1,218 matches
-
carnal și cu mama acesteia, precum îl iubește discret și Virginia, sora de 15 ani a Herminei, care cade leșinată când surprinde una din scenele de priapism ale poetului. Separația între dragostea fizică și raporturile sufletești e făcută cu multă gingășie, într-un spirit de tristeță umanitară asemănător cu acela al lui Duhamel. În Diamant verde dăm de un erou inapt, până la crize de delir, să capteze femeia malignă și plin de repulsie pentru femeile pierdute, având doar vocația legăturilor cvasi-matrimoniale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cunoaștere și comunicare: "Căci fiecare popor are o mare doză de dispreț pentru celelalte și multă laudă pentru sine însuș. Grecii și romanii numeau barbari pe toată lumea. Turcii numesc toată creștinătatea "ghiaur" și fiece popor îndeosebi are o mulțime de gingășii pentru vecinul său în această lume care, după Leibniz, e cea mai bună dintre lumile ce sunt cu putință. A trăi și a vorbi însă după placul altora e nedemn atât de-un om îndeosebi, cât și de un popor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea mai trivială, concupiscența aceea fără gingășie”... Trivială, În sens propriu, poezia erotică a lui Bolintineanu nu este pentru că ea nu părăsește niciodată zona suavității. Momentul suprem În idila bolintineană este Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului, citate de G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ne vine să credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă. Cucul e Îngîmfat, macul doarme, senil, În timpul concertului, nufărul e Întristat ca un văduv, gîndăceii poartă hlamide smălțuite, bujorelul e vioi, rumen, busuiocul concupiscent („iubitor de sînuri albe”) etc. Abuzul de gingășii supără, evident, la lectură, Însă din aceste acumulări de făpturi grațioase se constituie o figură a imaginarului: aceea a extazului („sufletul cu voluptate În estaz adînc plutește”). Extazul atinge și pe Îngerii din rai („și se pare că s-aude
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pot face dovada, însă am impresia că, la balenă, simțul pipăitului este concentrat în coadă, căci sensibilitatea ei în această privință nu-i egalată decît de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena, cu o gingășie feciorelnică, își mișcă încet enormele aripi ale cozii, măturînd suprafața mării; iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui! Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită stare de lucruri, de o anumită clasă, în numele cărei stări de lucruri, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de activitatea misionară a Sfântului Niceta și onorat să-l aibă pe acest mare ierarh în vizită la Nola, vizită pe care a ținut s-o cinstească în mod deosebit. În acest sens, în versurile Poemului XVII, de o rară gingășie, Sfântul Paulin își petrece prietenul cu gândul, la reîntoarcerea acestuia în Dacia cea îndepărtată, lăsând să vorbească inima sa. Sentimentele lui Paulin sunt sincere, fapt care arată că Poemul XVII, nu este o scrisoare de curtoazie, în urma primei vizite
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
motoraș care se declanșa la cea mai mică atingere cu sfera teatrului, a scenei. Alexa Visarion mi-a îngăduit să particip la câteva din repetițiile cu Unchiul Vanea și Meșterul Manole. M-a frapat, dintru început, amestecul de autoritate și gingășie cu care dirija actorii și, în general, întreg procesul de facere a spectacolului. Școala românească de regie era reputată ca una extrem de serioasă și, în același timp, extrem de autoritară: regizorul făcea figura unui mic demiurg pe care cu greu îl
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pescărușii pe marginea lacului și privesc în sus, în susul acela din care-și așteaptă izbăvirea. Mai târziu Actorul aruncă un dop, așa cum mai devreme a aruncat coroana lui Richard cu griji căptușită, și cere șampanie. Într-un moment de mare gingășie și finețe, Sufleorul mimează cum din valizele lui pline cu nuștimceuri mici și pentru dânsul importante, scoate o sticlă de șampanie franțuzească pe care o toarnă în două cupe invizibile și ciocnește pentru viață și noroc. Începe valsul lui Șostakovici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aici, temele date erau senzaționale. Ne făceau să ne deschidem simțurile, observația, sensibilitatea, înainte de a vrea să punem mâna pe aparate de filmat sofisticate. Temele ne provocau să relatam o frântură de poveste observată în jurul nostru, să captăm în fotografie gingășia unei flori, să înregistrăm sunetul unui semafor... Când descopeream adâncimea fiecărui exercițiu propus, era un wow fantastic! Cum, semaforul are sunet? Da! Stai în fața lui, închide ochii pe trotuar fiind, preferabil și ascultă... Dacă ai ales un semafor de la Unirii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
larg discutată, are un contraargument puternic în cercetări care arată că și cooperarea reprezintă un mecanism înnăscut al omului și că acesta din urmă poate genera și susține conduite de negociere în situații conflictuale, evitându-se manifestările violente. Violența și gingășia interpersonală caracterizează în aceeași măsură omul de azi ca și pe cel din lumea veche (Walker, 2001). Teoria „masculului agresiv”își găsește un argument în statisticile privind reprezentarea genurilor în populația din închisori. Astfel, în 2004, în închisorile din întreaga
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de a distruge ce e vechi și a pune în loc noul, gigantescul, grotescul. Cunoașteți și alte cazuri, nu? Dacă vă doriți un moment de puritate, intrați în Muzeul de Artă și veți găsi acolo Capul de fetiță de Tonitza! Toată gingășia lumii s-a adunat pe această față de o frăgezime incredibilă: ochii, ușor mijiți într-o adumbrire vesperală, nările calm respiratorii, buzele senzual-candide, ovalul chipului, aureolat de părul brun, iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu politețe de șambelan, reintrînd distins în cușcă. Și iar... mă, te mănînc! Dacă se-ntîmplă să mă nimeresc lîngă el, s-a dus dracului meciul. În schimb
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau pancartă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu, Ruxandra Cesereanu, e o ființă de o neverosimilă gingășie... Contaminat de apetit doct-speculativ, simt, la rîndu-mi, nevoia recurgerii la... eseu. Dacă tot e vorba de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui Caravaggio Cezar primind capul lui Pompei (deși de-o viață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara, fostul geal ceaușist mărturisește, sotto voce, că n-a vrut să... deranjeze, țara fiind concentrată pe aderările euroatlantice, dacă deci extragi numai și această gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând, se desprind din copaci și cad pe pământ neînsuflețite, uscate, pierzându-și culoarea verde ce sugera odinioară viață, gingășie, tinerețe... Acum, unele galbene, semn că au sfârșit din cauza vârstei, sunt bătrâne; altele roșii , încă mai au de trăit, dar s-au stins de focul dragostei, de dorul zilelor însorite și, sinceră să fiu.... mi-e dor de primăvară ! Elena
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ducând spre cer unda vie a pământului reavăn. Ghioceii, victorioși în războiul cu neaua, își scutură cerniți clopoțeii de argint. Prin vii, mai găsești câte o viorea care de-abia își deschide degetele ei fine. Pe câmp, sunt flori multicolore. Gingășia florilor aduce în țară colinda albinelor. Haina albă a cerului se scutură bucuroasă în așteptarea fructelor dulci și moi. Covorul ierbii se înmulțește. Copiii, bucuroși de venirea primăverii, aleargă spre câmp să culeagă florile ei. Pe cerul ca o petală
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sensibilitate în definirea personalității unui copil, în exprimarea lui sufletească.!:. Sufletul nobil al unui copil poate fi exprimat printr-o culoare, poate fi definit printr-un gen de muzică, dar niciodată comparat cu acestea, pentru că, de fapt, un copil prin gingășia, puritatea și tinerețea sa constituie o dăruire dumnezeiască pentru cei din jur, întocmai ca și muzica și culoarea pentru cei ce știu să le prețuiască. Sufletul unui copil prin gingășia și finețea lui, la prima vedere nu s-ar compara
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
niciodată comparat cu acestea, pentru că, de fapt, un copil prin gingășia, puritatea și tinerețea sa constituie o dăruire dumnezeiască pentru cei din jur, întocmai ca și muzica și culoarea pentru cei ce știu să le prețuiască. Sufletul unui copil prin gingășia și finețea lui, la prima vedere nu s-ar compara cu nimic, însă îndrăznesc să spun că muzica și culoarea se regăsesc și își au loc în măreția sufletului unui copil. Multe persoane știu să-și ascundă interiorul, crezurile, visurile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
regenerare. Omul pustiu nu se reface ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers altădată eclipsat de Franța Charlottei. Mătușa se temea grozav să nu înceapă tata să bea, gest fatal al bărbaților pe care-i cunoscuse în viața ei. Prin urmare, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cele ale relativei sinonimii. d. Unele nume că Ra≤m"n și Ra≤m par a avea deja o traducere consacrată: „Milostiv” și, respectiv, „Îndurător”; or, după cum am menționat mai sus165, ra≤mă nu înseamnă „indurare”, ci mai degrabă „bunăvoință”, „gingășie, duioșie”166. e. Pe lângă această, se pune și problema redării gradelor de intensitate - la această pereche, dar și la multe altele (Gh"fir, Ghafór, Ghaff"r; Š"kir și Šakór; ‚"liq și ‚all"q etc.) Redarea pur și simplu a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cațere dupe ei. Dar îl lovesc în cap cu ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare și alte fructe. Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia voastră, iubiți copii, și așa mă răsplătiți, cutre nemernice?? Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră hohote de râs și "fructe"".194 Putem observa astfel că scrierile de tinerețe ale lui Eugen
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]