2,403 matches
-
francezi, italieni, spanioli, tot - numai români nu? - O! nu trebuie oameni mulți pentru asta... Spiritul public este fapta puținor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenești o singură volbură gigantică, care să se-nalțe din fundul abisului mărei până sus în nourii gânditori din ceriul luceafărului ce se numește geniu.. Arătați-le iasma viitorului și se vor speria de el... Arătați-le unde - ar ajunge de-ar urma tot astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vro trei paturi, care de care mai șchioape, unul cu trei picioare, altul cu două la un capăt, iar la celălalt așezat pe pământ, astfel încît te culcai pe el pieziș, un scaun de paie în mijloc cu o gaură gigantică, niște sfeșnice de lut cu falnice lumânări de său, o lampă veche, cu genealogie directă de la lampele filozofilor greci, a căror studii puțeau a untdelemn, mormane de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
soldați cu sabiile scoase, cari luceau slab în lumina felinarului. Îmi ordonă să mă scol. Turnul unei biserici de pe Neva sună melancolic trei ore după miezul nopții. Ieșirăm din închisoare, în curtea ei încunjurată cu multe ostrețe de fier până la gigantica poartă de piatră. M-am uitat înapoi să văd acel negru palat de uriaș, ce s [e]-nalța în cer asemenea unui munte în patru colțuri. Deschise poarta. Afară aștepta o trăsură neagră asemenea carelor mortuare. Credeam că mă duce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uită în ea însăși... și se miră de frumusețea ei. În singurătatea pustiilor se-nalța piramida sură c-u fruntea ajungând nourii... Luna o ningea, încît părțile lovite de ea păreau de zăpadă, părțile umbrite păreau de cărbune, și lungă, țuguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele își? făcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru mișcător, până ce veni în apropierea ei. Deschise o ușă c-o cheie de aur, o închise iar după sine... și cu asta închisese porțile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a redeschide dosarul maselor: ca și ideea de inconștient, ideea de masă provoacă un inconfort difuz împotriva căreia nu se pot lua măsuri de precauție. Creșterea violenței în marile orașe, proliferarea conflictelor etnice, revigorarea practicilor "magice", nașterea apatiei politice, concertele gigantice care reunesc oamenii la fel ca practicile religioase, "huliganii" străzilor și stadioanelor și alte asemenea fenomene nu pot lăsa indiferentă psihologia colectivă. Am explicat în mai multe reprize și-mi mențin aceste remarci, scrie tranșant Serge Moscovici, indiferența noastră față de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
provizoriu în mîna unei minorități pentru ca într-un sfîrșit un singur individ să-i deposedeze pe toți ceilalți. Acest om de excepție întruchipează singur, pe cont propriu, legea. El are facultatea de a antrena mulțimile în lupte eroice, în construcții gigantice. Acestea îi sacrifică interesele lor aparente, nevoile lor recunoscute și chiar viața. Vedem conducători ordonînd trupelor lor de partizani distrugeri incalculabile, crime ce sfidează orice imaginație: ele execută ordinele fără a le discuta. O astfel de autoritate nu se exercită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vedem că mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui cenușă grație unui ritual de ceremonii bine pus la punct, pigmentat cu parade, cu discursuri. Mulțimile asistă acum pe stadioane sau în jurul mausoleelor la puneri în scenă gigantice care adumbresc sărbătorile împăraților Romei ori Chinei. Rațiunea îmi șoptește că aceste spectacole sînt iluzii, cu toate că o lume întreagă asistă la ele fie direct, fie urmărindu-le pe ecranele televizoarelor, ale cinematografelor. Dar, la fel ca semenii mei, și eu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
idei preconcepute ale timpului și clasei sale. Dar descrierea contactului care se stabilește între individ și colectiv (sau între artist și multitudine), cu cele trei faze ale sale: teama instinctivă, cutremurarea anxioasă urmată de o deposedare irezistibilă și, în sfîrșit, gigantica circulație a influențelor misterioase, aproape tactile, vizibile chiar, această descriere deci este un adevăr care sare-n ochi. Analiza se-ncheie cu nivelarea inteligențelor, paralizarea inițiativelor, colonizarea sufletului individual de către sufletul colectiv, toate presupuse efecte ale imersiunii în mulțime. Nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile vînătorilor orbiți de lumină. Învăluite în flăcări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
zwischen Adolf Hitler und mir (1926). Iată și cea de-a treia ipoteză, cea mai transparentă. În mod conștient sau nu, Freud elaborează "mitul politic" a ceea ce trebuie să fie "marele om" care-și ia povara unei misiuni atît de gigantice. Făcînd din Moise un egiptean, deiudaizîndu-l, Freud îi dă o valoare universală. Cînd, așa cum spune el, îl lipsește pe poporul evreu de unul dintre fiii lui, el crede că aduce un tată în dar pentru omenire. Bineînțeles, avem dreptul să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Editura Antet, Filipeștii de Tîrg, 2005). ** însă fundațiile private din Statele Unite, beneficiind de pe urma legislației favorabile referitoare la impozite, contribuie mult mai mult decît fundațiile europene. ∗ De asemenea, Transparency International a primit și ea fonduri de la noi la început. ∗ Un zăcămînt gigantic cuprinde peste 30 de miliarde de barili. Vezi Roger D. Blanchard, The Future of Global Oil Production îMcFarland & Co., Inc., Jefferson, North Carolina, 2005). Vezi și Matthew R. Simmons, Twilight in the Desert: The Coming Saudi Oil Shock and the
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat în fața posibilei irelevanțe a problemei și au început să îi acorde din ce în ce mai multă atenție. Ceea ce au descoperit, pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre acțiunile sociale. Aproape orice spunem, ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea, este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. În
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei intime țări imaginare pentru a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se repetă (măre(, adînc, nepăsător, gigantic, falnic, voios), Însă peisajul (acela din Căderea Rinului) este mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În formele ei pașnice. Pașnice și decorative. Obiectele se integrează Într-un ansamblu (tablou, scenă, spectacol), ansamblu Încîntă privirea, dar Împiedică percepția elementelor În materialitatea lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă a Ceylonului, lacul Ciad și munții Lunii cu Îngrozitorul Pustiu, Nilul Alb la care se Închină un popor negru și alte misteruri ale Africii sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Învingătoare (vitejia), splendoarea tronului (puterea) și Înțelepciunea. Alecsandri fixează un model pe care Îl va relua În alte poeme: „dragostea (de) moșie”, „erou plin de lumină”, un soare splendid ce sparge negurile istoriei, „ființă - Într-un cuvînt - de-o natură gigantică, divină”. Este portretul moral și fizic al eroului romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
altor deținuți, asupra rudelor pușcăriașilor, asupra călugărițelor, asupra zbirilor, reușea să obțină oarece concesii. Sora Oriana îi promitea să adune și să transcrie ea, acel material. Astfel, a putut el să lucreze și să termine imensa Instauratio scientiarum, poate ultima, gigantica enciclopedie a tuturor științelor pe care un singur om a încercat s-o realizeze printr-o sinteză coerentă și desăvârșită. Durerile de sciatică și reumatismele nu-i dădeau deloc pace; vorbise cu unii medici, chiar și la Padova, dar leacurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaittany și, evident, Smărăndache și Smărăndăchioaia. O scurtă topografie a locului nu-i de prisos. Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui G. Călinescu Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
piață circulară, pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și iarna, cu o foaie de hârtie sau o broșură, oral găsind orice idee "perfectă" și "în regulă". Astfel, Munteanu veni cu propunerea să se ilustreze și memoria eroicului Cioarec. O fotografie la minut fiind dibuită, se obținu o copie gigantică, pe care servitorul, la indicațiile secretarului general, o bătu în perete, înrămată, în dreptul imaginii lui Tudorel. . - E-n regulă! zise Gaittany în culmea entuziasmului șifăcîndu-și vânt cu un catalog artistic. Dar începu să scurteze ședințele la Casa de Artă, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șemineu (ce servea drept mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile (Ioana, Erminia, madam Farfara, Smărăndăchioaia, Sultana și în trecere și Elvira) se adunau lângă șemineul gigantic, în jurul impecabilului Ioanide, ras în cap. Acesta era statul lui major. Și când se deplasa, fenomenul se petrecea colectiv, încît spre a găsi pe Ioanide era de ajuns a căuta grupul femeilor. Hergot și Erminia făceau uneori mici ședințe muzicale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Din notarea detaliilor arhitectonice, din descrierea mobilierului, a culorii, și indicarea așezării lui, salonul lui Saferian Manigomian se transformă într-un cosmos, sugerând un anume prezent și trecut: "Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]