1,349 matches
-
unul la altul ca și cum s-ar privi pentru ultima dată, Amar a transmis prin garda lui un ordin care urma să fie luat la cunoștință de la luptător la luptător, în discreție totală. Uran s-a urcat pe cal și-n galopul acestuia pe care-l îndemna spre partea de nord al ariei de luptă striga îndemnul: -La luptă, Urieșii mei! -Uran! Uran! Uran! Izbândă Uran! Au strigat într-un glas luptătorii urieși. Au mai urmat doar câteva minute și primii barbari
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
merge spre munte, la izvoarele pârâului Aluna după niște fân să-l adune pentru a nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se întoarse spre frații săi mai tineri: — Ei bine, să mergem așadar. Între timp, începuseră să vadă chipurile soldaților din clanul Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
SAKAMOTO, castelul lui Akechi Mistuharu TAMBA, provincia clanului Akechi KAMEYAMA, castelul lui Akechi Mitsuhide TEMPLUL HONNO, reședința temporară din Kyoto a lui Nobunaga TEMPLUL MYOKAKU, reședința temporară din Kyoto a lui Nobutada FORTĂREAȚĂ ÎNTR-UN LAC Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, în timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor armate, priviră în direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era primăvara pe care o lăsaseră în Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă în galop din linia întâi, spre palisada ce înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le strigă el însoțitorilor, după care se întoarse spre Rokuro și Kyuemon. Eu mă duc călare până la Muntele Ishii. Faceți măsurătorile pentru stăvilar, ținându-vă după urmele de copite ale calului meu. Întorcându-și calul spre est, Hideyoshi porni în galop, îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau după el, lăsând o dâră de orez pisat. Îi urmau muncitorii, care înfigeau pari pentru a însemna linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră în galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însuși Nobunaga. Flăcările începuseră să intre în cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe la Ora Calului, iar, până atunci, mai sunt doar cinci ore. — Dacă doar atâta timp mai este, replică Muneharu, ar trebui să mă pregătesc, cu ușurință, de moarte. * * * Ekei îi raportă Muneharu acceptase mai întâi lui Hideyoshi, apoi călări în galop spre tabăra clanului Mori de la Muntele Iwasaki. Atât Kikkawa cât și Kobayakawa se arătară îngrijorați de motivul întoarcerii lui neașteptate. — Au întrerupt tratativele? întrebă Kobayakawa. — Nu, răspunse călugărul. Există perspective de succes. Va să zică, Hideyoshi a cedat? păru Kobayakawa cam surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era gata să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se adune, își întoarse calul și porni în galop, în josul colinei, însoțit de câțiva samurai călări. — Cine ești? întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise în goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o emoție adânc simțită. Silueta lui Katsuie ieșind pe poarta castelului se profila neagră, pe roșul soarelui în asfințit. Mica armată rămasă, de opt călăreți și vreo zece pedestrași, porni, în goană, spre Kitanosho. Doi-trei oameni călări intrară în galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe. — Inamicul are tabăra la Wakimoto. Seniorul Hideyoshi și-a instalat tabăra la Imajo, așa că nu prea sunt șanse pentru un atac în noaptea asta. Hideyoshi dormi mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop pe poarta din spate, la adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident, întâlnirea cu Hideyoshi fu contramandată sub scuza că Nobuo se îmbolnăvise, iar Hideyoshi reveni calm la Osaka, de parcă nici nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc caracteristică pentru el. Își îndemnă calul la galop, pornind spre fumul de la nord-vest. Vasalii călăreau în stânga și-n dreapta lui, nedorind să rămână în urmă. De la Kiyosu până la Komaki nu era mare distanță, nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-a douăzeci și șaptea zile, ridică tabăra, pornind spre Inuyama. Hideyoshi intră în Castelul Inuyama exact la ora amiezei. — Aduceți-mi un cal cu picioare puternice, ordonă el și, imediat după ce-și termină masa de prânz, ieși în galop pe poarta castelului, însoțit doar de câțiva călăreți cu armuri ușoare. Unde vă duceți, stăpâne? întrebă un general, alergând după el cât îl țineau picioarele calului. Nu trebuie să veniți decât câțiva, răspunse Hideyoshi. Dacă suntem prea mulți, ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
schimbare, de un fel sau altul. — Asta e, spuse Hideyoshi cu glas tare. Decât să aștept până mâine dimineață când va veni aici Shonyu, mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni, în galop, spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel moment, unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, în galop, în tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un inamic odihnit, va fi un dezastru. Eu, unul, nu voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui Hori Kyutaro îl regăsi pe Hidetsugu și ostașii săi rămași în viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune-i Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și înaintăm să-l înfruntăm pe Ieyasu la Muntele Fujigane, așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandantului. — Te voi înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește în galop! Valurile de armuri care încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau în picioare sau, apropiindu-se, erau împroșcate cu torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]