KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...200 >

4,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și pe Contesa s-o plimbe cu tramvaiul, o băga în geanta cu care căra cimentul, de-i ieșeau numai ochii afara, și se uita pe geam, și-i plăcea și ei. Ciudată coincidență, asta cu Contesa lui și Contesa din camera aia. O fi murit blondu ăla? Domnul Popa a citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă, pătată de ciment, și Dumnezeu mai știe ce. Iar în tramvai s-a descălțat și s-a scărpinat între degetele de la picior. Nu mai pot! Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai pot! În astfel de situații - deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la parter, fotografia de nuntă a soților Popa căzuse din nou într-o parte. Cei doi miri priveau uimiți în sus spre o lună mereu ascunsă de cimentul care scăpase de geanta domnului Popa. De fapt, ascunsă mai ales de faptul că era ora 14.45. Dedesubt, domnul Popa regreta că nu mai e șampanie. Trecuseră zece ani de când doamna Popa nu-l mai lăsase să fumeze în pat și evenimentul trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune cu porțelanuri strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte și gesturi. În ton și în atitudine, unde nu te încurci niciodată, fiindcă e preferabil să bagi mâna în gențile altora. Hans are un ideal, pentru că e încă în creștere. Adolescentul și idealul își aparțin unul altuia. Consecința acestui fapt sunt planurile în care iubirea joacă un rol întotdeauna altruist și de la care poți lua, prin urmare, tot ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
1. Ce plănuiesc, care este țelul important pe care‑l urmăresc? 2. Ce‑ar putea sluji acestui țel? Pe atunci Rainer încă voia să studieze o știință exactă (chimie) la universitatea tehnică, acum nu vrea decât să bage mâna în gențile altora, iar mai târziu să îmbrățișeze profesia de germanist care scrie, printre altele, și poezii. Principiul suprem (stă scris aici) trebuie să fie următorul: știința exactă nu va rămâne niciodată un scop în sine sau unicul domeniu al gândirii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
această poznă de școlar, care e deja mai mult decât o poznă, e un delict criminal. A fost un act iresponsabil, după cum scrie un ziar. Nu‑i de mirare că nu se găsește nici un responsabil. Sophie a transportat bomba în geanta de tenis. Directorul chiar a văzut‑o și a salutat‑o, totuși nimeni nu îndrăznește să rețină o Sophie Pachhofen și nimeni n‑o consideră capabilă de așa ceva. Adolescenții ăștia mototoli, care n‑au nimic altceva în cap, își plâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

acolo pe loc, fără să țină cont de țipătul meu de surpriză. Când desfăcu ambalajul de hârtie, scoase la iveală două pachețele Înguste, Învelite și ele În hârtie. Păreau doi cârnați. Reiko luă unul din ele și Îl băgă În geantă, iar pe celălalt mi-l Întinse mie. — Văd că Maestrului Încă Îi place pudra albă. Acestea sunt cadourile lui pentru mine și pentru Keiko. Mi-ați spus mai devreme că vreți să știți de ce ne-am despărțit, eu și Maestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

înainte și care-l făcuse pe Bruno să mă sune la clinică. — Șoferul doamnei l-a adus personal, îmi explică el în timp ce citeam ultima compunere cu amenințări și instrucțiuni redactată de către șantajist. — O mie de mărci trebuie puse într-o geantă Gerson care să fie lăsată într-un coș de gunoi din fața Sectorului Păsări de la Zoo, în această după-amiază. Am privit afară pe fereastră. Era o altă zi călduroasă și fără îndoială aveau să fie o mulțime de vizitatori la Zoo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
sau expoziție, oamenii sunt întotdeauna cei care îți oferă cel mai interesant spectacol. Abia după încă cincisprezece minute l-am zărit pe Bruno. Nu părea deloc să vadă ceva, nici pe mine, nici elefanții, în timp ce mergea ținând sub braț micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin lângă un grup de centauri din bronz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
tipu’ ăsta nu s-a uitat nici măcar o dată în urma sa când a tăiat-o prin Wittenberg Platz și a intrat pe ușa principală de la Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel mai mare magazin universal din Berlin. Crezusem că folosise cealaltă geantă doar ca să deruteze vreun urmăritor, pe cineva care ar fi putut să stea la una dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel mai mare magazin universal din Berlin. Crezusem că folosise cealaltă geantă doar ca să deruteze vreun urmăritor, pe cineva care ar fi putut să stea la una dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată pe pardoseală. Am găsit o masă liberă, m-am așezat astfel încât să-i văd și am luat un meniu pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am zis că încă nu mă hotărâsem și plecă. Bărbatul în costum albastru se ridică, lăsă câteva monede pe masă și, aplecându-se, luă de jos geanta cu banii. Nici unul dintre ei nu spuse o vorbă. Când tipu’ în costum ieși din restaurant, m-am luat după el, respectând regula de bază a tuturor cazurilor în care e vorba de o răscumpărare: întotdeauna să te ții după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un șorț mare din piele care îi servea și ca geantă de mărunțiș pentru rest. Când am ajuns, m-a salutat călduros și ne-a condus la o masă liniștită din spate, unde ne-a adus două beri. La o altă masă, un bărbat se ocupa energic de cea mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a fost scrisă vreodată. O puteți împrumuta dacă doriți. — Mersi, o s-o iau. — Vă va ajuta să înțelegeți, zise ea. Dar ca să intrați în mintea unui om ca Kürten, ar trebui să citiți asta. Își strecură din nou mâna în geanta cu cărți. — „Les Fleurs du mal“, de Charles Baudelaire, am citit eu. Am deschis-o și m-am uitat peste versuri. — Poezie? am întrebat, ridicând din sprânceană. — O, nu fiți așa de suspicios, Kommissar. Sunt cât se poate de serioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
în fața ușii mele de la intrare și mă măsura cu un soi de impertinență, ca și cum încerca să-mi stabilească priceperea, sau lipsa acesteia, ca amant. — Da? i-am zis. Ce dorești? Colectez pentru Reich, îmi explică fata, flirtând. Ținea întinsă o geantă din material textil pentru a-și întări spusele. — Programul de Economie al Partidului. A, portarul m-a lăsat să intru. — Văd și eu asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis ochii. Încă mai puteam să văd expresia uimită de pe chipul lui Kindermann când primul glonte l-a lovit între ochi. Weisthor îi duce dorul rău de tot și lui, și genții sale cu droguri, m-am gândit. Și mie mi-ar fi fost de folos. Am mai sorbit din brandy. Trecură zece minute și mi-am simțit capul căzându-mi în piept. Am adormit și galopul terifiant al coșmarului meu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587

O irita indiferența totală a acesteia față de impasul în care se găsea. Când a înțeles că nu-i va mai vorbi și nu o va mai asculta, s-a întors încet, descurajată și îndurerată, hotărâtă să plece. Și-a luat geanta de pe colțul scaunului, s-a depărtat încet, a deschis și s-a oprit în pragul ușii, hotărându-se să mai facă o încercare. „Poate că dacă suntem singure, va înțelege... Poate că mă va ajuta. Să îndrăznesc să-i ofer

de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
Corola-blog/BlogPost/361397_a_362726

publicate, alături de fotografia autorului, poeziile “Moș Andrei “ și “ Icoană scumpă“, continuând cu pagini de poezii semnate de Carmen Vărășcanu, Nic. Petrescu, Romel Stăncioiu, Constantin Vărășcanu, George Baciu și Sabina Marinovici. Eseuri și proză semnează Vasile Dorin Ghilencea, Octav Onicescu, Constantin Geantă, Steluța Istrătescu, Ion Dincă, Ion Lică-Vulpești, Nicolae Cosmescu, Riad Awwad, Ion Hiru, Ovidiu Ghidirmic, Cristina Verona Diculescu, Elena Vlad, Anca Stoiculescu, etc. Așa cum s-a subliniat de nenumărate ori, Liga Scriitorilor promovează idea democratizării mișcării literare din societatea românească, respingând

A APĂRUT O NOUĂ REVISTĂ A LIGII SCRIITORILOR, CARPATICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361397_a_362726]