1,798 matches
-
luceafăr printre stele. De-aș fi pe tronul lumii atotstăpânitor, Ți-aș dărui, iubito, o viață-n curcubeu. în fiecare clipă de tine mi-este dor, Căci te iubesc cu patos, așa cum știu doar eu. Azi, sufletu-mi plutește în gingașe cântări, Căci tu ești pretutindeni, în suflet și în gând, Vreau să-ți ating iar trupul cu mii de sărutări Eu, pentru-a ta iubire, și sufletul mi-l vând. VASILE PINTILIE (pseudonim literar Domnu Trandafir) Data și locul nasterii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fericită a făcut-o pe ea lucrul acesta, îmi curg lacrimile. De ce nu reușesc ochii mei să găsească plăcere în această cameră plină de comori? Servitorii mă îmbracă într-o superbă robă de satin de culoarea caisei, punctată cu gingașe flori de prun- o rochie pe care am purtat-o de multe ori în visurile mele. Merg la oglindă, și încă văd reflectându-se o frumusețe uluitoare. Pe cap am un ac de păr în formă de libelulă, incrustat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cumva unele scene de familie, al căror erou a fost Mateiu, nu conțin mai multă putere de evocare, prin răutatea care le animă, decât cumințenia celorlalți copii ai lui Caragiale. Istoria cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe fata grecului. Ba da, dar așa cum o iubeau toți băieții și bărbații satului, adică de departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit niciodată să merg fără Încălțări - și-mi dădeau lacrimile când tata, ca pe un papă-lapte ce eram, mă obliga să-mi azvârl sandalele și să joc mingea pe vreo pajiște - mă răneau toate, chiar și firele moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu Isaia În jurul mesei, ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu nemiluita sarmale și fripturi. Jucau În bătătură și ridicau praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine că băiatul speculantului de butelii de gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări și lucruri care celorlalți le erau oprite. Acuma le arătă niște balonașe alburii, lunguiețe, cu pielița de cauciuc gingașă și moale, cu un soi de moț În vârf. Se dezbrăcă și le arătă cum se pune balonașul și-i lămuri la ce era bun. Băieților nu prea le venea să creadă, Însă faptul că știau bine că Odraslă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu os domnesc și cu noroc În viață și se cam necăjea cu ea, că toată vara trebuia să stea cu pompa În spinare dacă nu voia să culeagă În toamnă numai ciorchinii strugurilor, fără boabe. Vițele boierului se arătau gingașe și mofturoase, nu te lăsau o clipă să le scapi din privire că Începeau să se Îmbolnăvească și să-și lepede frunzele. Bâta mereu se plângea că o costă mai mult decât face, Însă bucuria și profitul viei luate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de plastic, cele pomenite mai sus. Mă Întreb: oare de ce nu-i țin minte chipul? Avusesem destulă vreme s-o descopăr În amănunt. N-am Întâlnit, de atunci, sâni ca ai ei: rotunzi, tari și cu sfârcuri mici, incredibil de gingașe și catifelate, chiar și atunci când se Întăreau. Pe o noptieră zăcea un ecuson de plastic pe care scria că era subingineră Într-o secție de (ha!) strungărie a unei fabrici de avioane. Pe cealaltă noptieră, lângă o lampă cu globul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă. Acasă urma să le pună Într-o oală, să toarne peste ele niște vin ca să le Îmbete și să le curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care farmecă tinerețele visătoare și îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
profesorului agronom Iosif Maloman. În practica școlară am văzut și alte cazuri de supraapreciere a unor elevi în dauna altora. A folosit cu ceva celor supraapreciați în dauna altora? Categoric nu, ba dimpotrivă! Iată, deci, că nedreptățirea abuzivă a unui gingaș suflet de copil nu se uită și mai ales nu se iartă! În anii cât am profesat, indiferent de vârsta școlarilor am apreciat și am cântărit cunoștințele elevilor cu spirit de răspundere, de cinste și dreptate și n-am abdicat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
părăsirea corăbiei, care poate să fie lăsată doar pe mâna căpitanului, adică a domniei sale. A hotărât ca să pună la Educație, un personaj care are doar un neuron, dar acela tot timpul stă țonțoroi, gata de a lua măsuri în acest gingaș domeniu, pentru viitorul unei națiuni, cum este Educația. După ce a stabilit, la indicațiile superioare, că nu mai este pe viitor cazul, ca elevii să fie asasinați cu tot felul de chestii cum ar fi, calcule integrale și diferențiale, legile fizicii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
strigam și eu alături de copiii satului după ea: -Duuuraaa!...Duraaaaa!... Uneori părea că nici nu ne aude, alteori ne alunga, făcându-se după noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea o saramură de pește. Iarăși îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care alunecă într-o parte de pe scaunul unde stătea și leșină. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! strigă inspectorul. Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator, n-are cum să fie așa de gingașă! Află unde e directorul și unde locuiește și după aia spune-i să vină aici în pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe ce e adevăr inventat și ce e minciună verosimilă, în realul imediat, la un pas?! Umbre, accident magnetic, deviere nervoasă, coduri amestecate, iluzie boreală... Dispăruse, pur și simplu! Fachirul dispăruse brusc, cu întrebări și răspunsuri cu tot. După atâtea gingașe ședințe de inițiere în defectologie, suspectul dispăruse. Bolnav, auzi! Profesorul Vancea, bolnav?! Ca și cum Aghiuță a făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în pat, învelit în folii arzânde de cânepă leproasă, să se mai încălzească și el, orfanul. Sorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pornise, n-a putut n-a putut. Și glasul era împrumutat... era chiar glasul lui, propriul lui glas! Escrocherie drăcească! Greu să-ți recunoști propria voce, de ce de ce de ce. A mai apucat să vadă cum îndreaptă spre el gigantica ei gingașă făptură. Dintr-un salt scurt, coborâse de pe birou. Se înălțase. Întreagă, întreagă, în sfârșit... Cu picioarele acelea lungi lungi și coama aspră, strânsă cuminte la ceafă. Își împreunase mâinile subțiri, delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl înfuria. Sâmbăta pe care n-o mai putea întoarce, timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se descurcase, cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scumpa mea Venerică von Teresienstadt. Vedeți, stimata mea prietenă, sinceritatea creează suspiciune. Dar dacă o duci până acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu și copilăros și gingaș și gol. E vorba de un moment unic, risc unic, după care rămânem, știu bine, stânjeniți, împovărați, știu bine. Pot arunca la canal, cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o pot folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negura gândurilor, departe de lumea realului, vântul simte parcă atingerea mângâietoare a ploii, comoara mult dorită, a cărei hărți a fost rătăcită de mult. În celălalt colț al lumii, zace, într-un pat de gheață, doamna mult visată; sublimă, visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit, lucru pe care îl știa foarte bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie, viscol și ninsoare, toți îndrăgostiții știau
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]