8,779 matches
-
sumbră a morții". Conu Leonida? „Este, în felul lui, un poet: în versiunea lui, atît morfologia momentului istoric 11 februarie, cît și aceea a republicii ca formă de existență socială sunt transfigurate și sublimate în expresie verbală gratuită, ce transcende geografia realului într-o formă de pură literalitate". și exemplele ar putea continua mult și bine în același sens. La tot pasul suntem avertizați asupra „catalogărilor discutabile", „orgiilor interpretative", „plusării excesive" etc. pe care le-ar conține exegeza anterioară pe care
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
Bratu Iulian Doi polițiști își etalează cunoștințele de geografie. Ora 23:57. Într-o intersecție se întâlnesc doi polițiști. Unul din ei aprinde o țigară, trage din ea și tace. Al doilea, după un timp de tăcere spune către primul: - Bă! Tu știi care este capitala Angliei? - Da! Paris
Bancul Zilei: Paris, capitala Angliei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64439_a_65764]
-
după pivnițele care făceau trecerea din lumea de-aici în cea de dincolo. Strada, aflăm, era plină de astfel de subpământe, dar nu acolo unde le plasa autorul Luminii ce se stinge. (Așa se justifică frecventele referiri la incongruențele dintre geografia magică a locului și planurile de cadastru). Spre binele cărții, cercetarea nu se limitează la atât. După cum nici fascinația pentru Eliade nu cade în clișeele mitic obsesive care au proliferat la noi la începutul deceniului trecut. Povestea Mântulesei începe la
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura „concesie" pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat muzical este și folclorul local. Iar al treilea este lungimea antenelor, adică întinderea culturii poetice, comparabilă doar cu a lui Blaga și Doinaș. Împarte cu acesta din urmă, ca de
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
primul rând, pentru că evită înțelept investigația de tip istoric. Acestei opțiuni comode (cu atât mai comode cu cât avem de-a face cu un poet care a debutat în 1956) i se preferă, ca metodă, o minuțioasă contex-tualizare a afectelor. Geografia spirituală pe care o construiește în felul acesta criticul e sensibil mai complexă decât lasă să se înțeleagă o formulă inspirată ca aceea de ardelean definitiv, sub semnul căreia stă prefața. Căci, chiar așa fiind, Ion Horea e totodată un
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
pe Calea Bunii, Stăuina, în Boronești, în Poderei/ La Sântirim, în Fundul Turzii, la Iclănzel, la Sărături,/ În Stegea, După Curmătură, pe Vale, Petea și Vaidei." (p. 92) Dacă aici suntem încă, într-o mai mică sau mai mare măsură, în geografia rurală transilvană, alte poeme reprezintă adevărate migrații către sudul cel mai adânc. Neverosimil aproape se dovedește o altă Filă de jurnal, perfect citadină, care schimbă tacit sensul întregului volum. Astfel, Calea Târgului nu mai apare drept o localitate între altele
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
superior. Se pare că a scăpat una celor care au scris până acum pe subiect - una „mai boacănă", vorba bătrânului Trahanache: dispare filosofia ca disciplină de bacalaureat. Elevii pot alege matematica și științele naturii (la profilul real); științe socio-umane (istorie, geografie, economie, sociologie și psihologie) la profilul umanist; cunoștințe tehnologice specifice calificării (pentru filiera tehnologică); cunoștințe specifice specializării (pentru filiera vocațională). Cum latina se studiază din ce în ce mai puțin și de un număr mereu scăzând de elevi, cum logica a fost pur și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
vecine. România, pe harta riscului maxim Hărțile arată că în viitorii 50 de ani sunt posibile mișcări seismice puternice într-o mare parte a teritoriului României. Riscul este, însă, și mai mare în Turcia, Italia, Grecia și alte state balcanice. “Geografia generală a seismicității pe continentul european este cunoscută. Ea rezultă, în principal, din înfruntarea dintre plăcile tectonice africană și eurasiană. Pericolul este mai puternic în Turcia, Grecia și în Peninsula Balcanică, în Italia și în România”, scrie Le Monde, bazându
România, printre țările cu cel mai mare risc seismic din Europa by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63556_a_64881]
-
percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni ca într-o geografie simbolică fabuloasă, angajat cu fervoare elegiacă în exigențele autoscopiei, poetul captează, în versurile sale austere, melancolice, înfiorate de apropierea tainei, zvonurile esențelor și spontaneitatea diurnului, a cotidianului concret. Toate acestea, redate în notații ce caută să surprindă, dincolo de conturul aparențelor
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
și bună, prietenoasă, moale și caldă, ca o pâne gustoasă, începuse să «se strice»” și „prindea un fel de mucegai amar, mai întâi pe margini și apoi chiar în miezul ei”, „sufletul muzicii bântuie orașul pe dedesubtul și prin interiorul geografiei lui fizice, palpitând nestins ca un zvon neîntrerupt”; „îmi place lumea aceasta de oameni vechi ai Clujului, în care cei noi au calitățile și instinctul de a se așeza, cuminți, cum le stă bine unor ardeleni adevărați, într-o suită
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
care a fost mediatizat în ultima perioadă este și fiul lui Nelson Mondial, acesta reușind cu media 6,85 să treacă bacalaureatul. Nelson Livian Popa a luat doar 5 la Limba română, 6,08 la Matematică și 8,75 la Geografie.
Sexy-peremista, Ancuța Cârcu, spune că a luat BAC-ul, dar nu se regăsește pe listă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/47822_a_49147]
-
specializat în literaturile de limbă portugheză, având publicate lucrări de critică despre cultura lusitană. Această fascinație a românilor pentru limba și cultura portugheză reprezintă o variantă a fascinației lor pentru lumea latină și, de ce nu, o manieră de a depăși geografia, care situează țara ca o insulă latină într-o lume predominant slavă, în ceea ce privește Portugalia, diferențele față de România nu sunt atât de stridente. Nu este Portugalia, o țară de mici dimensiuni, sub multe aspecte o Românie scăldată de soare și mare
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
de ascensiunea naționalismului radical. Focalizarea asupra tinerilor scriitori ai Bucovinei devine astfel un punct privilegiat de observație asupra modernității în criză din amintita provincie ex-austroungară. Compatibilitatea cu studiile întreprinse de gruparea timișoreană de la „A Treia Europă” și, în particular, cu „geografiile literare” ale lui Cornel Ungureanu e certă. La fel de cert e și beneficiul interpretativ adus de ideile influentului volum al lui Jacques LeRider despre Modernitatea vieneză și crizele identității . Există însă și alte deschideri teoretice avenite. În a doua jumătate a
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
p.69). Relatarea lui Miller despre Grecia nu constituie un jurnal de călătorie propriu-zis, lipsindu-i, din acest punct de vedere, atât rigoarea și exactitatea listării locurilor și cronologiei, cât și menționarea intențiilor și a planurilor de voiaj. Călătoria în geografia reală, cu vaporul, cu mașina sau cu avionul, cuprinde cam tot atâta spațiu descriptiv cât cuprinde călătoria „interioară”, cea efectuată pe traseele spiritului, sensibilității și imaginarului. Cu excepția călătoriei în Creta, rezumată în partea a doua a cărții, călătorie făcută din
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
imagini superlative, bine articulate (de exemplu: „Peisajul rămâne cel mai încântător, cel mai uluitor pe care îl poate oferi pământul nostru” sau „Grecia, acum golașă și costelivă ca o lupoaică, a rămas singurul Paradis din Europa”), trebuie să observăm că geografia lui Miller scoate în evidență, cu precădere, atât stilul scriitorului, fraza sa (adeseori torențială) care comandă decorul, cât și ceea ce ține de mitul personal, de relația fundamentală a scriitorului cu lumea și deopotrivă cu scrisul. Ca și viața însăși, scrisul
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
sau întregire, iată termenii la care Miller recurge cel mai adesea ori pe care îi lasă să se subînțeleagă abundent pentru a defini călătoria interioară, de natura unei aventuri spirituale, care îi dublează, precum o umbră, voiajul său practic prin geografia peisajului grecesc. Acesta, așa cum meditează autorul pe treptele amfiteatrului de la Epidaur, propune doar nume de locuri, pe câtă vreme căutarea și descoperirea de sine au de-a face, în limbajul emersonian pe care Miller îl cunoaște foarte bine, cu „adevărul inimii”: „Epidaurul
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
aici, dar noi adăugarăm, și în ce timp? În timpul când se bătea cu Mircea. - Dar Mircea a trăit cu o mie de ani mai în urmă! - Aceasta nu face nimic, Dumnezeu a putut să învieze pe Traian.” Se vede că geografia și istoria n-au nimic a face cu simbolurile, așa cum le fixează memoria. De aici, din acest romantism implicit, de loc al minunilor, vine și metoda unei întregi familii poetice, din timpul când istoria se retocmește pe versuri. Saltul de
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
ținut la mare cinste de către ardeleni, care au scris rareori sonete sau rondeluri. Singura «concesie» pe care Horea o face tradiției de dincolo de munți constă într-un sentimentalism al locurilor, pe care îl găsim, de pildă, și la Goga. O geografie epurată însă, mai degrabă de sugestii decât de preciziuni. Stilizat muzical este și folclorul local. Iar al treilea este lungimea antenelor, adică întinderea culturii poetice, comparabilă doar cu a lui Blaga și Doinaș”. Un pillatian de Ardeal face din Ion
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
morală a neuitării („Să uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
mai demult un articol în care dezvoltam ideea că prin cărțile scriitorilor români emigrați în Israel - de ex. prin cele ale unor Alexandru Sever, Virgil Duda, Gina Sebastian Alcalay, Mirel Brateș - literatura noastră realizează, dacă e să vorbim în termenii geografiei literare, o extindere de teritoriu. Întâi de toate prin chiar tema emigrării, cu o mare pondere, firește, în scrierile acestor autori transmutați în alt spațiu, temă frecventată rar, înainte de ei, în literatura noastră. Sunt apoi noile medii evocate, aspectele noi
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
mai demult un articol în care dezvoltam ideea că prin cărțile scriitorilor români emigrați în Israel - de ex. prin cele ale unor Alexandru Sever, Virgil Duda, Gina Sebastian Alcalay, Mirel Brateș - literatura noastră realizează, dacă e să vorbim în termenii geografiei literare, o extindere de teritoriu. Întâi de toate prin chiar tema emigrării, cu o mare pondere, firește, în scrierile acestor autori transmutați în alt spațiu, temă frecventată rar, înainte de ei, în literatura noastră. Sunt apoi noile medii evocate, aspectele noi
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
la care se mai pot adăuga apariția diplomației multinaționale, concretizată prin realizarea unor misiuni de sprijinire a păcii, precum și creșterea rolului așaziselor „state eșuate” în declanșarea crizelor internaționale. În plus, este constatată o permeabilitate crescută a frontierelor, ceea ce face ca geografia teritorială să nu mai fie o barieră în calea „exportării” rapide a problemelor dintr-o parte a lumii în alta, oricât de îndepărtate ar fi acestea. Rolul jucat de SUA în cadrul relațiilor internaționale la sfârșitul secolului XX și începutul secolului
Hegemonia informației by Sorin Arhire () [Corola-journal/Journalistic/4663_a_5988]
-
originare: „În concepția lui Rafael, orașul reprezenta un amestec dubios, ca un corp deocamdată inform: așezat la răscruce de drumuri, în mijlocul câmpiei; chiar și sângele băștinașilor era amestecat incert”. Suntem în vremurile oniricilor și ale interdicțiilor topografice. Imaginarul putea realiza geografii demne doar de cel ce putea înțelege. Ultimele romane ale lui Radu Mareș se sprijină pe alte proiecte epice. Gavril M., cel din Când ne vom întoarce, tânărul inginer al anului 1935, este pentru prima dată în „acest loc” și
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]