KorAP: Find »[drukola/base=geniu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...464 >

11,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656

dacă am fi însămânțați noi, bărbații!... suspină Avito, tăcând: "am face-o mai științific și în mod conștient". Așa e, că dacă ați fi însămânțați voi bărbații, nu ați fi oameni, ci femei... Auzind cum gândește, Avito cu bucurie: "geniu, geniu, sigur geniu! și apoi, în loc de "taci!" îi zice vocii sale interioare: "o vezi?". * Au trecut zile. Săraca Materie simte că Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape de

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
fi însămânțați noi, bărbații!... suspină Avito, tăcând: "am face-o mai științific și în mod conștient". Așa e, că dacă ați fi însămânțați voi bărbații, nu ați fi oameni, ci femei... Auzind cum gândește, Avito cu bucurie: "geniu, geniu, sigur geniu! și apoi, în loc de "taci!" îi zice vocii sale interioare: "o vezi?". * Au trecut zile. Săraca Materie simte că Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape de amăreală, ci

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
hârtie, făcută sul, fâșie în care se află imprimată o orație scurtă în distih latin, și apoi altă hârtie mică pe care se află o imagine a Sfintei Fecioare a Ajutorului Permanent. Sunt cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul lucru pe care îl face, căci ce are altceva de făcut decât să intre în scenă? Se joacă cu aerul, scoate un țipăt din străfundul gâtlejului său

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
iese din pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese filosoful în galoși, pune o mână pe umărul lui don Avito și exclamă: Pace și știință! prietene Avito... ce bine pe aici!... Dumneata mereu

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
vâna sa trebuie să fie munca pedagogică a dumitale. Lombroso... Auzind acest nume, Avito își întoarce privirea, dar întâlnindu-și privirea cu găunoșii ochi ai scheletului Simia sapiens, se întoarce să fie atent. Lombroso, acest filosof de simț comun, spune geniului ce-o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg. Este apoi necesar să oblige pe Autorul Suprem să pună în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
fie munca pedagogică a dumitale. Lombroso... Auzind acest nume, Avito își întoarce privirea, dar întâlnindu-și privirea cu găunoșii ochi ai scheletului Simia sapiens, se întoarce să fie atent. Lombroso, acest filosof de simț comun, spune geniului ce-o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg. Este apoi necesar să oblige pe Autorul Suprem să pună în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg. Este apoi necesar să oblige pe Autorul Suprem să pună în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel care corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel care corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
realitate notabil, cel mai bine ar fi să se dea cu roșu întreaga carte", zice don Fulgencio, care publică în cursive totul. Rămâne ca să noteze don Avito totul ce este demn de a fi menționat, ce face sau zice viitorul geniu, pentru ca să le studieze apoi cei doi și pentru a ține cont de ele. Carrascal se retrage și se întâlnește cu doña Edelmira în hol. Femeie înaltă, calmă, statuară, intrată în ani deja, surâzătoare, cu fața nepăsătoare; poartă perucă. Se salută

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
mamă, dragule, spune mama". Frecționările superauriculare au dat rezultat; Apolodoro începe să rupă a vorbi și tatăl spionează primul cuvânt, expresia sa naturală, individualizantă. Și se face că este: gogo!, gogo!, solemn mister!, gogo!, formula cabalistică poate a personalității noului geniu... Pentru că dacă această grafologie are, cum pare, fundamentul său și îl au și alte misterioase relații psihofiziologice, nu trebuie să-l aibă și primul cuvânt pe care fiecare dintre noi îl pronunță? Gogo! Îl consultă pe don Fulgencio punctual. Sunetul

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
ceilalți; exersează forța creatoare divină a copilăriei, se joacă, creează cuvinte fără sens: puchulili, pachulila, titamimi... Fără sens? Nu a început așa limbajul? Nu a fost la început cuvântul și apoi sensul său? Don Avito observă singuraticele jocuri ale micuțului geniu, aceste tentative de activitate, această pâlpâire spirituală, acest parcurs în toate direcțiile prin jungla din sine ce i se prezintă a fi un nou drum. Observă ce efect îi produce când îl învață despre un purice la o simplă privire

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
întrebare! Dacă crede în aceasta...! Știe din întâmplare copilul ce înseamnă a crede în ceva ca să spună? Hai, spune-mi, crezi în asta? Crezi că aceasta este adevărat? Adevărat? Copilul se întoarce ridicând din umeri. Nu va fi pentru viitorul geniu nicio deosebire între real și prefăcut? Va fi că mai întâi va inventa lucrurile și le va crede apoi, cum mă asigură don Fulgencio? Va fi începutul vânei. Auzind copilul într-o zi pe doică că îl acuză de o

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
acuză de o ticăloșie, exclamă: Asta o vei fi visat! * Se aprinde din nou Materia, de uimirea Formei, pe care a nesocotit-o un timp. Și blestemă, o dată în plus, instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
aprinde din nou Materia, de uimirea Formei, pe care a nesocotit-o un timp. Și blestemă, o dată în plus, instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această grăsime va ieși un frățior sau o surioară... De aici? exclamă

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio? Nu este pedagogia dragostei, pedagogie amoroasă, iar

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
Când don Avito ajunge acasă, o găsește pe a sa anti-supra-bărbat sărutând-o pe gât pe Rosita care se agită, râzând în hohote; se oprește din gâdilitura de dezmierdare, în timp ce Apolodorin, dintr-un colț, contemplă cu ochii săi triști de geniu. În acest timp, doña Edelmira intră în biroul soțului său. Hai să vedem, Fulgencio, ce dracu fac cei doi închiși în orele pierdute discutând prostii... Prostii, femeie? Și ce altceva decât prostii pot vorbi doi bărbați singuri care sunt, lasă

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
Capitolul VIII Trece timpul; Apolodoro a crescut și don Fulgencio crede că a sosit, în sfârșit, ziua să-l dirijeze în mod direct. Nu-l cunoaște mai mult decât din vedere, din rapide inspecții. Este ziua cea mare a viitorului geniu. Maestrul îl așteaptă în fotoliul său din piele de vacă, la picioarele lui Simia sapiens, mediu ocult, în spatele unui morman de cărți, în misterioasa penumbră a biroului. Apolodoro intră cu inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
mi se întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
este marele principiu hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
principiu hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
Asta era un fapt rău, dar... Don Fulgencio, era el? Cu un braț ținea robusta talie a doñei Edelmira, iar cu cealaltă mână îi mângâia bărbia. Maturitatea venerabilei matroane respira tinerețe; îi strălucea peruca. Tu, doar tu ai crezut în geniul meu, Mira, și o trăgea spre sine. Da, un geniu atât de bun, atât de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
Cu un braț ținea robusta talie a doñei Edelmira, iar cu cealaltă mână îi mângâia bărbia. Maturitatea venerabilei matroane respira tinerețe; îi strălucea peruca. Tu, doar tu ai crezut în geniul meu, Mira, și o trăgea spre sine. Da, un geniu atât de bun, atât de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este fals? Și ce? Nu suntem noi înșine falși

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]