2,159 matches
-
așa fel încât să-l cunoașteți pe doctor Agustín Carrión, candidatul guvernamental la președinție. La urma urmelor, probabil că el va fi cel care va trebui să ia hotărârile peste un an. — Și Cáceres? — Vă rog, prietene! Nu vorbiți de funie în casa spânzuratului, râse el, amuzat. Dacă opoziția ajunge la putere, dumneavoastră veți pierde un aliat. Cáceres este un demagog imprevizibil. Lui îi poate fi indiferent dacă vinde țara la prețul de 32 de cenți de dolar pentru un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a construcției, săltând un prosop ca să-și prezinte capodopera. Materialul e căptușit cu cânepă. Tot acest echipament de schimbat scutece e un miracol ecologic! Un alt miracol similar era hamacul Rosei, construit în autentic stil amerindian din pânză de sac, funii și bucăți de haine vechi pe care Jake le găsise în curte. Alice nu și-a dezvăluit grija secretă: că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de calmare a spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de o funie. Urlă, cuprins de panică: - Luciaaaaaaaaa! Luciaaaaaa! Nu-i răspunse nimeni, dar unul dintre cai necheză. Căzu în genunchi și vomită până în momentul în care stomacul îl avertiză că era foarte posibil să-i iasă pe gură. Vântul se înteți, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să râdă. Poate că Magicianul dorise o glumă, cu toate că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să râdă. Poate că Magicianul dorise o glumă, cu toate că privirea de metal numai asta nu sugera. - Aha, suntem pe stil vechi. Funie, săpun, nici măcar un pistol apărut din senin, cu un singur glonte pe țeavă. Nici cianură, nici vreun alt lichid toxic. Te recunosc, mă mir că nu te-ai gândit la o tăiere a capului, în piața publică, sub privirile uimite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și se duce cel vechi, deși, în definitiv, anul ce a trecut a fost mai bun pentru noi. De ce a fost mai bun?!.. -Hm?!.. In anul care a trecut, eram mai tineri cu un an, pe când acum suntem mai bătrâni. “Funia de par” era mai lungă, mai departe de par, pe când acum suntem mai aproape!.. a fost mai bun anul trecut, pentru că am scăpat, în primul rând, cu viață până acum. Dar a venit si Noul An!.. murmură bătrânul. A venit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am Îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce În ce mai tare În jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a Întrebat altă dată Jan. Îmi era deja foarte greu să le diferențiez. Una vine din cealaltă, precum un șarpe care Își Înghite coada
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce în ce mai tare în jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a întrebat altă dată Jan. Îmi era deja foarte greu să le diferențiez. Una vine din cealaltă, precum un șarpe care își înghite coada
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prins, ca Într-un clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum se mișcă ușor, înainte și înapoi și spuse imediat: elefantul este ca un evantai mare. Al doilea atinse picioarele mari și nemișcate și exclamă: nu, este ca un copac. Ați greșit amândoi, spuse al treilea. Elefantul este ca o funie cu noduri și foarte dură. Acesta tocmai atingea coada elefantului în acel moment. Imediat al patrulea orb puse mâna pe un fildeș al elefantului și-i contrazise pe ceilalți spunând: așteptați, elefantul este ca o spadă ascuțită și puternică. Al
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe Spânzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivă pe spate, plie lamele ca pe burduful unei balalăici. Și, când le reîntinse, distribuind primele cărți în cruce, completîndu-le cu trei arcane majore, dispuse în triunghi, extrase, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcu inimă bună cârciumarul. Veni lângă ea și-i apucă brațul alb și cald. Tot nu isprăvise cu bocitul. Stere n-o scăpa din priviri. Trupul ei se cutremura, și pe spatele plin îi jucau cozile negre, împletite ca niște funii. Era prăpădită deplâns. 23 Aglaia râdea. Mai văzuse multe fete plângând. Se speriau la început, dar pe urmă, mamă, mamă, ce le mai plăcea! Bărbații mai vorbiră de una, de alta, muierile se strânseră și ele alături. Dogarul îl întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o operă a marmoreului său geniu și c-o intronase pintre cruci și morminte acoperite de ninsoare. Ca un nebun sări Ioan, palid ca o stafie, de lângă mine, și-și apropie buzele lui de ochii moartei. Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe cară, înjugîndu-și boii albi, grași și cu coarne mari, apucau pocnind și chiuind cari-nspre munte, cari-nspre câmpie. Înserase cu desăvârșire, roțile stătură și ele și numai moara uriașă se legăna alene pe Mureș, făcând să tremure lungile și groasele funii de tei cu cari era legată, de țărmuri. Sasul se puse-n ușa cea mare a moarei pe-un pietroi neted ca o bancă și, aprinzîndu-și luleaua, se uita melancolic la răsărirea luceafărului de sară. Eu mă așezai lângă el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără gloanțe cum erau, nu făcură decât a înmulți spaima celor ce fugeau. Femeia ieșise, cu banii și cu lucruri ce avea mai scumpe, din moară și plecă plângând. Morarul începuse a boci, legat de grinzile morii. Bătrânul suci o funie de paie și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu sălbătăcie - ideea satanică se-mplinea. Luă toporul și tăie funiile ce legau moara de mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nopții. Acum o adulmeca, liniștea avea un miros anume, aducând cu mireasma florilor de gutui. Nu poți ști din ce parte vine tăcerea. Uneori se iscă din senin, ca o adiere. Alteori crește din crăpăturile pământului sau coboară, ca o funie uleioasă, din cer. Unii se tem când e prea multă tăcere. Au impresia că, dintr-o clipă în alta, se va întâmpla ceva, aud zgomote care nu există decât în închipuirea lor, simt priviri care le străpung ceafa, zăresc ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și viermuind când lumea ador mea, se alăturau convoiului ce se îndrepta către întâia oprire, cea dinspre miazăzi. Parcă începuseră să bată și clopotele, deși nu știau care dintre ei ar fi putut urca până în vârful macaralei ca să tragă de funie, de vreme ce nu lipsea nimeni, ba chiar se și înmulțiseră. Se opriră câteva clipe la porțile dinspre miazăzi și se rugară pentru ei și pentru călăuzele lor. Ridicară privirile către cer și cerul coborî pe pământ. La poarta dinspre răsărit se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după Catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog”, Studii Teologice, Anul XVIII (1967), Nr. 7-8, p. 420. footnote>. Deși prezența luminii este exprimată de Sfântul Simeon printr-o serie de imagini sau reprezentări cum ar fi soarele, luna, steaua, stâlpul de foc, funia luminoasă, conținutul acestei lumini este Hristos care se face prezent prin mijlocirea harului Duhului Sfânt. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane - Izvorul acestei lumini dumnezeiești necreate<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
toate ca pe un întuneric și Duhul Tău Dumnezeiesc mă face dintr-o dată să fiu în ușurare, în lumină și în desfătarea luminii<footnote Ibidem, 51, p. 266. footnote>. Lumina îi apare uneori Sfântului ca o rază sub forma unei funii care-l ridică mai presus de ceruri la vederea plinătății luminii dumnezeiești: Stând așa eu, sfâșiind întreg întunericul nopții, raza coboară la mine ca o funie din înălțimea cerului. Pun repede mâna pe ea, o strâng ca să o țin tare
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
p. 266. footnote>. Lumina îi apare uneori Sfântului ca o rază sub forma unei funii care-l ridică mai presus de ceruri la vederea plinătății luminii dumnezeiești: Stând așa eu, sfâșiind întreg întunericul nopții, raza coboară la mine ca o funie din înălțimea cerului. Pun repede mâna pe ea, o strâng ca să o țin tare, ca și cum ar putea fi prinsă, și ea rămâne cu neputință de prins; și totuși o țin fără să o pot prinde și urc. Și, urcând eu
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]