2,545 matches
-
cu mături. Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În mă-sa cum scrie la carte. Sammler cântărea cât de mult semănau Wallace și Shula, cu năzbâtiile lor. Trebuia să te oprești și să te Întorci și să-i aștepți. Nu acceptau să fie omiși. Sammler puse a doua găleată sub țeava curgătoare. Wallace se dusese să o golească pe prima prin lucarnă, Întorcându-se cu mâini murdare și ude, cu pieptul dezgolit, cu perii scurți negri aranjați simetric ca o tunsoare clericală. Brațele Îi erau lungi, umerii albi, frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bazinul leilor de mare chiar când trebuia să vină ora mesei. O mulțime uriașă, formată mai ales din familii, aștepta, într-o atmosferă încărcată de nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de zi, care dădea înspre stradă. Rafalele de tunet încetaseră, dar ploua încă cu găleata. Spre a mă asigura că totul merge, am spus de câteva ori „Probă de microfon, unu, doi“. Mă simțeam ca un sunetist, dar trebuia să fac asta și, cel puțin, nu am spus-o în stilul stupid al sunetiștilor („Brobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i mai căutam pe frații și pe verii mei. M-am aruncat sub o poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare cu găleata s-o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel că, a doua zi de dimineață, regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca o floare când norii ce veneau dinspre est atinseră copacii de la marginea orașului și se împrăștiară deasupra lui. În gospodăria familiei Chawla, domnul Chawla se agita încolo și-coace ținând în mâini folii de plastic, în timp ce Ammaji punea afară găleți în care să se adune apa de ploaie și scotea lumânări și lămpi cu kerosen, în așteptarea inevitabilei pene de curent. Se opriră, totuși, să verifice forța din ce în ce mai mare a vântului pe obrajii lor, privind în sus să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând pentru a fi umplute. Tatăl lui Sampath își făcu apariția jos, cu salteaua sa de yoga. Femeile ieșeau din diferite case, întâlnindu-se în drumul lor către ghereta Mother Dairy, iar preoții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
te plângi când o să te invadeze cea mai mare populație de gândaci din lume. Spera să își inspire familia să caute să aibă o zi la fel de plină de promisiuni și activitate ca a lui. Când făcea baie, lovea cu putere gălețile de metal una de alta și turna apă peste el în cascade puternice, inundând toată baia, astfel că valurile miniaturale se revărsau prin crăpătura de sub ușă. Când ieșea, cu obrajii netezi și proaspeți, mirosind puternic a săpun Lifebuoy, stârnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
doamna de pe eticheta flaconului cu ulei de cocos pentru păr. Petrecuse o perioadă de timp destul de considerabilă gândindu-se la zâmbetul ei misterios de pe raftul din baie. Ghemuindu-se pe grătarul de lemn mucegăit în timp ce făcea baie cu apă din găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru baia lui. Îmbrăcat cu perechea sa de chiloți cu dungi, Sampath stătea pe patul său de sfoară, iar cuverturile și pernele atârnau pe crengile mai îndepărtate ca să se aerisească, în timp ce Ammaji încălzea pe foc o oală enormă cu apă. Gălețile pline erau apoi ridicate la Sampath cu ajutorul unui sistem de funii proiectat special de tatăl lui în acest scop. Familia alerga în sus și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
adunături de cunoștințe care nu meritau plăcerea de a asista la umilirea lui Pinky. Femeia cu proteze avea o grămadă de proteze dentare întinse în față, pe o saltea din colțul bazarului, așezată între femeia cu peștele și cea cu gălețile de plastic. Nederanjată de mirosul de pește, Ammaji se lăsă pe vine pe saltea și le probă pe toate. Una era prea mare, altele prea mici... În cele din urmă, găsi una ce părea să i se potrivească. — Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un artificiu defect, ale cărui scântei zburau înăuntrul ei, în loc se izbucnească în afară într-un mod care sigur ar produce un efect de orice fel, ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de jos proiectilul care-i dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de jos proiectilul care-i dăduse acea lovitură dureroasă. Tremurând, citi biletul care îl însoțea. O oră mai târziu, stătea încă amețit pe găleată, cântărind posibilitățile ciudate de afecțiune. Oare era dragoste? se întreba. Oare nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în propria ta celulă, bagi banii în aparat, te așezi și faci exact ceea ce simți că îți vine să faci. Cuvintele erau scrise cu carioci de culoare neagră pe carton galben, la care erau atașate poze obscene. Uite-așa o găleată avea nenorocita între picioare. Stai să te zgâiești la șmecheriile jagardelelor din mijlocul valului de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță cineva care are un profund dispreț pentru sexul opus. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deși nu chiar în clipa asta. Fiasco-ul e slăbiciunea mea. Fiasco-ul e mândria și bucuria mea. Fie vorba între noi, nu știu cum aș fi reușit să trec prin toate fără Fiasco. Acum îl spăl des, jos în stradă, cu găleata, cârpa, tranzistorul. Motorul va fi iar în stare de funcționare, o, să nu-ți faci griji, voi rămâne credincios Fiasco-ului meu. Sunt mort după Fiasco-ul meu. Am trecut prin toate împreună. Și-o să mai trecem, eu și Fiasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ochii strâns închiși și bătea nervos cu pumnii în tejgheaua barului, repetând monoton: — Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în prima zi s-au oprit lângă un puț. Un bou îi dădea ocol agale, legat de o bârnă lungă de lemn ce punea în funcțiune un sistem de scripeți, scoțând astfel apă din puț cu un șir continuu de găleți, apă pentru irigații, apă ce se revărsa pe câmp. Privind animalul Elfrida a spus: — Animalele sunt mai norocoase decât noi. Vultur-în-Zbor a așteptat. Ea a mângâiat animalul pe spinare atunci când a trecut pe lângă ei, apoi a continuat: — Ele mor. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mansardei. Nu mai făcusem asta de vreo șase luni și erau pline de găinaț și de toate reziduurile Londrei. Era o vreme superbă încât era păcat să nu o văd și prin geamul de deasupra capului. Am cărat sus o găleată cu apă caldă și o sfoară și am curățat jegul strâns, dând la sfârșit pe geamuri cu spray ecologic contra insectelor. Lui Janey, care avea și ea alergie la găinaț, i-l recomandase proprietarul. Nu știam dacă o să dea rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]