1,633 matches
-
este aranjat. Și a Încetint viteza, Întrebând, totodată: ei, ce fac: merg Înainte, la azil, ori Întorc, Înspre somptuoasa clădire, nou-nouță, faimoasa clădire de la poalele dealului Repedea? Clădirea Balamucului?! Mergi mai departe, a auzit, mai mult ca un fel de geamăt, ca un muget cumplit, din cele două piepturi. Și a mers. I-a dus direct la clădirea nouă, a vestitului azil, de la Drâncenii Hușului. În dimineața zilei următoare, s-au Îmbarcat, fiul și nora, pe avionul, care, trebuia să-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă, era un scărpiniș general, În cupluri, treimi, În grupuri, tot mai des; probabil Antonia auzea, ca un zgomot de fond, un geamăt neîntrerupt, general. Dar poate acesta era mersul lumii, pentru ca astfel omul să poată Îndura mai lesne războaie, crime, molime, minciună, foame, mizerie, aproape că nu mai era de trăit. Un orgasm ștergea din minte - cîteva clipe - tot; o scurtă spălare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a salutat-o și a invitat-o să meargă la patul bolnavului. Tainicele cărări ale iubirii Ochii acestei femei, larg deschiși, exprimau un fel de disperare amestecată cu speranță. S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment, un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era menținut în stare de veghe. Lidia Combei, asistenta care primise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este în secția aceea! E ca un furnicar, un du-te - vino permanent, pentru că fiecare dintre cei aduși acolo necesită ajutor, cred eu, fără întrerupere, fiind Marian Malciu cazurile cele mai grave... Este un fel de iad! Să auzi numai gemete de durere, să vezi atâtea aparate și... nu te supăra, atâta sânge și altele... Acolo vin oameni loviți rău, sfârtecați, arși și numai Dumnezeu știe cum sunt... - Doamne! Numai acolo să nu ajungi și tu..., Tinu nostru... săracul... chiar acolo
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lungul pantalonilor, dar ținut încă de mijloc printr-o curea. Bătrânul puse mâna avid pe ele, le vîrî greu sub pernă, făcând sforțări de a înlătura ajutorul altuia, apoi, ca și când misiunea lui ar fi fost îndeplinită, se lăsă în voia gemetelor și somnolenței. Felix își dădu seama că bătrânul avusese un atac. Cum nu se pricepea încă în latura practică a medicinei, nu îndrăzni să ia nici o măsură și fu de părere să se cheme repede un doctor. Marina fu îndrumată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuiedoctor, acum? - Să fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac e bun de îngropat. Nu vedeți c-a murit? Dumnezeu să-l ierte! Și se închină, foarte evlavios. - Aduceți o lumânare, frate, să fie creștinește. Moș Costache dezminți, prin gemete, decesul, spre vădita dezamăgire a celor de față. Stănică, mai în șoaptă, se simți îndatorat să dea speranțe: - Orice-ar fi, nu scapă, mi-a spus mie doctorul. - Mai bine să-l ia Dumnezeu, fu Aglae de părere, decîtsă-l chinuiască
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbrăcă, ceru lighean și ordonă dezbrăcarea bolnavului. Bătrânul protestă cu gemete violente și făcu semn că voia întîi să iasă afară toți ceilalți. Pascalopol explică franțuzește dorința lui moș Costache, ascultat foarte atent de Stănică, și doctorul rugă asistența, în interesul reușitei operației, să iasă puțin afară. Stănică fu cel mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din nou, de data asta cu patimă< ea îi răspunde abandonând-și total dulceața gurii tremurânde. Auzi cum geme fericită, un geamăt firesc, obișnuit din rărunchi, pornit din adâncuri, de nicăieri și- încet, încet își dă seama cât o dorește< o pasiune ieșită de undeva din străfundurile timpului, trupului< memoriei. Când îi prinde din nou mâinile, le cercetă neștiut. Îi căuta febril
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de bucurie și de mânie. Și totul se stinse într-un țipăt ascuțit. Cerul era alb. Bătea vântul. Ucenicului u amorțiseră mâinile. Din casă nu se mai auzea nimic. Paraschiv își aminti chipul Didinei, dinții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tale. Sufletul s-a izolat și în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafața ta, ca un cadavru pescuit în adâncimi. Și atunci îți dai seama că mai există și alt sens al pierderii sufletului decât cel biblic. Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri. Nu poți pricepe ce înseamnă "meditația" dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sânt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se rostogoli pe frunzele uscate. - Nebune! țipai, îndreptînd pistolul spre fruntea bătrânului, ce-ai făcut? - Ce-am făcut? zise bătrânul, căzîndu-mi în mâni și plîngîndu-mi pe piept ca un copil. Ce-am făcut? Dar ce era să fac? Tremurul său, gemetele sale convulsive, plânsul, cu care era neobicinuit și care se storcea cu greu, asemenea unei puteri demonice, din pieptul lui, arăta cumcă durerea lui era adevărată. Vuietul fuginzilor venea mai aproape, pocnetele păreau că vâjâie deja pe la urechile noastre. - Aidi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihicătc " Tortura psihică" Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai greu. Trebuia, uneori, să nu existe nici o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite. Reîntoarcerea literară a hetairelor și consacrarea civică din lupanare se juxtapun. Prostituția naște o profesie. Iadul neputinței e absolvit de orice păcate. În goana după o alteritate care se refuză, sublimul răsare dincolo de bine și de rău. Doar progresul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
duce la reacții de amenințare sau agresiune. În fine, un sistem pe care îl considerăm esențial la primate (și la hamster, dar nu și la șobolan), așadar, inclusiv la om, sistemul depresiei e stimulat de pierderea contactului social și produce gemete și lacrimi. Probabil că acest sistem îi face pe copiii mici (dar și pe cei mai puțin mici) să-și dorească atingerea moale a jucăriilor de pluș... Această lume subterană a pulsiunilor puternice a fost descoperită de Freud, care i-
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și absența transformă spațiul de petrecere Într-un loc de durere. Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită de canapea și șoldurile arcuite, fata îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul nici nu i se mai auzi când el își strigă izbânda, pătrunzând-o. Trupul ei se închise zadarnic, căci bărbatul se înverșună, opintindu-se, până când, cu un răcnet, se slobozi din toți rărunchii. Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea obrajilor lui, poate că, în ambulanță, privirea ei îl salvase atunci când bastonul polițistului, stârnit de gemetele lui, vrusese să desăvârșească ceea ce toporul nu dusese la capăt. Oricum, el n-avea să știe niciodată, îl văzuse apoi la televizor, simțea față de el o familiaritate stranie, a celor care împărtășiseră groapa comună. Căutase o vreme morții mineriadei. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fie demn. Preotului, care căuta să-i dea edificare, exasperat tocmai de ideea morții pe care o sugera, îi răspunse cu brutalitate. Atunci îi legară mâinile la spate și-l târâră aproape pe coridoare. Urletul se prefăcu treptat în geamăt, congestiunea feței, în paloare cu emisiune de sudori, și violența fizică, într-o tremurătură continuă, cu scuturături mai puternice uneori. Fiindcă Cioarec se lăsa mereu pe vine, se hotărî să fie legat de un stâlp portativ pus pe un trepied
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]