6,593 matches
-
gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Citește mai mult Mă simt captivă- ntr-o lume străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie beznă,Abisul căscat,Și teama de visuri.M-as prinde de MaineCu-orgoliu de soim,Ce pradă în gheare o strânge,Dar nu văd nici raze,Nici stele pe cer,Iar ochiul îmi plânge...... XII. PRIN ANI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015. Pe cărări însorite, răsunând zgomotos, Trec copii ce minunea și-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Referință Bibliografica: Dați-mi drumul... / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
i-a dat pâine pământească O pregustare-a Pâinii Vieții ce-I Veșnică și Cerească ! L-a întărit să rabde chinul, să i se pară mai ușor Să rabde fără lepădare, s-ajungă la Mântuitor ! I-au strujit trupul cu gheara...sângele îmbălsăma Că orice suflet din preajmă, crezând, pe IISUS chema ! Aruncat hrană la fiare, una ca omul a grăit : Dând Slavă Dumnezeirii, ce pe călăi, i-a îngrozit ! A fost dus legat la Efes...în Palestina legat, Primea din
SF.PROOROC SAMUEL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373494_a_374823]
-
aud conversând cu prietenii și cu frații lui tata, cei de plini de duh! Aveam și o curticica interioară ; uneori, țopăia acolo un curcan, modest dar oferit tatei de unul din clienți, a cărui viață sau avere le salvase din ghearele regimului. Mulți erau cei ce se perindau pe la noi prin casă zi de zi, pentru a-l consulta pe tata... Asteptându-l, conversau , cu " nene" Iulius, secretarul cu barbișon gri. Lui îi dictă tata renumitele sale pledoarii, ce încolțeau și se
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus-o pe viață... Dați-mi drumul, să ies! Din ghearele voastre, înfipte, În carnea poemului meu, Sîngele lui să nu-nceapă să strige- La Dumnezeu! Citește mai mult Dați-mi drumul, să ies! Să nu crape vreun zid,Să nu vină vreun fulgerPrin zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
de ură,Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de zgură...Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față,Să nu sfâșie vreo pară de focCortina ce mi-ați pus-o pe viață...Dați-mi drumul, să ies!Din ghearele voastre, înfipte,În carnea poemului meu,Sîngele lui să nu-nceapă să strige-La Dumnezeu!... IV. DURERII, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpunge Cu mii și mii
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și mii de ace, cu săbii și pumnale,Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajungeSă oblojesc rănirea și junghiurile tale.Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea,Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul,S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea,Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul...Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul,De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții,Mi-e plin de spini, de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ELEGIE* Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În vremea din urmă, chipul zădărniciei Se-ascunde-n vicleană volbura nopții Pregătindu-ne tacit veșmintele Veșniciei Aruncându-ne tinerii în ghearele morții. Le-a ars părul (colectiv) ondulat, distins Le-au ars urecchile modelate pentru auzit Le-a ars Lumina ochilor ce s-ar fi aprins La chemarea Domnului, arsă de-atâta surzit. Purtau în inimi lumina dragostei, multă Erau însetați
ELEGIE* de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373654_a_374983]
-
și mă zgâlțâie din toate uimirile. Mă trezește ascuțit fie în miez de noapte, când se bate de amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri s-a înfipt tulburător și azi, m-a trezit dintr-o plutire visătoare. Am rămas încremenită, țintuită cu piroane pe crucea revelațiilor. Bubuie încă năvalnic în curgerea vremii emoții răscolite de viață. Mă întorc cu fața spre adolescență
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ZIDURI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iele desculțe-mi bântuie iarba. Cu gheare -ascuțite înjunghie seara. Copacii și-au tuns pletele, barba, Cu secera lunii îmi spintecă fiara. Ziare, reviste-n care nimeni nu scrie ci-și lasă doar pseudonimul cult, Așteaptă cuminte un timp, să rescrie scenarii anoste, cu-n greier ocult
ZIDURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371417_a_372746]
-
florilor de tei, orchestrate de vântul subțirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțoșe pe apă cristalina a lacului albastru.Iar două vrăbiuțe,se ceartă în gura mare pentru o râma ce le-a scăpat din gheare. Niște copii se dau cu rolele,doi bătrânei se plimbă încet la braț și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului sufletele nu au inimă/organ hipervascularizat/ au doar ochi implantați unghii încarnate vorbe crestate sub limbă cu lama atunci când prigoria cântă măiestru penele îi sunt înfipte în suflet/nai al cerului/ ghearele în seva ramurilor/clape ale pianului/ tonurile în gușă/ a capella/ grația într-o libelulă al cărei zbor emergent transcende notele atinge-mi umărul tatuat (semi)permanent/un cord și trei îngerași kitsch-oși/ am agățat în el ideile tale saltimbance
(SEMI)TON de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371557_a_372886]
-
rătăciți pe un munte de fier, Eu un bob de credință, tu croitorul de ger, Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci, Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare, Poposind pe un ceas dintr-un stup de ninsoare! Ești drumeț de zăpadă, uneori vrăjitor, Și din fulgere simple înrămezi un decor, Mii de sănii albastre duc siberii în spate Când mai toate coboară dinspre nopți răsfățate. Am putea face
CROITORUL DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371584_a_372913]
-
de la pătul e la noi acasă! Vreai s-o duci în pătul? -Cam așa ceva... -Și dacă ea nu vrea? -Nu se poate să nu vrea! Tu nu înțelegi că eu nu mai am somn și odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt... îi fac eu ceva... Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină și-o găsii pe Prințesă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte. -Suntem oaspeți buni, zise ea, nu furăm prune
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat: -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul, împăratul, și ea cadâna, o iau și plec cu ea la București, ce dacă nu-mi dă mama și tata voie, ăla ce-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
cruzime, neliniște, perfidie, boli cu toptanul și accidente cu carul. Toate ca toate, dar iată două mari și trufașe paradoxuri, în care grosul omenirii (fericiți sunt acei puțini pământeni ce încă n-au încăput, ori au scăpat cu fuga din ghearele acestei harpii!), grosul omenirii, prin urmare, continuă - aidoma viermelui cuibărit în hrean - să se bălăcească: 1) Nu numai că absurda noastră civilizație n-a rezolvat niciuna din problemele fundamentale ale omenirii (singurele avantaje de pe urma mașinismului, mai nou ale automatismului, sunt
CATASTROFALELE AVANTAJE ALE MAŞINISMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373951_a_375280]
-
de colombină o șuviță de păr sur prins într-o clamă prin decolteu mi se vedea trecerea speranței în aramă-nverzită pe margini aveam buze cenușii un condur pierdut o mână albastră întinsă ce mi-a fost prinsă de o gheară știam reverența din memoria șuviței sure numărul pașilor după contrapunctul condurului la schimbarea perechilor mi-am lungit arcul din gât și-am știut că-mi schimbasem perechea locul ghearei fiind luat de o mână uscată descărnată albastră era o umbră
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
o mână albastră întinsă ce mi-a fost prinsă de o gheară știam reverența din memoria șuviței sure numărul pașilor după contrapunctul condurului la schimbarea perechilor mi-am lungit arcul din gât și-am știut că-mi schimbasem perechea locul ghearei fiind luat de o mână uscată descărnată albastră era o umbră cu buzele cenușii cu o șuviță sură de păr la reverul fracului tablă de șah o arlechino mi-am spus în gând ce cauți aici în timpul acesta pierdut cine
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
credeți că în timp, această piele se poate transforma în oameni și să arunce dihania care consumă vieți? - Stai liniștit, (aud sunete), că visurile tale le voi culege și le voi duce dincolo, în lumea altui univers. Nu sfâșia cu ghearele inimii, clipele tale duse și nici fâșii lungi din veșmântul vremii tale. De acolo ca un izvor în cascadă curgând spre timpul prin care ai venit, o să-ți dai seama de gândurile celor în a căror lume ai fost. Ușa
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
să îl ademenească pe Împăratul Negru cât mai aproape de tărâmul zmeilor, Voichița ieși din palat pe ascuns, căci tatăl ei nu-i mai dădea voie să iasă neînsoțită. Cât ce-o zări, zmeoaica o și prinse și, cu ea în gheare trecu pe tărâmul celălalt. Mare fu uimirea zmeului cu zece capete când văzu ce pradă aducea mama lui. - Acum, băiete, strigă zmeoaica, Împăratul Negru își va căuta fata și nu va fi pregătit să facă față unui atac. Nu-i
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
cu zece capete, așteptând porunca de atac. Cu mic cu mare, răcneau și șuierau din toate capetele, făcând o zarvă nemaipomenită, care ajunse până pe tărâmul oamenilor. În toată acea vălmășeală, zmeul cel cu zece capete, o luă pe Voichița din ghearele mamei lui și zbură cât îl ținură aripile pe lumea oamenilor, către castelul Împăratului Negru. Acesta, aflând că fusese văzut un zmeu răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
castelul Împăratului Negru. Acesta, aflând că fusese văzut un zmeu răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe zmeul cel cu zece capete zburând pe deasupra castelului cu fata lui în gheare, dădu poruncă arcașilor să-l săgeteze fără să o rănească pe Voichița. Sute de săgeți mușcară din pieptul zmeului și, imediat ce acesta o lăsă pe fată pe acoperișul castelului, câteva sulițe i se înfipseră și în gâturile întinse, pregătite de
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]