1,560 matches
-
a spus s-o ia din loc. Servitoarea a ieșit din camera prințesei până În curtea palatului, apoi a ieșit pe porțile palatului și din Orașul Interzis și a mers un kilometru pe drumuri de țară până când a terminat de desfășurat gogoașa. (În Occident această legendă avea să sufere mici mutații de-a lungul a trei milenii, până când a devenit povestea cu un fizician și un măr. În orice caz, semnificația este aceeași: marile descoperiri, fie a mătăsii, fie a gravitației, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
descoperire Îi oferise Desdemonei un mijloc de trai. Ca ea Îmi depăn povestea și, cu cât mai lung este firul, cu atât mai puțin Îmi rămâne de spus. Luați-o pe fir În jos și o să ajungeți iar la Începutul gogoașei, pe când era doar un nod micuț, o primă buclă firavă. Urmând firul povestirii mele până ajung Înapoi, În locul unde am Întrerupt-o, văd vaporul Jean Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din Detroit: blocul Penobscot și al doilea bloc Buhl, colorat ca o centură indiană, blocul New Union Trust, Turnul Cadillac, blocul Fisher, cu acoperișul lui aurit. Pentru bunicii mei Detroitul era ca un mare Koza Han În toiul sezonului pentru gogoși de mătase. Ceea ce nu se vedea erau muncitorii care dormeau pe străzi din cauza lipsei de locuințe și ghetoul aflat doar puțin mai la est, o zonă de vreo treizeci de cvartale, mărginită de străzile Leland, Macomb, Hastings și Brush, furnicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură jeleu’! În spatele ei izbucniră râsete și se grăbi Înainte. Din ce În ce mai departe, pe lângă străzi al căror nume nu-l știa. Se simțea deja miros de mâncăruri necunoscute: pește prins În râul din apropiere, picioare de porc, mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe Desdemona pe ambii obraji. (Bunicii mele Îi va fi dor de fete. Ajunsese să țină foarte mult la ele.) ― Mama mea Îmi spunea că În vremuri grele viermii nu poate să depene mătase, spune ea. Face mătase proastă. Face gogoși proaste. Fetele acceptă acest adevăr și examinează viermii proaspăt ieșiți din ouă, căutând semnele disperării. În Camera Mătăsii toate rafturile sunt goale. Fard Muhammad i-a transmis puterea unui nou lider. Fratele Karriem, fostul Elijah Poole, este acum Elijah Muhammad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ieșeam la aer, În lume. Eram tânăr și, În ciuda spaimei, plin de porniri animalice. Îmi era imposibil să-mi mențin prea mult timp o viziune sumbră. Cumva, eram În stare să uit de mine Însumi perioade lungi de timp. Mâncam gogoși la micul dejun. Continuam să beau cafea foarte dulce, cu mult lapte. Ca să-mi Înviorez starea de spirit, făceam lucruri pe care părinții mei nu m-ar fi lăsat să le fac: comandam două, uneori chiar trei deserturi, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era Într-adevăr foarte sonoră, dimorfic masculină. Grăsimea de pe gât Îi sporea rezonanța, după cum Îmi explică el. ― Fosta mea soție, de exemplu. Când ne-am Întâlnit, puteam să-i spun orice și o lua razna. Ne futeam și-i spuneam „gogoașă cu gem“ și-și dădea drumul. Când a văzut că nu răspund, Presto mi-a spus: ― Sper că nu te-am jignit. Nu ești puștan din ăla mormon, misionar, nu-i așa? În costumul ăla... ― Nu. ― Bun. M-ai speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu ești puștan din ăla mormon, misionar, nu-i așa? În costumul ăla... ― Nu. ― Bun. M-ai speriat un pic. Hai să-ți auzim vocea din nou, spuse Presto. Hai, scoate ce-ai mai bun. ― Ce vrei să spun? ― Spune „gogoașă cu gem“. ― Gogoașă cu gem. ― Eu nu mai lucrez la radio, Cal. Nu sunt crainic profesionist. Dar, după umila mea părere, n-ai stofă de DJ. Vocea ta e una subțire, de tenor. Dacă vrei să ți-o tragi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din ăla mormon, misionar, nu-i așa? În costumul ăla... ― Nu. ― Bun. M-ai speriat un pic. Hai să-ți auzim vocea din nou, spuse Presto. Hai, scoate ce-ai mai bun. ― Ce vrei să spun? ― Spune „gogoașă cu gem“. ― Gogoașă cu gem. ― Eu nu mai lucrez la radio, Cal. Nu sunt crainic profesionist. Dar, după umila mea părere, n-ai stofă de DJ. Vocea ta e una subțire, de tenor. Dacă vrei să ți-o tragi, mai bine ai Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e de ajuns să iei în considerare doar o singură chestie. Ca să vedeți că nu fac pe nebunul sau, mai știu eu, că vă duc de nas sau vă torn gogoși numai pentru plăcerea pe care o are aproape orice nene în momentul în care scrie, țin să vă precizez că îmi dau foarte bine seama cât de neverosimilă poate să arate apariția asta - hocus, pocus - a unor personaje dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În adîncul inimii am știut mereu, deși Îmi plăcea să mă prefac că nu e deloc așa, că În timpul serilor noastre Împreună, atunci cînd bea și vorbea, vorbea de fapt pentru sine. Aud cumva un chicotit ? Credeți că vă spun gogoși, bănuiesc. Știu, știu prea bine ce am spus mai devreme - cînd am mărturisit, am afirmat cît se poate de răspicat și, În felul meu pervers, chiar m-am lăudat cu dragostea mea pentru orice crăpătură, cu nevoia mea aproape patologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era atât de compactă. Un mare tunel, de câțiva 70 metri diametru, se deschidea în plasa de păianjen de la perete până spre centrul sălii. Firele strălucitoare care căptușeau suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un oraș viu, într-o seară de mai. 20.45. Noi, „fetele“, mergem să vedem ce se întâmplă, băieții rămân cu berea. Iar liniște. Ne-amăgim cu zumzetul de la festivalul modei, alarmă falsă, pe strada Palat lumea face coadă la gogoși vanilate cu dulceață. Confuzia se spulberă la mai puțin de cincizeci de metri de scenă. Da, se pare că a început concertul. Prin binoclu, către scenă Ne plasăm strategic între o ambulanță și două toalete ecologice. Dacă ne străduim, vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
sunt altă categorie. Dar ne tăvălim toți, pe-o scenă sau alta, depinde pe unde ne-apucă disperarea... E.B.: Se mai poate tăvăli omul și de bucurie, nu numai de disperare. Tăvălite sunt și clătitele! V.D.N.: Și de râs! Și gogoșile, prin zahăr praf (nu știu ce am de câteva zile, doar la bunătăți îmi stă gândul...) E.B.: Aici plouă detestabil... Că veni vorba de teatru... Lângă cel adevărat, în reparații infinite, se construiește un teatru din lemn, mai micuț! O să trec azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
după ce m-am spălat m-am dus la bucătărie, unde tanti Aura întinsese pe mușamaua curata, dată cu făină, un strat lipicios de cocă. Mi-am luat și eu un scaun și-am început să mă uit cum face mătușa gogoși. Le decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget la buze: "Ssst! Auzi Gogoița!", iar mama și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintre PNL și PSD. Cred, de altfel, că într-o asemenea situație singurul lucru pe care l-ar mai putea face cele două partide ar fi tocmai recunoașterea în fapt a unei asemenea alianțe, căci negarea ei ar părea o gogoașă aruncată electoratului. Iar minciuna ar putea să-i îndepărteze până și pe cei care nici n-ar dezaproba prea mult o asemenea alianță. Una peste alta, singura concluzie este că Mircea Geoană și sfătuitorii lui se joacă, asiduu, cu bumerangul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
că nu ești tocmai bine. Altfel și eu am avut acele friguri de primăvară atât de obicinuite în țară la noi. N-am răspuns numaidecât pentru că m-a apucat proclamarea regatului pe dinainte și-n asemenea împrejurări noi, negustorii de gogoși și de brașoave, adică noi gazetarii, suntem foarte ocupați. Aș dori din toată inima să vin acasă să vă văd, dac-aș găsi vrun om de încredere care să-mi ție locul, căci negustoria asta, pe lângă că n-aduce nimic
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și Oberdienstleiter Karl Hederich. I-am bătut cu 21-2, 21-1, 21-0. De multe ori istoria merge mână-n mână cu sportul. Kraft avea o tablă de șah. Am aranjat piesele mele pe ea și am început să jucăm. Și acea gogoașă groasă, cu păr țepos, de un oliv-maroniu, pe care mi-o construisem ca o larvă, s-a ros puțin, s-a subțiat îndeajuns pentru a permite să pătrundă în interiorul ei o lumină palidă. Mi-a plăcut jocul, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ceterașul și cânta, iar în jur jucau tăț. Amu, nunta-i într-o seară, ca la comândare (înmormântare). Nunta să făcea lunea, marțea și joia... - Erau oamenii mai bogați atunci? - N-o fo’ mai bogați! Rar dacă se făcea câțiva gogoși, colaci, nu ca amu, cu tot felul de prăjituri. Se-mpodobe găina cu plută cu țigară în gură. Îi legam zgardă, o îmbrăcam în pene frumos. Chemătorii la nuntă strigau: «Șocăriță, țâpă gacii/ Că-ți rupe stegaru cracii!» - Cum era îmbrăcată
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și prin gură de lup. Treceam pielea uscată de lup, cu tot cu gura, de la picioare spre cap și tot murea. Mi-a dat un doctor bătrân niște picături să le pun pe zahăr. «Dacă-i ies pe piele niște pete ca gogoșile, trăiește. Dacă nu-i ies, moare...» Solzi și pix Trec pe la sediul Poliției din Făurei. Nu am noroc. Dl plutonier Zainea este în concediu medical și-l găsesc acasă. Tocmai s-a întors de la Vaslui unde are un proces: a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Delcă ! Ce altceva să fi făcut cu el, la vârsta lui ? Dar îmi plăcea pentru că era mereu informat, despre toți și despre toate, o calitate pe care eu o apreciez ! Numai un exagerat ca Puiu putea să facă o ditamai gogoașă din asta ! îți interzic, spunea, să-i mai povestești despre noi orice ! Mai ales cum ești tu vorbăreață, și el, care toată viața n-a făcut altceva decât să tragă oamenii de limbă și să escrocheze... Prostii de-ale lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
consumate. "Am adunat personalul cantinei și-am spus: ați avut cinstea să serviți pe ministru și pe ceilalți; veți pune din buzunar cîte atît fiecare. Las' că banii vi-i scoateți!... Tu, din micșorarea porțiilor; tu, de la cafele; tu, de la gogoși... Iar asta, continua economistul, nu era decît una din puținele delegații care veneau la întreprinderea aceea." Acum Mihai își amintește de bărbatul acela superb ca înfățișare, șofer la abatorul de curci, care spera salvarea în scris. Dar n-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]