2,203 matches
-
cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când În Fapte se spune că Iuda Însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de Încercări de armonizare a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și Împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția Îl Întreabă de ce, iar el Îi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va Învia, precum spui!” Îndată cocoșul Începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a Împletit funia și s-a spânzurat. Autorul introduce În scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care are vârsta de peste 300 de ani, o adevărată operă de artă. De fapt, este un monument al naturii ce seamănă cu o pagodă. Fascinată de frumusețea-i monumentală, i-am mângâiat scoarța ridată, iar lângă trunchiul lui, ancorat cu funii de oțel, am făcut câteva fotografii. Pavilionul de ceai(„dojo-ul”) este din lemn, fiind compus din două încăperi despărțite prin uși glisante. Într-una din încăperi se pregătește ceaiul, iar în cealaltă este servit după ritual. Ne-am descălțat la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aruncă un bănuț într-o ladă cu grătar, bat de 2 ori din palme(pentru a atenționa zeii), apoi se roagă în gând. La sfârșitul rugăciunii se înclină și pleacă... La unele temple există obiceiul să se tragă și de funia clopotului ce se află în pridvorul lui. După rugăciune am plecat către hotel, dar n-am putut dormi toată noaptea pentru că... prin fața ochilor minții mi-au defilat toate amintirile legate de creșterea lui Dimi. E grea despărțirea! Narita 2002 Suntem
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice moșneagul. S-a ținut de la Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat. Un individ acostează pe altul: Punga sau viața! Ce întâmplare, se miră primul; tocmai asta voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care bărbatu-său o brutaliza în fiecare zi, se ruga, sara, lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
groasă, cu cizme din piele de mânz, un poncho rulat pe umărul drept, o năframă în jurul gâtului și nelipsitul sombrero. Poartă cu el un lasou, "las boleadoras" trei mingi de mărimea celor de tenis, cu miez metalic, prinse de o funie, care-i servesc la prinderea animalelor, un cuțit mare și uneori o chitară. Un istoric local sintetiza fizionomia Gaucho în următoarele cuvinte: "pentru el pământul e al tuturor, așa ca aerul și lumina". Muzeul, original și interesant, s-a inaugurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dintre nenumărații, neștiuții pelerini ce au ajuns aici și recunoștința pentru acest mare dar îmi curge din inimă, pe buze și pe lespedea de marmură. îmi ridic apoi privirea și văd totul, văd altarul, văd cadelnița celebră legată cu o funie enormă. Mă ridic și mă îndrept spre mormântul apostolului Iacob, la care ajung înainte de a începe celebrarea Sf. Liturghii pentru pelerini la ora 12. Mormântul apostolului Iacob - Catedrala este plină. Pe fețele pelerinilor, obosite, citești o bucurie, o mulțumire, o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Țurcanu: lovit de palma puternică a acestuia, a căzut sub fereastră și și-a spart timpanul. Măgirescu a fost apoi dezbrăcat, i s-au îndesat în gură obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile pe care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile pe care le-ai adus poporului român în 25 de ani de beznă. De ce nu-ți bagi gâtul în lanț, dacă ești om de onoare? Atunci te-am crede că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a mai lătrat, ea să culcă. Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot. Ș-acolo dai de zână” (Voia - Dâmbovița). În alt basm, Chipăruș coboară trei zile pe funie sub pământ, drumul în adâncuri completând axa lumilor parcursă alteori un an întreg pe verticală. Intrarea într-un pântec de munte este și mai evident un semn al incursiunii în sacru. Muntele constituie un simbol privilegiat din acest punct de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin metalele durabile, dar improprii purtării. Dacă încălțămintea arată că omul „răspunde de faptele sale”, purtarea opincilor cu hârzoabe de oțel constituie o augmentare a responsabilității, prin utilizarea accesoriilor speciale, caracteristice pentru mediile greu de parcurs. Hârzoabele de oțel reprezintă funiile cu care se leagă în mod obișnuit opincile și transferarea lor în plan metalifer hiperbolizează efortul de parcurgere a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paralel pe aceeași direcție, apoi am văzut-o trecând lateral stânga drumului nostru, până s-a pierdut undeva, departe, pe drumul ei. Într-o dispoziție sufletească excepțională ajungem la apartamentul Marianei în jurul orei unu din ziua următoare. Se cam strânsese funia la par, adică se apropia ziua plecării spre țară. Cu trei luni în urmă mă gândeam că timpul va trece cu greutate pentru mine și acum mi se părea că a trecut prea repede și simțeam regretul despărțirii de fiică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
într-o manieră fluidă, sobră și lipsită de înflorituri, cu acele câteva momente de bravură care sunt impresionante chiar și după standardele actuale : scena reflectorului care-l terorizează pe Bologa noaptea și scena din final, cu camera înregistrând aproape subiectiv funia spânzurătorii și reușind să transmită un sentiment interior profund de neliniște și teamă. Reconstituirea lui Pintilie cu care Pădurea... lui Ciulei formează un fel de diptic canonic pentru istoria filmului românesc este și ea oarecum o ecranizare ; spun oarecum deoarece
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
preocupări pentru delimitarea moșiilor, scop În care s-au Înființat așa zisele „comisii obștești”, care hotărau punctele(liniile de hotar pe care le marcau pe arbori și pe pietre(semne de hotar vizibile. Demarcarea liniei de hotar se făcea cu funia de-a lungul pământului, iar În dreptul civil era prevăzută ca modalitate de delimitare a moșiilor acțiunea de hotărnicie. Apariția cadastrului În Europa este consecutivă apariției planșetei topografice, care, mai târziu, a servit la evidența bunurilor imobiliare ce se Întabulau În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Este un rege de stat. Face speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iar cele opt limbi ale ceasului indică, nemișcate, ora zece și treizeci și cinci de minute. Imediat sub cadran se află niște deschizături care sugerează că turnul este gol pe dinăuntru. Parcă te și vezi urcând până în vârf pe o scară de funie sau pe mai știu eu ce, numai că la baza lui nu se observă nici o intrare. Turnul este atât de înalt, încât trebuie să treci podul vechi spre sud ca să poți citi cifrele de pe cadranul ceasului. Piațeta de nord e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost o capcană, zise ea. Hipnoză. Dacă nu mi-aș fi dat seama că nu mai ești în spatele meu, ai fi dormit acolo pe vecie. — Pe vecie? — Da, bineînțeles, zise ea fără să-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără să-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același timp, am zis. Nici tu nu stai prea bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu somnul. Nu mai vorbi prostii! Dacă începi să te vaiți de lipsă de somn, o să avem numai probleme. Înțelegi? — Înțeleg. — Atunci, hai să mergem! Nu prea avem timp de pierdut. Am pornit la drum legați unul de altul cu funia de nailon. Făceam eforturi uriașe să nu-i mai aud ecoul pașilor. Țineam lanterna îndreptată spre spatele ei și pășeam cu ochii la canadiana mea kaki. Mi-o cumpărasem în 1971. Eram sigur de asta. Încă nu se terminase războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine lumea era ca sfârșită. Eram cumplit de tristă. Poți să înțelegi lucrul acesta? — Da. — Ai pierdut vreodată pe cineva drag? — Am avut și eu parte de asemenea pierderi. — Ești singur pe lume acum? Nu chiar, am spus eu verificând funia prinsă de curea. Nimeni nu e singur pe lume. Nici nu poate fi. Legăturile nu se pot rupe de tot. Plouă. Păsărelele ciripesc. Se găsește cineva să facă o rană altcuiva. Sau o fată cu care să te săruți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis resemnat. Am luat-o la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n jos, trasând pe zid un model seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla de whisky. Aș fi vrut să mă opresc și să arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]