56,083 matches
-
Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau în broșura-i
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
căsătorie. Nu am nici o superstiție privind locul unde ceremonia va avea loc, adică Primăria arondismentului XIV parizian, unde un alt dosar complet - cel al Roxanei și al meu - devenise fără obiect... Ultima e frumoasă, toată lumea remarcă asta, dar nu în genul de bibelou răsfățat, ci de prezență serioasă și statornică. Ceea ce n-o împiedică să aibă humor, și chiar o ușoară înclinare certăreață, compensată de un surplus de tandrețe. Sâmbătă, 12 mai Iată-mă căsătorit pentru a treia oară. Ceremonia a
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Am ajuns eu... cum ar fi dimineața... Cum ar fi mâine dimineață, o ajuns el, la mine acasă... Și nu știu ce a vorbit cu maică-mea... A vorbit ceva cu maică-mea, că de ce m-o primit acasă, sau chestii de genul acesta... Și mama i-o zis că... cum să nu mă primească, că sunt a ei... Dar maică-mea știa că m-o bătut, că i-am zis eu când am apărut că m-o bătut... Atuncea, deci, el o
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
am intrat în bar, au venit și ei... Iar din momentul acela, deci, mi-o comandat un suc... O trimis pe barmană cu un suc la mine, și mi-a zis că-i din partea lu^ băiatu^ respectiv. Eu nu sunt genul de persoană care să zic nu, să nu accept un suc sau o cafea sau ceva... Deci, am zis mulțumesc, și dintre... după cât timp, după foarte scurt timp, m-au invitat la ei la masă. Zice: Facem cunoștință... Zic: Da
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
și Novalis, Gogol și Pușkin (cărora le sînt dedicate capitolele speciale, intitulate Fantasticul emblematic. Hoffman; Edgar Allan Poe și fantasticul a-tipic; Între mirific și psihologie), dar și scrierile autorilor uitați sau subapreciați de istorici literari de astăzi - de la întemeietorii genului, Walpole, Radcliffe, Maturin sau Mary Shelley, la Brentano, Arnim și La Motte-Fouqué. Subcapitolul Istoria ca stare a sufletului ne oferă studiul convingător nu doar al scrierilor lui Walter Scott, Hugo și Manzoni, dar și a Palatului de ghiață, al lui
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Walter Scott, Hugo și Manzoni, dar și a Palatului de ghiață, al lui Lajecinikov sau Taras Bulba al lui Gogol. În subcapitolul Orgoliul și povara sensibilității, care începe cu Goethe și Rousseau (fără să fie omise și "spiritele tutelare" ale genului - Homer, Ossian, Lessing), alături de romanele lui Lermontov și Musset sînt analizate scrierile, importante pentru istoricul literar, ale lui Chateaubriand și Sénancour, Benjamin Constant și Ugo Foscolo. În sfîrșit, în volumul al III-lea, Teatrul european în secolul al XIX-lea
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
istoric, ceea ce a permis ilustrarea deliberată a unui relief de continuitate și de compartibilitate a autorilor și operelor ce figurează în cuprins". Urmează o serie de observații de mare larghețe și concluzii competente în legătură cu deschiderile romantismului spre alte curente și genuri literare: " Deși obiectul analizei este sensibilitatea, viața afectivă, autorii intuiesc lumea, evenimențialul, ordinea socială ca forțe determinante și ele vor deveni zeii titulari ai realismului. De altfel, confesiunea romantică prin Alfred de Musset și M. Lermontov anunță noua direcție în
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
autoarea reinvestighează, reevaluează, restituie. Literatura apare în cartea sa ca un proces ce nu prea marșează la încercările noastre de a-l stăpîni, de a-l sistematiza. Și, totuși, este supusă procesului de sistematizare, necesar într-o scriere de acest gen, sistematizare ingenioasă și savantă care nu propune stavile artificiale pentru înțelegerea acestui proces liber și larg, fără limite și granițe. Și, deloc întîmplător, Cornelia Cîrstea încheie volumul al III-lea cu teatrul modern și cu Cehov. Deschiderea și anvergura îi
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem, / desigur, / conservat. / Din cîte vise ni s-au dus pe gîrlă, / iată și unul net, / realizat". Involuntar, în această cavalcadă veselă și aspră
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
la care participa întreaga obște sătească. Aprecierea muzicii bizantine este, fără îndoială, o constantă în viața lui George Enescu. Spre exemplu, Liturghia lui D. G. Kiriac îi era cunoscută, lucrare pe care o considera ca etalon pentru creația corală de gen. De altfel, sunt mărturii că Enescu avea în proiect să scrie o liturghie<footnote Petru Comarnescu - Arta românească, Lămuriri privitoare la problemele specificului românesc. De vorbă cu maestrul George Enescu. Apărut în: Politica, București, An II, nr. 208, 5 febr
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
care are o cohortă de metehne, coborându-l pe emițător din sfera de gheață a raționalului, la nivelul concretului oribil. În marginea situației implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am imaginat că mai grav decât decadențele și frustrările fizice e genul de modestie la care te constrânge bătrânețea”. Se deduce, deci, sinceritatea care operează În toate formulările lui Paler În convorbirile purtate (În altfel, și cu un limbaj mai ductil, decât cel utilizat În convorbirile cu Ileana Mălăncioiu, cuprinse În cartea
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
În altă carte memorabilă Autoportret Într-o oglindă spartă (2004), un fel de oglindă stendhaliană apropiată de Viața ca o pradă, a lui Marin Preda. Acolo, „memoria ca zestre” era regizor, scenarist și operator; convorbirile de acum, din tagma jurnalului (gen N. Steinhardt sau I.D. SÎrbu) sunt discursuri de tip oratoric, fragmentate din cauza situațiilor rebele de sănătate, cunoscute fie de... criticul interlocutor (ocazional), pentru moment, dar În totalitate, de hârtia așteptândă. Eliberarea prin scris rămâne o terapie folosită de orice profesionist
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Particularități ale teatrului liric Raluca Pașcalău Genul operei este ținta a numeroase controverse. Opiniile diametral opuse care se vehiculează în discuțiile de pe marginea acestui gen indică necesitatea găsirii unui mod de abordare care să fie suficient de general astfel încât să transceadă contradicțiile. O nouă încercare de teoretizare
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Particularități ale teatrului liric Raluca Pașcalău Genul operei este ținta a numeroase controverse. Opiniile diametral opuse care se vehiculează în discuțiile de pe marginea acestui gen indică necesitatea găsirii unui mod de abordare care să fie suficient de general astfel încât să transceadă contradicțiile. O nouă încercare de teoretizare a genului și un exemplu concret vor fi prezentate în continuare. Dacă definim opera ca teatru liric trebuie
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
este ținta a numeroase controverse. Opiniile diametral opuse care se vehiculează în discuțiile de pe marginea acestui gen indică necesitatea găsirii unui mod de abordare care să fie suficient de general astfel încât să transceadă contradicțiile. O nouă încercare de teoretizare a genului și un exemplu concret vor fi prezentate în continuare. Dacă definim opera ca teatru liric trebuie să observăm că diferența specifică este una transfiguratoare. Caracterul mimetic al teatrului este diminuat în favoarea utilizării unui limbaj abstract, muzica. Deoarece opera are în
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
niciodată stabilite cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor, soliști etc. Fiecare le va reda prin mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi din nou deduse de către spectator. Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza mai ușor particularitățile. Datorită existenței variabilelor, fiecare operă ființează în memoria colectivă ca o entitate aflată într-o permanentă dezvoltare, acumulând cu fiecare montare nuanțe și fațete din cele mai diverse, uneori chiar contradictorii
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
mare sensibilitate muzicală astfel încât să intuiască afectiv mesajul artistic și să nu simtă nevoia unei determinări explicite, raționale a variabilelor, fie să se raporteze la tradiția care însoțește opera pe care o urmărește, deci să fie un bun cunoscător al genului. Dacă nu are aceste calități, spectatorul va resimți variabilele ca pe niște goluri și va declara că nu înțelege opera. Un caz particular este participarea activă a spectatorului, care se folosește de propria imaginație pentru a intui el însuși soluții
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Nysse ..., col. 1872 1835. footnote>. „Beția trează” este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu: „Acestea zicându-le Cuvântul către mireasă (suflet - n.n.)<footnote În limba greacă sufletul este de genul feminin. footnote>, îmbie prietenilor tainele Evangheliei, zicând: «Mâncați, prietenii Mei, și beți, și vă îmbătați, frații Mei». Căci cel ce cunoaște cuvintele tainice ale Evangheliei nu va vedea nici o deosebire între cuvintele de aici și învățătura de atunci pentru ucenici
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
aflăm că Laszlo Tokes s-a născut la 1 aprilie 1952 (pag 22) Și, crezînd că este amuzant, ne mai informează că s-a născut în greutate de zece livre și avea un cap mult mai mare decît limitele normale (gen Frankenstein), observat chiar și de frații și surorile sale, care imediat l-au numit “square head” = cap pătrat ( pag. 24) Așa a vrut providența să facă glume cu un pastor reformat. După aceste amănunte de nou născut, aflăm că era
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
footnote Clement, Pedagogul, 2, 2, Eusebiu, Istoria bisericească, I. 2.21, Sf. Ioan Hrisostom, Omilia 20, 1 la Geneză, P. G. LIII, col. 23 etc. footnote>. Contextele incidențelor „beției” și „beției treze” la Sfântul Macarie sunt în general de un gen mistic, cu un singur element sacramental clar, care poate fi identificat în conexiune directă cu „beția trează”<footnote Collection I, H. Berthold (ed.), Reden und Briefe. Die Sammlung I des Vaticanus Graecus 694 (B), Berlin: GCS, 1973, I.63.6
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
existentă, variată din punct de vedere al problematicii și al modalităților specifice de expresie, include lucrări de certă valoare, înzestrate cu o remarcabilă forță emoțională. Acum se înregistrează pulsul unor ani în care interesul pentru cele mai diferite forme ale genului instrumental de cameră a fost deosebit de viu. Modalitatea camerală de afirmare a emoției artistice ia o amploare deosebită, devine chiar o necesitate. Scrierile apărute până acum referitoare la cvartetul de coarde românesc evidențiază existența unei literaturi moderne de acest gen
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
genului instrumental de cameră a fost deosebit de viu. Modalitatea camerală de afirmare a emoției artistice ia o amploare deosebită, devine chiar o necesitate. Scrierile apărute până acum referitoare la cvartetul de coarde românesc evidențiază existența unei literaturi moderne de acest gen, concludentă și deosebit de variată din punctul de vedere al problematicii și al modalităților specifice de realizare. Traiectoria componistică parcursă de creatorii români în secolul al XX-lea confirmă aspirația acestora către realizarea unei arte adânc înrădăcinate în solul atât de
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
stă la baza cercetărilor referitoare la ansamblul cvartetelor românești din prima jumătate a sec. al XX-lea, și anume: aceea că muzica țărănească autentică a sugerat și sugerează unor compozitori temperamental diferiți sentimentul unor calități nonromantice. Formulele tipice caracteristice zonelor, genurilor și speciilor folclorice influențează forța de creație a compozitorilor, exercitând asupra lor o atracție originară. Aceste formule conștientizate intră în actul creației compoziționale, solicitând și condiționând valorificări multiforme. Vibrația muzicii în „ton popular” este ceea ce s-a căutat în epocă
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
prezentarea unor înfruntări existențialiste etc. Reținem limitarea voită a spectaculozității muzicii și rămânerea în cadrul liricului calm și a unei seninătăți care cunoaște, deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice, este din ce în ce mai evidentă. În consecință, înțelegerea particuralităților proprii cvartetelor românești trebuie să aibă în vedere aceste componente de stil. Sunt concludente, în acest sens, încercările lui Georege Enescu (1881-1955) vizând întemeierea unui concept autohton de cvartet de
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
minuțios, optime din punct de vedere timbral. Materia sonoră pe care o inventează mai întâi, o încarcă apoi cu substanțe melodice și contextuale, de unde reiese importanța armoniei polifonizate și modul de răsfirare a particulelor contrapunctice. Temperamental, Enescu se supune comandamentului genului cameral, în maniera de supunere a unui suveran. Exemplificăm acest lucru prin prima parte a unui Cvartet de coarde în do major, semnată de compozitor în ziua de 11 septembrie 1906, la Caracalia - Dorohoi. Remarcăm aici complexitatea scriiturii concertante, precum și
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]