1,501 matches
-
Când traficul s-a mai decongestionat, am luat un viraj scurt la stânga, pe Boulevard, și mi-am lăsat acolo mașina. Când am cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de final, urmat imediat de distribuția unui nou episod, pe un fundal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l țineau se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care zboară, fără să fie văzut, în văzduhul orbitor. Ceru să i se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În clipa aceea tânărul Împărat înțelese că, atunci când declarase, în discursul său programatic, că „toate actele acelea vor fi arse“, unii probabil că râseseră pe ascuns. Actele oficiale fuseseră doar coșciugul, nu și oroarea îngropată înăuntrul lui. Sosi și Callistus, gâfâind, de la Aquae Albulae, în apropiere de Tibur. — Am aflat... Aruncă o privire spre gaura din zid și murmură: — Cine ar fi crezut... Împăratul era obosit; durerea de stomac era însoțită de o puternică senzație de vomă. Se ridică, merse în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Auziră cum încerca să strige. Se dădu înapoi, îi auziră glasul gâtuit: — Ce faci? Chereas știa să lovească, asta făcuse toată viața, însă era greoi; Împăratul era tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și reuși să-l izbească de zid pe când acesta încerca o nouă lovitură de pumnal. Lama străpunse aerul. — A ratat, gemu cineva. Să plecăm. Îl văzură pe Împărat alergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inclusiv plăcile de bronz. Cu o violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din noi, măcar pentru câteva clipe, niște actori desăvârșiți. (iunie) Îmi amintesc acel urcuș brusc pe lângă cimitirul În pantă, ale cărui cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și În alte culturi, se Întoarce la prima idee, o recheamă În discuție, o silește să le provoace pe celelalte, le pune Într-un impact nou, le chinuie, le posedă, le zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități din ce În ce mai Înalte. Mă opresc să mai notez ceva; ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auxilii, deși un val de căldură m-a Înecat brusc, atunci când m-a luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă, era prima noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite între ele. În mână era o lamă, cu unul din tăișuri îndreptat spre ochii lui Rhyme. - Dacă strigi după ajutor, spuse Magicianul șoptit, dacă faci orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse el gâfâind și lăsând impresia unui veritabil sentiment de remușcare. Poate după ce mă odihnesc puțin, îmi aduc aminte câte ceva pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Chiar vreau să ajut. Jos în Cavou, cei doi agenți care îl încadrau pe deținut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o luă către ușă. - Oprește-o, Roland, strigă Rhyme. Bell alergă în față și se puse ca o barieră în calea ei. Se rostogoliră către colțul încăperii. Era puternică, dar Bell reuși să îi pună cătușele. Apoi se ridică, gâfâind din pricina efortului, și își scoase de la centură telefonul Motorola pentru a solicita o echipă în vederea transportării unui prizonier în Centrul de Detenție. Cu o expresie dezgustată pe chip, lăsă deoparte stația și îi citi Karei drepturile. Rhyme oftă. - Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jesse Chapman e mai interesant decât obișnuiții tăi scriitori sonați. — Stai. Să revenim la “ S-a întâmplat cu Jesse Chapman”. Ce înseamnă asta? întrebă Emmy. Ajunseseră în sfârșit la apartamentul ei; Emmy era mulțumită să vadă că, în timp ce prietenele ei gâfâiau și nu mai aveau aer, ea se simțea foarte bine. Nu s-a întâmplat nimic. Vorbești de parcă s-ar întâmpla cine știe ce lucru scandalos ceea ce, te asigur, nu se întâmplă. E o pacoste. Adriana zâmbi atotcunoscătoare: — Pun pariu că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simțea ca o vedetă. Nu mai conta că avea o mică iritație pe burtă, o alergie la noua loțiune, sau că pielea lui Jesse era cam prea palidă în contrast cu părul negru de pe piept, sau că amândoi erau roșii, transpirați și gâfâiau; deveniseră cel mai sexy cuplu din lume. Se găsiseră unul pe altul în adevăratul sens al cuvântului. La un moment dat probabil că au adormit fiindcă atunci când Leigh a deschis ochii, cerul începuse să se lumineze. S-a strecurat de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru a o anunța că se logodește. Fără măcar să se deranjeze să-și arunce din picioare șoșonii din blăniță, Emmy deschise ușa și se sprijini de ea. — Ce-i? întrebă ea fără să zâmbească. Ce e atât de important? Deși gâfâia din cauză că urcase cinci etaje, dar nu chiar atât ca decât de obicei — adică de cele trei-patru dăți în cinci ani de zile când se deranjase să vină pe la ea — arăta al naibii de bine, iar ea bănuia că schimbările pozitive (mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Va rămîne cu Basie și cu Frank; Împreună, vor putea merge la grupul de cargouri; mai devreme sau mai tîrziu, bărcile japoneze de patrulare Îi vor observa. O răsuflare fierbinte cu miros de pește Îi acoperi fața. Jim se trezi gîfÎind. Trupul uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-atît Încît doi oameni erau de ajuns ca să Împingă căruciorul. Ajutat de noii săi pantofi, Jim se grăbi pe cărarea de zgură. Roțile de fier scoteau scîntei cînd se loveau de pietricelele de cremene. Domnul Maxted Îl prinsese de umăr, gîfÎind, ca să țină pasul cu el. — Mai Încet, Jim. O să ajungi acolo Înainte de sfîrșitul războiului. — CÎnd o să se termine războiul, domnule Maxted? — Jim... oare o să se termine? Încă un an, 1946. Spune-mi tu, că doar tu asculți la aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
după el, dar știa că hotărîse să rămînă cu domnul Maxted. Învățase că, dacă ai pe cineva de care să ai grijă, era ca și cum altcineva ar fi avut grijă de tine. Jim ascultă camioanele traversînd parcarea și cutia de viteze gîfÎind cînd prinseră viteză. În cele din urmă, lagărul Lunghua fu dezmembrat. O formație de marș se formă lîngă tunel. Vreo trei sute de prizonieri britanici, bărbații mai tineri cu soțiile și copiii lor, se Înșiraseră pe pista de alergări și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din hol, auzi motorul Opelului. Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlander Încărcau parașute și cutii de carton cu conserve peste parapetul din spate. — Jim ! Stai! Îi făcu semn Tulloch. Unde ai de gînd să pleci? — La Blocul G, domnule Tulloch... — GÎfîind, Jim se sprijini de aripa camionului care vibra. În ușa casei paznicilor, locotenentul Price strecura cartușe În Încărcătorul puștii, ca În ritualul unui bărbat care Își numără aurul secret. — Vreau să rezerv o cameră pentru părinții mei - s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe alei și pe urmă te Întorci acasă. Mai ai și alte treburi de făcut. Să ungi cu gaz rulmenții trotinetei. Să lipești spetezele la zmeu. Te-ai hotărât să-ți faci un zmeu cu speteze ca să nu mai fluturi, gâfâind În lungul străzii, turcalețul care se prinde și rămâne agățat mereu de firele electrice. O să-i pui coada de cârpă și zbârnâitoare. Materia primă pentru astfel de munci există: făină, gaz, cârpe, hârtie și sfoară. Mai greu e cu lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile, Îi moșu’, eu Îs mă, Bitancu, Văsălică”, și se afundă cu pași grei În zăpada de sub pădurea Proștiței, În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumii. Consider că acest lucru se datorează, Într-o mare măsură, viziunii și curajului președintelui Ceaușescu În a arăta ce poate realiza o țară mică și independentă, o națiune aflată la Încrucișarea drumurilor civilizațiilor În Europa. Tu, urcând dealul, muntele, gâfâind. Dimineață de august cu iarbă udă de rouă. Cerul senin. Aerul tare și curat. Ca la munte. Roșii frunzele de arțar. Peste puțin timp intrând În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]