1,313 matches
-
acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră din fotografie. Geamantanul acordeonului era obiectul de cult al bunicii mele. Intra zilnic nu în camera locuită de noi, ci de geamantanul acestui acordeon. Îl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră din fotografie. Geamantanul acordeonului era obiectul de cult al bunicii mele. Intra zilnic nu în camera locuită de noi, ci de geamantanul acestui acordeon. Îl privea mută așa cum într-o biserică te uiți la sfinți rugându-i să te ajute. Îl avea pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră din fotografie. Geamantanul acordeonului era obiectul de cult al bunicii mele. Intra zilnic nu în camera locuită de noi, ci de geamantanul acestui acordeon. Îl privea mută așa cum într-o biserică te uiți la sfinți rugându-i să te ajute. Îl avea pe fiul ei cu ea în casă, uita că un acordeon nu-i un om, că unui acordeon îi e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea fiecare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
probă care a luat mult timp, a cusut bretelele prea înguste și s-a declarat satisfăcută, a strâns ácele, foarfecele și ața, a închis mașina de cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să croșeteze la bretele un tiv, un model cu găurele ovale. Tivurile croșetate au făcut cămașa să arate și mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doi în civil. Milițianul mi-a confiscat biletul de tren și buletinul de identitate, dispărând cu ele și lăsându-mă cu cei doi civili. Aceștia au vrut să percheziționeze mica mea geantă de voiaj. M-am opus arătândspre maldărele de geamantane, saci și lăzi ale celorlalți călători. Urma să mă întâlnesc la București cu lectorul meu de carte din Berlinul de Vest, stabilisem telefonic această întâlnire, iar Securitatea îmi interceptase convorbirea. Acasă n-aveam telefon, trebuise să merg la Poștă și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avertiza în legătură cu mine, iar ei mă expediau căznindu-se să inventeze o scuză oarecare, fiindcă, de fapt, fuseseră foarte mulțumiți de orele mele. Jenându-se cu toții de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau mare căutare. Odată mi-a făcut cadou o a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe toată lumea cum fac să ajungă la "Vallorbé" (accent delicios pe ultimul e), acolo unde se afla centrul de azil de unde urma să fie expluzați cu bilet gratuit de întoarcere și bani de buzunar. 16 aprilie 2004 Cărți aduse în geamantan la Geneva. Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu car
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că într-un microbuz VW, model 1978 trebuie să încapă: 4 televizoare, 12 prăjitoare de pâine, 7 VCR-uri, 5 râșnițe de cafea, 8 aparate foto, un cuptor cu microunde, 4 storcătoare de fructe, 6 roboți de bucătărie, 22 de geamantane și genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
orice lucru devenea imediat obiect de ceartă. De data asta, tatăl făcuse rost de bilete - prin sindicat, ca în fiecare an - în stațiunea Venus. La cazare era de așteptat întotdeauna foarte mult. Dănuț stătea de-o parte, pe unul dintre geamantane, iar părinții transpirau și se înghesuiau în pu hoiul acela de lume. Băiatul se plictisea iarăși foarte tare. Mai ieșea pe-afară - dar nu prea mult, fiindcă ai lui îl lăsaseră să aibă grijă de bagaje, să nu dispară ceva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
joasă. Aproape întreaga suprafață a camerei va fi acoperită de covorul de lînă, țesut de mama, cu frumoase motive populare stilizate. Plafoniera, perdeaua de nylon și draperiile plușate le am deja cumpărate, acasă, împachetate și puse la capătul patului, lîngă geamantane. Pe perete, deasupra biroului, în spațiul lăsat de rafturile inegale, voi pune portretul mamei, sub care, ca o candelă, va sta tot timpul o glastră alungită, din porțelan alb, chinezesc, cu o floare în ea. Pentru peretele celălalt, de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că și tat-tu, așa țăran cum e, vara, cînd vine de la coasă, mi-aduce mereu cîte-un buchet de sînziene; știe că-mi plac tare mult cum miros... Vaza stă de atunci, din vara de-acum șase ani, într-un geamantan, la capătul patului, învelită într-o cămașă de corp. După ce mama a murit și eu am smuls de pe perete, de deasupra mesei de scris, o parte din pozele de artiste, decupate din revista Cinema și am făcut loc pentru fotografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
După ce mama a murit și eu am smuls de pe perete, de deasupra mesei de scris, o parte din pozele de artiste, decupate din revista Cinema și am făcut loc pentru fotografia mamei, m-am gîndit să scot și vaza din geamantan. Dar unde să stea?! "Cu cinste oriunde", dar nu cred că în valvîrtejul de lucruri care e acum în camera mea. Floarea pentru mama stă acum într-o sticlă de vodcă rusească, pe raftul de deasupra mesei de scris, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de fericire privind-o și mă întreb unde aș putea s-o pun. Îmi amintesc de vaza cumpărată de mama, deschid geamantanul, o scot din cămașa de corp în care a stat înfășurată, o umplu cu apă, aranjez crenguța în vază, iar vaza o pun peste dosarul cu corespondența literară de pe raftul de sub fotografia mamei, în locul sticlei de vodcă rusească, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un rouge-Michel și 150 lei; pretindea că l’a lăsat aici pe masă. A plecat la Comino, Brusales, Delureanu și vila Aldea unde stau „la Negulescu“ și s’a întors iar la mine, căutând pe sub pat, pe sub masă. M’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după pagină, ca vrăjită, privind tort după tort. — Dacă nu doriți etajare în stil tradițional, vă pot face un tort care să reprezinte un lucru pe care îl îndrăgiți. Un tablou preferat... o sculptură... Mă scrutează iar cu privirea... Un geamantan Louis Vuitton, poate... Uau, un tort de nuntă în formă de geamantan Louis Vuitton! Cât de cool ar fi! — Antoine? Vrei te rog să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în stil tradițional, vă pot face un tort care să reprezinte un lucru pe care îl îndrăgiți. Un tablou preferat... o sculptură... Mă scrutează iar cu privirea... Un geamantan Louis Vuitton, poate... Uau, un tort de nuntă în formă de geamantan Louis Vuitton! Cât de cool ar fi! — Antoine? Vrei te rog să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte mult, Becky. — Nu-mi datorez nimic, zic mirată. Acum suntem soț și soție. Acum... totul e ca un cont comun. Dinspre casă se aude un târșâit și, în clipa în care ridic ochii, îl văd pe tati punându-ne geamantanele în mașină. Gata de plecare. Deci, spune Luke, urmărindu-mi privirea. Faimoasa noastră lună de miere. Am voie să aflu unde mergem? Sau e încă secret? Simt un nod în stomac. Acu-i acu. Ultimul detaliu al planului meu. Cireașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din mers. O dată în viață, haide să fim și noi niște oameni complet liberi! Fără nici o legătură cu nimeni, fără responsabilități, fără nici o povară pe umeri... — Becky, scumpa mea, strigă tati din mașină. Ești sigură că vă lasă cu șase geamantane? — E OK, o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după ce am trecut de vamă, m-am trezit Într-un talmeș-balmeș de culturi, În care oameni de toate rasele și culorile vorbeau cu viteză o limbă pe care doar pe alocuri o recunoșteam că ar fi engleză. Aveam doar un geamantan cu câteva lucruri, cât să-mi ajungă pentru durata de trei luni a bursei Fundației Ford. Nu știam cine mă așteaptă la ieșirea din Aeroportul Kennedy, dar Îmi Închipuiam că ori Ellen Stewart, ori un reprezentant al Fundației. Ies și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și În engleza mea aproximativă mă interesez dacă n-a Întrebat cineva de mine. Mi se răspunde: „Oh, sigur că da! A fost un domn care v-a așteptat ore În șir, dar care tocmai acum a plecat“. Am pus geamantanul jos și am Încercat să uit de singurătate În iadul din jur, unde toți se Îmbulzeau spre taxiuri, având destinații precise, pe când eu nu aveam nici o adresă, iar buzunarul Îmi era gol. Mi s-a părut că am stat așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pădurilor de pin și pârloagelor germane. Mama și cu mine jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
până la gât, sfâșietor ca eșecul căutării unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată de o mare actriță gruzină, Veriko Andjaparidze, apare o bătrână îmbrăcată bizar, cu un rucsac în spate, cu un geamantan într-o mână și un baston (toiag) în alta (ea pare a veni de departe, poate tocmai de acolo de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă „drumul acesta duce la biserică” și în care, înduioșată, eroina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și cozile lungi de la magazine, privite din mersul domol al tramvaiului, trădau o oarecare bucurie a apropiatelor sărbători de iarnă. La geamurile blocurilor cenușii cu multe etaje clipeau luminițele brazilor de plastic sărăcăcios împodobiți. Am coborât la stația Politehnica, cu geamantanul într-o mână și cu sacoșa cu mâncare în cealaltă. M-am așezat pentru câteva clipe pe banca din stație înainte de a traversa strada. Clădirea Academiei, aflată de cealaltă parte a străzii, era imensă. Geamurile, la ora 21:30 când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]