11,568 matches
-
Mântuitorule, mijlocește pentru mine în fața Tatălui! Ai fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai fost așteptat mă așteaptă, sigur mă așteaptă! Iisuse, trece paharul acesta plin de furtună! Iisuse, primește-mă ca pe o furtună până la capăt după ce-l beau! Au trecut 2000 de ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai fost așteptat mă așteaptă, sigur mă așteaptă! Iisuse, trece paharul acesta plin de furtună! Iisuse, primește-mă ca pe o furtună până la capăt după ce-l beau! Au trecut 2000 de ani și încă nu te-ai epuizat. Peste câteva zile, uitarea, precum o îmbrățișare de frunze, se va așterne peste mine. Doamne, deschide-mi fereastră în dreptul inimii! Mămuța spunea că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu acuze soarta, ci numai propria lor lipsă de hotărâre: căci în timp de pace ei nu s-au gîndit niciodată că împrejurările s-ar putea schimba (ceea ce este o greșeală comună oamenilor în general, care nu se gîndesc la furtună cît timp vremea este frumoasă); iar în momentul cînd au început situațiile grele, s-au gîndit să fugă și nu să se apere și au sperat că popoarele lor, exasperate de îndrăzneala învingătorilor, îi vor chema înapoi. O hotărîre de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător. Un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a revoluțiilor pare astăzi cu totul sfîrșită. Nu se cunoaște nici un regat, cu excepția Angliei, unde regele să aibă cel mai mic motiv să se teamă de popor; nici regele Angliei n-are de ce se teme, dacă nu provoacă el însuși furtuna. Conchid așadar că un principe crud este mai degrabă în pericol de a fi trădat, decît un principe larg la suflet, deoarece cruzimea nu poate fi suportată și curînd lumea se satură să se tot teamă; în fine, pentru că bunătatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va uni, dacă este înțelept, cu toți aceia pe care același pericol îi pune în aceeași situație. Dacă regii Egiptului, Siriei, Macedoniei s-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
devin flăcări cînd el le ațîță. A menține o guvernare civilă cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara de furtunile pe care spiritul dogmatic al teologilor caută întotdeauna să le stîrnească. Războaiele religioase în afara țării sînt culmea injustiției și a absurdității. A pleca de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă, asemeni lui Carol
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vorbe pe drum. Alerga În stînga mea, Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli ca să le dau de veste. Dar, minune! Zoli era deja acasă și plîngea În brațele maică-sii. L-au Întins pe masa pe care citea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strigi, diavoli, vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau despre America și despre București, Împestrițate cu minuni la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare și galben Încărcat cu mulțime de oameni la Fiume, păsări albe Însoțindu-l de dimineața pînă la asfințit, dar rărindu-se de la o vreme și dispărînd de tot, lacrimile Floarei, rămasă În lipsa lor fără nici o legătură cu pămîntul... O furtună pornită În plină zi, Înghițind soa rele și prelungindu-se toată noaptea, vaporul clătinîndu-se a rupere, Întunericul furtunii, lipsa apei de băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asfințit, dar rărindu-se de la o vreme și dispărînd de tot, lacrimile Floarei, rămasă În lipsa lor fără nici o legătură cu pămîntul... O furtună pornită În plină zi, Înghițind soa rele și prelungindu-se toată noaptea, vaporul clătinîndu-se a rupere, Întunericul furtunii, lipsa apei de băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pendule, au ridicat din umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte, nu se dumirise din ce fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În urma rugăciunii Magdalenei, ea rămâne însărcinată. Drept mulțumire, principele decide să facă un pelerinaj la Roma, pentru a-l întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu pruncul în pântece, dorește să-l însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită, în timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul în valuri, dar principele îi roagă să se îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie. Principele își lasă aici soția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi, un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas „asemenea glasului unui noian de ape, asemenea glasului mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-o cârjă mai înaltă decât el. Glasul se amesteca în vuietul furtunii și răbufnirea de vânt îl făcu să se clatine. Femeia îi făcu loc să intre. El rămase în prag și ridică ochii spre ea. Erau căprui, blânzi, adânci și calzi plini de bucurie și pace își spuse femeia. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridică sus, cât putea de sus, apoi chipul se făcu alb ca zăpada și dispăru. Femeia ieși în prag și privi în urma lui, dar nu era de văzut nici el, nici lumina. Nu era nimic de văzut, decât întunericul și furtuna care se întețise. Nu știa cât dormise. Deschise speriată ochii. De data asta, cineva bătea în ușă cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care o vedeam de departe, așezată în vârful dealului, chiar la marginea pădurii, și de care nu ne apropiam niciodată. El era "nebunul" poate fiindcă nu pleca. Și totuși, într-una din zile, n-am avut ce face. Ne prinsese furtuna chiar când ieșeam din pădure. Nu ne era că ne strică fragii pe care-i culeseserăm cine s-ar fi gândit să aducă ceva de acoperit ulcelele în care-i adunaserăm !... -, nu ne era prea frică nici de întunericul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Pe măsură ce rostea rugăciunea, lumina opaițului creștea în casă... Când a încetat și ne-a dat drumul la mâini, hainele noastre se uscaseră, ne trecuse foamea, era cald și bine... iar el ne privea surâzând... Ne-am uitat afară, trecuse și furtuna. Soarele asfințitului poleia grădina. Am dat să plecăm iar el ne-a spus: "Uite, vreau să vă fac un dar. Să țineți minte: ori de câte ori veți căuta mai întâi Cuvântul Lui Dumnezeu, toate celelalte vor veni pe deasupra." A surâs iar... ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-mi aduc aminte altceva. Decât apa. Mereu, apa. N-am nevoie să mă uit la cer. Știu cum e, după cum arată apa. Știu și ce culoare au norii, dacă e răsărit sau asfințit, dacă se pregătește de ploaie sau vine furtuna, dacă... Dar ce importanță are !... Câteodată, n-aș mai fi vrut nimic decât să mă lase în pace. Dar așa, adormit, de cu noapte, mă duceau la apă. Să stau acolo. Ceilalți aveau pe câte cineva din familie, mai stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că oamenii spun acelui crâmpei de viață, care amestecă lumina cu tristețea și bucuria cu noaptea și sfâșierea, și durerea, și liniștea, și mângâierea, și disperarea, și lacrimile, și furtuna cea mai cumplită, și seninul cel mai adânc, și tot ce știam eu că există în inima lor ei, da, oamenii îi spun iubire. Apoi L-am văzut. Semăna cu steaua aceea de deasupra sau cu soarele la răsărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să zboare și trecuse nevătămat printre stânci, iar acelea se opriseră o clipă de parcă nu le venise să creadă... Dar acum plecaseră fiecare pe la casele lor. Eu mai rămăsesem. De când taică-mio plecase la pescuit și nu se mai întorsese din furtună, iar maică-mea murise peste vreun an de tristețe, nu-mi ducea nimeni grijă. Stăteam acolo, lângă bătrân și nu mă înduram să plec. Mă ghemuisem lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în barcă chiar barca asta, pe care o vezi, la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-a purtat departe de țărm și ne-a aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]