1,325 matches
-
teribilă bursă. În orice victorie, cel puțin câteva procente sunt conjuncturale. Mă tem că indicatoarele istoriei vor marca în curând speranța zero. Fascismul și comunismul - două uriașe convulsii ale istoriei contemporane. E bine ca surprizele istoriei să le aștepți cu geamantanul pregătit. Dialog româno-rus în Basarabia : „Eu rusește nu știu, dar vaca nu ți-o dau.” Încercăm să ne legitimăm cu ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Cinci secole s-au străduit turcii și tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la dispoziție mijloacele pe care i le refuzaseră într-o vreme. Cu banii francezilor și popularitatea sa, nici o forță nu era în stare să i se opună și cei care îl trădaseră ar fi avut timp doar să-și facă geamantanele și să pornească într-un lung exod, așteptând tot timpul să fie ajunși de răzbunarea sa, oriunde s-ar fi ascuns. Trebuia să-l găsească pe Abdul-el-Kebir și trebuia să termine cu el o dată pentru totdeauna, pentru că se simțea incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am dat seama că n-ai... Ascunde chestia asta sau o să ajungi la pușcărie! Gacel rămase încremenit în mijlocul bazarului, dezorientat și neștiind ce să facă, până când, văzându-l pe unul din pasageri care se îndrepta în direcție opusă cu un geamantan pe umăr, altul în mână și un sul de covoare sub braț, îi veni o idee. Alergă spre el. — îți cumpăr covoarele, zise, arătându-i o monedă de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine de șase ore de întârziere. Coborî ultimul, cu covoarele, sacul de piele și pătura grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
filosofic al lui Noica, dar aici, la Amsterdam, cred că el a zămislit grozav profilul singurătății. Îți amintești?... Singurătatea absolută, zicea el dar citez din searbăda mea memorie o concep câteodată așa: în tren, pe un culoar, stând pe un geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva între o stație și alta, rupt de ceva, în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ani. Asta nu dovedește nimic, se gândi ea, politicienii aceștia dubioși de pe continent știau unde se putea cumpăra un pașaport. Îl puse Înapoi unde-l aflase și Începu să-și strecoare degetele printre costume, la jumătatea drumului spre mijlocul geamantanului, locul care le scapă Întotdeauna ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și desenele ar fi putut să fie mâzgălitura unui copil Înarmat cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar un expert le-ar fi putut descifra. Aici m-a bătut, se gândi ea cu ură, netezind suprafața geamantanului. Aici nu e nimic. Dar simțea că n-o trage ața să pună ghidul Baedeker la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e nimic. Dar simțea că n-o trage ața să pună ghidul Baedeker la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de dugheană ieșiți la distracție, mergând la Budapesta cu agenția Cook pentru că era totuși ceva mai departe decât Ostende și pentru că se puteau lăuda apoi acasă c-au călătorit și ca să-și arate etichetele colorate ale hotelurilor ieftine lipite pe geamantane. Odinioară ar fi fost ea Însăși impresionată, dar Învățase să ia lucrurile mai ușor, să nu-și recunoască niciodată ignoranța, să știe despre ce-i vorba. — Cu cine crezi că stai de vorbă? Nu sunt una din vânzătoarele dumitale! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un străin, se simți bucuros. Omul era cu spatele, dar se Întoarse repede pe picioarele lui scurte și Îndesate. Primul lucru pe care l-a remarcat doctorul Czinner a fost o cruce de argint la lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că, atunci când o văzu Myatt că trage de mânerul de la ușa sa, era fără suflare și aproape frumoasă. Tânărul pusese la o parte corespondența de la domnul Eckman și lista cu prețurile pieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
anunțe la Belgrad prezența și scopul venirii Înainte ca ei să știe că-i acolo, pentru că atunci nu avea cum să se petreacă asasinatul fulgerător al unui străin neidentificat. Nu vor putea face altceva decât să redeschidă procesul. Își deschise geamantanul și scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cerând condiții decente de viață și extinderea urgentă a spațiului locativ. Așadar, a doua zi ne-am trezit cu noaptea În cap, pentru că Ăl Bătrân avea programat pe după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul lipit de Învelișul transparent al protonului nostru, așteptam să văd
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mă gîndesc, cînd plecăm, vii și tu cu noi.“ Și așa am plecat. El mergea Înainte cu Luke, iar Ben venea În urmă cu mine, Ben, mîndru cum era el, n-a vrut să-l ajute. „O să-i duc geamantanul și-o să vin cu mama“ - a zis - „dar nu vreau să mă vadă lumea alături de el.“ „Dar cum vine asta!“ - a zis Luke - „că e și tatăl tău așa cum e și al meu, doar nu ți-o fi rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
finuț tendonu’, sau ce-o fi ăla, de la baza prepuțului. Sângele urca la suprafață ca un firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
românească, nu mai poate, se sufocă. O trag după mine. Cade în genunchi, dar fața îi rămâne senină, impenetrabilă. N-am încotro: îi încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
miticism. De altfel, înrădăcinarea lor era atât de fermă, încât Ionică, plecat la muncă în Spania, după absolvire, renunțase la o slujbă de cioban de lângă Madrid, unde era mai bine plătit, și se refugiase în Pirinei. Luase cu el și geamantanul cu cărți. Dimineața ieșea cu mioarele, le ducea pe pajiște, iar el se punea cu burta pe Croce, pe Hocke. Apropierea de Madrid fusese prea stresantă pentru nervii lui sensibili. Avea să rămână în Spania vreo trei ani, până la primirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]