ocupă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
făcut hotărât un pas Înainte și i-am ars una peste maxilar. Cu pistolul lui Jeschonnek pus În siguranță la păstrare În buzunarul de la haină, m-am aplecat să mă uit la el. Nu trebuia să fii antreprenor de pompe funebre ca să te prinzi că era mort. Sunt și modalități mai Îngrijite de a curăța pe cineva În urechi decât cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am vârât cu neîndemânare o țigară În gura uscată și m-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea atrăgătoare stăruia, completând, acum, altfel ceea ce auzeam. MRP a plecat apoi În străinătate. La Înapoiere, spusese celor care Îl așteptau la aeroport: „M-am Întors În pământul patriei”. Când a fost corectat („pe pământul Patriei”), oferise la rându-i funebra informație: „Nu. În pământul Patriei”. Era condamnat, se pare, nu mai avea de trăit decât puțin. Nu am mai apucat să-l văd decât În sicriu, la Văleni, la Înmormântarea care adunase, din nou, o pestriță adunare de doliu. Priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
altceva. Părea un scut, Într-o vreme când toate scuturile se cam găuriseră. Grăitoare reacția lui Paul la moartea lui Preda... Fuseseră prieteni, Preda Îl și folosise ca model pentru câteva personaje. Paul refuza, Însă, isterizat, fie și cu acest funebru prilej, orice solidarizare cu „stânga legionară”, cum spunea (adică Preda, după Delirul?). „Succesiunea la Cartea Românească?... Ce am putea noi Întreprinde? Cine, eu, Paul Georgescu, dat afară la Îndemnul lui Preda? Și cu cine să mă aliez și la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am văzut-o Însoțindu-l pe Tabucchi Într-o cafenea din Sottoripa. În cele din urmă, Spino, personajul funebru, bietul nenorocit pierdut În labirintul străduțelor din Genoa, era chiar Tabucchi... care a trecut totul asupra persoanei mele. O josnicie. I-am scris o scrisoare la care nu a răspuns. La universitate, mi s-a spus că ceruse detașarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cine sunt. Vrea să dea vina pe mine pentru moartea amantei lui, Shang-guan Yun-zhu. M-a însemnat drept dușmanul lui. Și atunci la ce să mă mai deranjez să comand un cimitir construit pentru noi doi la biroul de pompe funebre de pe Dealul Ba-bo? De ce să fii așezat lângă mine, în loc de Zi-zhen sau Kai-hui? Sau Shang-guan Yun-zhu? Nu vreau să mai consemnez niciodată felul în care mă iubeai cândva. Mă dor ochii de la atâta plâns noaptea după căldura ta. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai era ca înainte. Adulții numesc asta șoc. De acest șoc eu nu-mi aduc aminte exact. Dar știu că n-am mers la școală cîteva zile și că mi se făcea pielea ca de găină când se cânta muzică funebră la televizor și se transmiteau emisiuni speciale. În capitală se distruseseră multe clădiri, până și elvețienii și-au oferit sprijinul. Noi n-am acceptat, pentru că partidul și guvernul aveau deja totul sub control. Ne-a comunicat tovarășul personal. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe urmă a stat cu voi În stația lui 34 de la Dunărea, sub copacii plini cu milioane de vrăbii, v-a condus și În mașină până la Morgă, v-a ținut de vorbă pe o străduță din spatele unui magazin de pompe funebre și abia Într-un târziu și-a luat la revedere și În miezul nopții, scăpați de el, ați urcat pâș, pâș, pe o scară de lemn spre camera unde locuia această fată. Pe fereastră se vedea Dâmbovița alunecând murdară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții cu Potirele de aur. Nimeni nu se uita spre voievod. Tobele răpăiau într-un entuziasm funebru nemaipomenit până atunci. Cine a spus că Damad Ali Pașa, marele vizir, era nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri de suliță prin oraș. Asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că-i lungă de nu se poate?!... Octav îi explică, în timp ce Codruț numără paginile gârbovit peste paharul de vodcă, cu buza de jos răsfrântă, păi, despre cheltuieli de înmormântare pentru toate buzunarele, cu tarife practicate de societățile private de pompe funebre, precum și prețurile locurilor de veci în cimitire centrale sau în comune suburbane, mă rog, zece pagini dactilo, Dumnezeule, cine o să citească atâta despre morți, când Evenimentul zilei se vinde-n draci, cu știri de cinci rânduri despre găini violate? Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o persoană foarte în vârstă, superioară mie și, bineînțeles, purtând cu ea un mister infinit. Dar cea mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întîia dată moartea, când am avut întîia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
albă pe un postament tot alb. Mărimea lui, zbârnâitul lui, înălțimea la care s-a ridicat, crucea lui ca cele de pe morminte, faptul că s-a dus departe, peste o pădure neagră, mi-a lăsat o mare impresie de tristețe funebră - și, iarăși, de ceva misterios. La asta s-a adăugat și faptul că țăranii din acel sat, care nu mai văzuseră zmeul, au venit toți la curte, ca la o întîmplare extravagantă și necurată. Multă poezie îmi aduce aminte grădina
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Galben și cu o expresie de durere și tristețe fără margini, stătea tatăl meu întins între lumânări și îmbrăcat în haine bune, cum nu mai purtase el de multă vreme. Răceala morții și eleganța neobișnuită a hainei aveau ceva îngrozitor de funebru. Am aflat că în ultimele momente întreba necontenit de mine: "De ce nu-i aici băietul?" Cuvântul acesta, "băietul", spus în asemenea împrejurări - câtă durere, câtă suferință! El numai pe mine mă avea pe lume și în cuvântul acesta se vedea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăți și plan-te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin de un minut, am ieșit în singurătatea imensă a câmpiei. Noaptea era acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră. Dar la Bălțătești era Adela, cu umerii largi, cu brațele albe, cu talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită la orizont ca un ochi sinistru. Eternitatea cerului era funebră. Dar la Bălțătești era Adela, cu umerii largi, cu brațele albe, cu talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și mila pentru tot ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții" (121). Între conceperea personajului masculin și feminin există similitudini sau nivelări, despre care am vorbit. Analogia se păstrează și în privința raportului dintre personaj și roman. Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]