2,818 matches
-
Le langage. Une introduction, p. 126 (n.a.). 58 Înrudite, poate, și ele la origine. Același tip există și în limbile dravidiene, dar nu știu dacă reprezintă o caracteristică generală a lor (n.a.). 59 Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, pp. 25-26. 60 Vezi mai departe, p. 33 (n.a.). 61 Cf. Meillet, Linguistique historique et linguistique générale, ÎI, Librairie C. Klincksieck, Paris, 1936, p.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin oglindă în mântuit azur" (Ion Barbu) 107 V. îndeosebi studiile cuprinse în vol. Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1998. 108 Dumitru Copceag, op. cît., p. 21. 109 Ibidem. 110 Eugeniu Coșeriu, Sincronía, diacronía y tipología, ed. cît., p. 274. 111 Ibidem, p. 247
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o reală bogăție axiologică. În fine, programul clasicist preconizat ar trebui să repudieze subiectivul; or, acesta din urmă poate fi totuși regăsit în euforionism. Căci în ecuația euforionistă aflăm întotdeauna modelul (norma clasică) și defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
conform tradiției universitare ardelene) și încă - pe neașteptate, căci în Cluj n-ar fi fost posibil, continuând să locuiesc împreună cu ai mei - independent, senzațional de importantă a fost pentru mine descoperirea Sibiului, unde nu mai poposisem până atunci. Aspectul total germanic - prin ziduri, dar și prin populație - al micului oraș (cât era de superb, cu toate tainele lui străvechi, aveam să realizez doar treptat, pe măsură ce se va închega perioada strajei dragonilor, cu Cercul Literar) m-a vrăjit din prima clipă. În
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-a confruntat, în decursul timpului, cu diverse tipuri de diviziuni, care i-au marcat evoluția și i-au pecetluit destinul istoric. Dincolo de diviziunea geografică (Europa mediteraneană, de vest, de nord, de est), a existat o diviziune etnică (Europa latină, germanică sau slavă), care a caracterizat feudalismul timpuriu, apoi o diviziune religioasă (Europa catolică, ortodoxă, protestantă) și ideologică (Europa capitalistă sau comunistă). Nici un alt continent nu a avut o evoluție asemănătoare, atât de zbuciumată și, totuși, atât de creatoare în istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
întotdeauna la cultura și civilizația ei, astfel încât aceste trei noțiuni pot fi uneori înlocuite. Dacă astăzi Europa înseamnă cultură și civilizație, este important de observat că, poate într-un mod paradoxal, ea s-a format din barbarie, din năvălirile popoarelor germanice și slave și a trebuit să lupte greu pentru a supraviețui în istorie, fiind după expresia lui Marc Bloch o „citadelă asediată sau mai bine spus invadată” (Braudell, 1994, 15). La începuturile ei, lumea europeană a fost „o lume frământată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
noțiunea de persoană, afirmând și dezvoltând ideea personalității și creativității umane în libera ei dezvoltare ca scop și sens al existenței noastre. Noțiunea de persoană are o origine greco-romană, care s-a corelat organic cu conținutul creștinismului evanghelic. Apoi, triburile germanice au favorizat întărirea și afirmarea libertății individuale, ca fundament al alcătuirii și funcționării societăților europene. În acest context, este important de amintit că marele filosof german Hegel a relevat specificitatea Europei prin conștiința libertății individuale apărută în interiorul ei și obiectivată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și afirmă propria identitate în lupta cu Islamul. Creștinismul a îndeplinit un rol esențial în transmiterea valorilor culturale civilizatoare romane către Occidentul și Orientul medieval. Europa occidentală conservă moștenirea Antichității romane, prin intermediul instituțiilor creștinismului, la care se adaugă apoi influențele germanice și ulterior bizantine și islamice. Vechea legătură juridică proprie Romei se substituie unei legături religioase, la fel de puternică. Trecerea de la Republica Romană la Respublica Christiana a fost favorizată de două procese fundamentale: invaziile migratorilor care au accelerat căderea Romei la 476
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Vechea legătură juridică proprie Romei se substituie unei legături religioase, la fel de puternică. Trecerea de la Republica Romană la Respublica Christiana a fost favorizată de două procese fundamentale: invaziile migratorilor care au accelerat căderea Romei la 476, urmate de formarea regatelor barbare germanice și apoi de adâncirea separării dintre cele două imperii romane. La acestea adăugăm prezența musulmanilor în Europa, începând cu secolul al VIII-lea, și lupta împotriva Islamului, din vremea cruciadelor. Termenul Europa apare pentru prima oară în textele cronicarului Isidor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
decenii dezvoltarea ideilor federaliste. Însă în 1906, românul Aurel C. Popovici, în lucrarea intitulată Statele Unite ale Austriei Mari (Ciorănescu, 2004, 103) elaborează un model închegat și amănunțit de soluție federală privind reorganizarea monarhiei cu scopul de a contracara pericolul hegemoniei germanice sau rusești în aria central-europeană. Statele Unite ale Austriei Mari trebuiau să înglobeze 15 state federale componente (Austria germană, Boemia germană, Moravia, Boemia cehă, Galiția occidentală, Transilvania, Croația, Slovenia, Slovacia, Voievodina, Ungaria, Secuimea, Trento și Triest), fiecare având o constituție și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
juridice germane intitulată Deutsche Rechtsalterthümer (1828). Deși la acea dată sociologia ca știință de sine stătătoare nu își făcuse încă apariția, sub denumirea de obiceiuri juridice se ascunde o amplă și cuprinzătoare descriere a modului de viață al diferitelor populații germanice. Întreprinderi asemănătoare, de prezentare a obiceiurilor populare, pot fi semnalate și înainte de apariția culegerii lui Jacob Grimm, dar inițiativa acestuia este fără îndoială cea dintâi realizată de manieră sistematică și continuă. Ecoul pe care îl va avea în întreaga Europă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
începe studiul referitor la Rusia cu o serie de afirmații cu caracter general referitoare la populațiile slave. El face distincția între slavii din apusul Europei (polonezi și locuitori ai Boemiei) care, supuși secole de-a rândul influenței ideilor și obiceiurilor germanice, au sfârșit prin a le asimila, modificându-și în consecință felul de a fi și instituțiile și restul slavilor, din sudul și răsăritul Europei (sârbi, bosniaci, bulgari și ruși) (Haxthausen, 1847, vol.I, V), ce nu s-au apropiat decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mulți poeți înainte să-l găsesc pe Eliot, dar am găsit în The Waste Land un peisaj care se potrivea de minune cu ceva special din viața mea. Mai mult decât Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, (mă gândesc la cele mai bune dintre ele) îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al V-lea î.I.C., în cea de-a doua epocă a fierului sau La Tène. Cauzele acestor tulburări sînt încă destul de puțin cunoscute. Două fapte au putut favoriza aceste migrații: o puternică demografie a popoarelor celtice și presiunea grupurilor germanice care se îndepărtează de climatul din ce în ce mai aspru din regiunile baltice și caută să se instaleze în Europa Centrală. Mișcările celtice cuprind atît Orientul pînă în zona Ankarei, în Turcia, vechea Galatie, cît și vestul și sudul Europei: ocuparea Romei de către
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
La nord de Sena trăiesc populații pe care Cezar le include în Belgia. Venite ultimele în secolele al III-lea și al II-lea, î. I. C., aceste popoare sînt compuse din celți, dar reprezintă de asemenea o avangardă de popoare *germanice, cărora Cezar le-a subliniat caracterul belicos, în special nervienii și eburonii pe solul Belgiei actuale. La nord de Paris, regiunile sînt ocupate de veliocașii din Rouen, de belovacii din Beauvaisis, de ambienii din Picardia, de remii din Champagne etc.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
eronată pe care anticii și-o făceau despre orientarea Galiei, după ei Pirineii întinzîndu-se pe o axă nord-sud. Pe de altă parte, mențiunile referitoare la belgi amintesc de penetrarea economică a lumii galice de către negustorii italieni și de presiunea lumii germanice asupra celților. În legătură cu aceasta, Cezar pune în opoziție noțiunile de civilizație, legată pentru el de lumea mediteraneană, și de curaj sălbatic, caracteristic lumii barbare din nord. DOCUMENT 2 Situl de la Bibracte, mai sus de orașul Autun, este implantat pe muntele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ensérune (Hérault) sau la Glanum (Saint-Rémy-de-Provence). Agravarea diferențelor sociale a fost una dintre cauzele răscoalelor care au izbucnit în provincie. Elementele din exterior au fost cele care au declanșat primele dificultăți în Galia transalpină: cimbrii și teutonii, avangardă a popoarelor germanice, ale căror migrări vor amenința Roma pînă la sfîrșitul imperiului. Începînd cu 109 î.I.C., cimbrii și teutonii devastează Galia și înving numeroase armate romane. Trimiterea consulului Caius Marius pune capăt distrugerilor: după ce a săpat un canal pentru a facilita
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Negustori și produse italiene (ceramică, vin, ulei) pătrund în teritoriul celtic. Acest curent economic folosește de asemenea meșteșugarilor și comercianților galici. Dar situația politică este mai puțin strălucitoare. Divizată în cetăți rivale, Galia este confruntată cu un dublu pericol: amenințarea germanică la nord și ambițiile romane la sud, concretizate în 58 î.I.C. prin numirea lui Cezar ca guvernator al Galiei transalpine, de acum înainte tot mai des numită "Provincia" (în opoziție cu Galia independentă), ceea ce va da termenul de "Provence
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din La Turbie, mai sus de Monaco, în 7-6 î.I.C. Acest trofeu marchează în același timp limitele oficiale între Italia și Galia. Forța armelor romane este glorificată în principal prin aceste două monumente din Pirinei și din Alpi. Obstacolul germanic. În schimb, trofeul ridicat în anul 9 î.I.C pe Elba este absolut iluzoriu: prezența germanilor pe Rin, dar și în regiunile danubiene este problema majoră a Occidentului. Augustus plănuiește să cucerească Germania. Încurajat de campaniile lui Drusus din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iluzoriu: prezența germanilor pe Rin, dar și în regiunile danubiene este problema majoră a Occidentului. Augustus plănuiește să cucerească Germania. Încurajat de campaniile lui Drusus din 12 pînă în 9 î.I.C., el proiectează să întindă Imperiul pînă la Elba: germanicul Arminius nimicește cele trei legiuni ale legatului Varus în anul 9 d.I.C. și pune capăt în mod definitiv acestui proiect. De acum înainte, regiunile renane constituie în același timp limitele Galiei și ale Imperiului. Revoltele nobilimii galice. Războiul dus de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să ocupe Autun și să ia ostatici pe nobilii tineri care își făceau acolo studiile. El formează o armată, dar aceasta este nimicită de romani. Sacrovir se sinucide în vila sa. Eșecul unui imperiu al galilor. Ultimele tulburări asociază problema germanică, succesiunea imperială și revoltele interne. Într-adevăr, sfîrșitul domniei lui Nero și moartea sa în 68 d.I.C. deschid o perioadă de criză și de confuzie în Imperiu. Conflictele între candidații la tronul imperial favorizează revoltele în Galia. Prima este de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Nobilimea eduenă și armata romană colaborează pentru a înfrînge această răscoală populară, prim exemplu de revolte țărănești în Franța. Între timp, Galia este trecută sub controlul unui *legat de legiune, Vitellius, proclamat împărat de trupele sale. Un ofițer de origine germanică, batavul Civilis, se revoltă și, împreună cu alți germanici, încearcă să-și întemeieze un domeniu pe Rin. Moartea lui Vitellius lasă cîmp liber. Gali ca Tutor și Classicus, din cetatea trevirilor și Julius Sabinus, un lingon, profită de acestă situație pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înfrînge această răscoală populară, prim exemplu de revolte țărănești în Franța. Între timp, Galia este trecută sub controlul unui *legat de legiune, Vitellius, proclamat împărat de trupele sale. Un ofițer de origine germanică, batavul Civilis, se revoltă și, împreună cu alți germanici, încearcă să-și întemeieze un domeniu pe Rin. Moartea lui Vitellius lasă cîmp liber. Gali ca Tutor și Classicus, din cetatea trevirilor și Julius Sabinus, un lingon, profită de acestă situație pentru a proclama, în 70 d.I.C., pe Rin, Imperiul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poduri, de drumuri etc. Dar mai ales, din cuceritor el devine garantul păcii. Cea mai mare parte din armata Galiilor este staționată în regiunile renane, la dispoziția guvernatorilor Germaniilor. În secolul I d.I.C., se stabilește o frontieră fortificată față de lumea germanică: *limesuri cu mici forturi, șanțuri, împrejmuiri. În spatele lor sînt instalate legiuni în tabere permanente, originea formării orașelor precum Argentorate (Strasbourg) pentru *legiunea a VIII a. În celelalte provincii, armata este discretă, ba chiar inexistentă în regiunea Narbonnaise, provincie senatorială. O
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al V-lea. După începutul de criză sub domniile lui Marcus Aurelius și a lui Commodus, Galia își regăsește prosperitatea cu dinastia Severilor (193-235). Dar acest echilibru fragil este din nou pus sub semnul întrebării de reluarea brutală a invaziilor germanice. După ele, Galia rămîne rănită, dar și transformată. Din nou barbarii sînt cei care pun capăt acestei reînnoiri galice din secolul al IV-lea. Criza din secolul al III-lea Secolul al III-lea corespunde unei epoci de criză pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]