3,294 matches
-
petale toate razele de lumină. Gloria savura cu nesaț senzațiile date de îndemânarea lui Ștefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu finețe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și încă nu ai gustat tot ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei și cu ea în brațele sale puternice, dar incredibil
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... Autor: Lică Barbu Publicat în: Ediția nr. 411 din 15 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Pe o bancă se hârjoneau doi îndrăgostiți...” Iubirea-i suferință!” - gemu banca. DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... ...atunci, vom auzi ceea ce nu prea vrem să auzim. Și totuși... Mă numesc Auto Turism și locuiesc într-o parcare strâmtă de 5 locuri împreună cu alte 10 mașini. M-am născut într-o uzină condusă
DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... de LICĂ BARBU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342129_a_343458]
-
Hai! te dau prăjit pe sticlă ... și cu microfonu-n gură !.... (ieșind cu el înfășcat se adresează telespectatorilor) ... Stați pe gulie că o să vă dăm caseta în reluare! Între-timp, înghițiți în sec ... o reclamă, o știre, ceva ... Fiți fomiști, că țara geme de reporteri!... Hai mai-rar și-o știre proastă! Butonare bună la masă ! Referință Bibliografică: MAI RĂU CA-N JUNGLĂ / Lică Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 453, Anul II, 28 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lică Barbu
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
ca un om al meditației profunde, însă definit ca un fiind cu un sens scrutător al unei lumii care își încheia un ciclu de ființare telurică. El trăia pentru că fusese dăruit cu viață, însă în trupul lui bolnav eul cosmic gemea la fiecare adiere de vânt, care anunța apropierea unui sfârșit al egoului teluric. Asculta sunetele și, precum marilor înțelepți ai lumii, le dădea un sens și le unea cu toate ideile, sumbre imagini apocaliptice într-un joc sinistru al onomatopeelor
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
sugerează dorul, acea durere înfundată a omului, tușită în amarul inimii. Șoaptele (Amurg de toamnă, 1965:44 ), pe care inițiații le aud, îl fac pe poet să simtă vântul care, de departe, anunță o schimbare și în noapte el aude „ ...gemând amorul meu defunct, / Ascult atent privind un singur punct / Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...”. Punctul, imaginea vizuală a creșterii și a infinitului, creează în Univers o lume nouă, transferată spre împlinire a voii deusiene. Cele
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
de sufletul elevat. Cuvintele rostite au o onomatopee tainică, fasciculul de lumină le întețește în universul mitic al pronunției. Cine știe să rostească cuvintele cunoaște și sensul existenței, metamorfozându-se în eul cosmic încă din timpul egoului teluric. Bacovia murmura gemând, lumina cu versul și vibra prin cuvântul său cu zeci de înțelesuri. La el scârțâitul aducea când liniște, meditație în siciriul greu de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
al toamnei bocet mortuar”. Toamna pentru Bacovia însemna sfârșitul și începutul unei dureri atât fizice, cât și spirituale. Era anotimpul viziunilor, al „descompunerii materiei” și a eliberării ideilor: „În noaptea asta-n care am devenit năuc. / Oh, plouă, și tu gemi cu plâns de armonie...” (Nocturnă, 1965:117), era timpul noilor împliniri. În poezia „Poveste”, apropiată genului creativ eminescian, lirismul erotic este creat „în șoaptele pădurii”, un spațiu al iubirii în care ecoul, taină a emiterii și conservării, totodată, a sunetelor
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
-și afle-n suflet moarte, Plin de-amar și de pricină A plecat doar ca să vină De pe drumuri ce le merse, Lacrimile să își verse... A plecat doru-n cătușă Plângând dincolo de ușă, Dincolo de vămi și vreme... Parcă-aud un dor cum geme Parcă simt un dor cum doare, Ori e-a vântului suflare? A plecat dorul, române, Și pe drum îți va rămâne, Nici în casă, nici afară, Nici în lume, nici în țară, Ci doar dus în pribegie, Rupt de maica
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum își țuguia buzele să nu se frigă. Gândul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Îl târâ pe punte și îl devoră și pe acesta cu mare poftă. Începu să se simtă bine și normal. I se făcuse lene și somn. Ca să-și facă siesta, ca altădată, coborâ în cabină. Acolo dădu de Panait care gemea de durere. Gândul motanului, era totuși, la peștii jucăuși din apă, care îl săturaseră și îl făcuseră să se simtă bine. Poate și stăpânul ar dori să mănânce unul! Mulți pești prinsese Panait și îi impărțise cu Ispas. Venise și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc. Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor. Și ne-am iubit cum numai noi putem să ne iubim Și îngerii doi câte doi ne-nvață să plutim În Eden, unde ne-am cazat pentru un mic sejur Apartamentu-i mobilat fără
VIS de NELU PREDA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342628_a_343957]
-
un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu ești în calea ta ! Și Marea Tăcere din jur îl sugruma
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu ești în calea ta ! Și Marea Tăcere din jur îl sugruma
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în noi, Tu lasă-ne clipa și-ntinde-ne mâna Suntem copleșiti de nevoi Iar sufletul geme de răni și tristeți Tu spală-i cu dragoste fața Așterne în inimi mereu frumuseți Și dăruie pace să-nsenine viața. Referință Bibliografică: Descântecul ploii / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 156, Anul I, 05 iunie 2011. Drepturi de
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
Ponta creștin de rit vechi și sărbătorește Crăciunul de Paște? Românu-i prost de bun. Înghite orice. Chiar și bacșișul turcesc, marele venit recuperat recent la bugetul statului. Miliardele din bacșiș vor readuce investitori fugiți datorită taxei pe stâlp. Țara va geme de investiții iar autostrăzile se vor face singure cu duiumul. Ce mai țara se va umple de floricele (de porumb). Așa-i Românul, dar Ponta nu pare a fi român! Referință Bibliografică: Așa-i românul! / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN
AŞA-I ROMÂNUL! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341586_a_342915]
-
Autorului Aerul din jur mă doare, Cerul amiroase-a clor, S-au îmbolnăvit caișii, Se-ofilește rodul lor; Merii, prunii din grădină Tot mai supărați îmi par, Via vrea să dea în floare Că e vremea-n Calendar! Printre ramuri geme vântul, Fulgeră sub norii surzi, Cade grindina de-a valma- Știu Iisuse că ne-auzi Gura noastră cum înjură Dumnezeul Tău Cel Sfânt, Răi ce suntem, plini de ură, Răstigniții de pământ! De mânia care vine Unde oare să m-
POEM DIN GRĂDINA DUMINICII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341609_a_342938]
-
Neantologați Nemulțumiți Necititori Nerentabilizați Necomestibili Neantizați În Schimb! Da, este adevărat că merele românești sunt ale nimănui, ba mai mult ne încurcă. Și varza ne dă dureri de cap anul acesta. Produsele noastre nu au loc pe rafturile superboldurilor ce gem sub greutatea mărfurilor aduse de afară. De ce sunt ele pline cu mărfuri străine? Deoarece romconsumatorul le preferă pe acestea din urmă. El dorește ca fructele să fie mari, perfecte cu pielea întinsă ca după o ședință cu botox. Dar sunt
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
pendant ce temps l’humanité se redresse impondérable vers... leș cieux à la recherche de pièces d’argent au visage de saint* sculpté. FEMEIE DE LUT femeie din lut ia-mă în brațe! alunga cu pielea din piele gânduri ce gem din adâncuri sau doar mă ating șovăielnice nu-mi dau pace când dintr-un foc îmi fac părăstas și pomelnic de aduceri aminte. te supun la vot mirean, femeie! epitaful cu sabie sub care muri-va în parte egală doritul
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
în culori acuarelele au rămas uscate pe masă, iar eu nu am putut să adorm că nu desenasem un munte între cele două animale. Într-un târziu când luna a așternut între cer și vis o punte am auzit căprioara gemând în vale... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Tablou incomplect / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TABLOU INCOMPLECT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341721_a_343050]
-
ȘI SUFLET - VERSURI Autor: Maria Ciumberică Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului INCERTITUDINE Nu știu ce să-ți spun! Târziu e în Vreme... Mi-e Sufletul singur, amar și pustiu, Secată mi-e Viața... Inima-mi geme, Deși e devreme, mă tem că-i târziu. Lăsa-voi răgazul de-ați face bagajul Nutresc doar speranța că nu ai să pleci. Și vreau din iubire să capăt curajul S-opresc despărțirea și clipele reci. Redă-mi fericirea, și
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340633_a_341962]
-
acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Când toată lumea dă din coate Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică? Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]