1,514 matches
-
libere, numai din emisiunile postului de radio Europa Liberă. Marile cotidiane titrau: Dosarul Paraschiv, Cazul Paraschiv, Tragedia unui Walesa român, Coborîrea în infernurile lui Paraschiv. Alături de el se situau marile conștiințe românești, de la Doina Cornea la Monica Lovinescu, de la Paul Goma la Eugen Ionescu" (L.H.L.). Vasile Paraschiv, în semn de protest față de abuzurile și nedreptățile regimului, se retrage din noiembrie 1968 din partid. Drept urmare, va fi internat la Spitalul de Psihiatrie din Urlați. "Decretul 25 emis de Consiliul de Stat, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
psihiatrică de urgență a opozanților. Și psihiatria făcea parte din sistem, devenise un auxiliar al poliției politice. Acest decret și efectele lui erau cunoscute la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie "Gheorghe Marinescu" din capitală" (L.H.L.). În 1971, se alătură mișcării Goma. Va intra din nou în moara anchetatorilor: "Dacă la Miliția din București-Drumul Taberei am văzut moartea cu ochii, în mîinile ofițerilor de Securitate și Miliție, la spitalul din Săpoca, județul Buzău, Secția 2, am văzut iadul de pe pămînt". Vasile Paraschiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de drum istoric, utilitatea sa fiind oarecum epuizată și personalitatea-i „incomodă” (vă amintiți, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doamnei Monica Lovinescu, cea care s-a hrănit vreo două sau trei decenii la rând, În emisiunile domniei-sale, adeseori juste, interesante chiar și sub aspect literar, din „viața și suferințele primului disident român”: „Regret că l-am cunoscut pe Paul Goma!”Ă -, iată deci cum soții Ierunca, cu ajutorul lui Marie-France, care nu publicaseră până la revoluția română, toți trei, nici o carte, În Franța, se’nțelege, s-au gândit să facă ordine, cum spuneam, În literele române. Mai mult: să introducă noi principii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și mii de participanți, din lansarea cărții mele un eveniment, nu numai cultural; care, cum o spuneam, s-a răsfrânt și În atacul amplu, brutal, al lui Titus Popovici, membru plin c.c., contra mea, dar și contra lui Paul Goma, Ion Negoițescu și N. Manolescu. „Venirea lui Breban și a ciracilor săi la Iași, striga T. Popovici În aula comitetlui central, a avut un răsunet de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!” Iată, printre altele, ce ecou
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
români să se sprijine pe relații și forțe externe, și-a spus cuvântul și Înainte și după căderea sa dezastruoasă. Faptul că poetul Baconski a rămas singur și izolat, faptul că Breban a rămas aproape singur și extrem de izolat, că Goma nu a găsit ecou În lumea noastră literară, iar Consiliul Uniunii, unde rezidau zeci de scriitori de marcă, l-a exclus din Uniune știindu-se că Pleșiță și securiștii Îl așteaptă la poartă să-l aresteze, toate acestea nu au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ordinii sociale și al tipului de reacție pe care „cetățeanul” trebuie să-l „respecte”, trebuia „hrănită”, nu-i așa, astâmpărată, la rigoare adusă la ordine: să nu se creadă că oricine poate face „orice” În societatea noastră „democratică, nouă”! Paul Goma, care a cam pățit același lucru, În forme mai aspre deoarece a fost mai radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște lași?! Adică cum, nouă ne-ar frică de... de, cum să-i spunem, de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale, „pe undeva” tipii ăștia ar vrea mai mult decât li se dă, veșnica problemă - orgoliul nesătul! Goma greșește când atribuie toate acestea și altele, la fel de pitorești, numai unui sistem politic, unei anumite țări, unor anumiți cetățeni. Vorba lui că „Românii sunt asupriți de ei Înșiși” ar putea fi mai bine generalizată În forma „oamenii sunt asupriți de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face decât să coloreze, să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
limba română, Drumul la zid. Șocul de care vorbeam - și de care mulți scriitori expatriați s-au temut teribil, dovadă faptul că și-au „amânat” nepermis revenirea În țară, chiar și În tranzit, vezi cazurile unui L. Raicu sau P. Goma! - a Însemnat, În cazul meu, schimbarea la față, mai mult sau mai puțin vizibilă, conștientă sau nu, a unor colegi, prieteni apropiați, chiar intimi, din mai multe generații literare. O remarcasem și În unele convorbiri telefonice În acel interval, Între
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt, Începutul dictaturii sale discreționare care a dus țara românească la o ruină indescriptibilă, izolând-o Încă o dată de Apusul democratic! -, să fie „exclus” din aparatul „lor”, al partidului. De altfel, spre deosebire de declarațiile și protestele pe care le-a publicat Goma, după mine, În presa occidentală, textele mele nici nu erau total radicale: nu condamnam comunismul și nici pe conducătorii lui din acea vreme, știam că acest regim, opus tradițiilor naționale și culturale românești, instalat de un imperiu străin, nu va
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existat o ediție clandestină, fenomenul samizdat (prezent În celelalte țări comuniste, Începând cu Uniunea Sovietică). Toți scriitorii și-au publicat cărțile În editurile statului comunist. O literatură anticomunistă nu a existat decât printre scriitorii emigrați. Când În 1977 romancierul Paul Goma a luat poziție Împotriva lui Ceaușescu, s-a trezit singur; a fost arestat, apoi expulzat. Una peste alta, epoca a produs o literatură interesantă, dar românii nu au un Soljenițân sau un Havel. O disidență s-a Înfiripat În anii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prietenul meu Nichita Stănescu în postul de redactor-șef adjunct, post pe care l-a păstrat până la moarte. Pe de altă parte, nu a insistat prea tare să-i dau afară „pe cei doi scriitori incomozi”, Leonid Dimov și Paul Goma. Care au rămas în redacție chiar și după ce eu am plecat - iar Goma, când se plânge că nu-i publicam textele, uită să amintească acest fapt! Și, într-adevăr, erau presiuni mari să fie dați afară cei doi, presiuni insistente
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
l-a păstrat până la moarte. Pe de altă parte, nu a insistat prea tare să-i dau afară „pe cei doi scriitori incomozi”, Leonid Dimov și Paul Goma. Care au rămas în redacție chiar și după ce eu am plecat - iar Goma, când se plânge că nu-i publicam textele, uită să amintească acest fapt! Și, într-adevăr, erau presiuni mari să fie dați afară cei doi, presiuni insistente care veneau nu numai de la partid, dar și de la Uniune.Ă Cum își
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu ne ducem la Tita, astfel, in corpore: „tipul” în chestiune lucra într-adevăr la americani și a fost deținut politic, iar ambele aceste date puse alături reclamă cel puțin „prudență”! (E drept, „colegi” de detențiune politică cu Ivasiuc, un Goma sau Paleologu, cărau în acel timp navete la fabrica de marmeladă!Ă Ușor exaltat cum eram, nu am ținut cont de acest „sfat”, dar ne-am hotărât, ca o minimă măsură de „protecție”, să nu abordăm în nici un fel, „acolo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a făcut temniță grea, două cel puțin au fost motivele pentru care, până la moartea sa tragică survenită în noaptea cutremurului din 4 martie ’77, persoana sa era pusă de unii, mai ales de foști tovarăși de detențiune, sub semnul întrebării (Goma, la adresa lui, necruțând nici unul dintre epitetele injurioase ce-i stau la îndemână!Ă: faptul că, imediat după eliberare, în timp ce alți foști deținuți nu erau primiți în „câmpul muncii” sau erau obligați să accepte sarcinile cele mai grosolane, Ivasiuc a fost angajat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o ciudată promptitudine, își „confecționase” o viziune estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist. Dar dacă unii dintre foștii deținuți îl respingeau - totuși, el mi l-a prezentat pe Goma, la restaurantul U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe drept cuvânt, observau tot mai critic, mai tranșant, abuzurile grave ale regimului, Sașa Ivasiuc a găsit amici printre acei „evrei marxizanți” care încă, în ciuda unor dovezi tot mai eclatante, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făcând pur și simplu elogiul artistului, al scriitorului, care, spunea el, „doar el dă adevărata măsură a unei epoci și a instituțiilor ei!” (Cu Tăbăcaru aveam să mă mai întâlnesc în câteva rânduri, în decursul anilor, în oraș, în „perioada Goma” mai ales, și individul nu s-a sfiit în câteva rânduri să mă amenințe cu represalii, cu bătaia, și o dată chiar „cu pușcăria”. - Când a mai fost arestat un mare scriitor, l-am întrebat atunci, privindu-l în ochi, parcă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceea lungă, ce s-a continuat până dimineață, spre zori, „cei doi”, Bernard și Ivasiuc, s-au „ciondănit” serios. De altfel, de la primele „aperitive”, Bernard i-a pus lui Ivasiuc banda cu o emisiune ce se dăduse pe post, unde Goma l-a făcut pe fostul său coleg de celulă și amic în toate felurile: mincinos, versatil, securist, porc etc., folosind bogatul său repertoriu de invective, de care, de altfel, au scăpat foarte puțini dintre colegii săi, epitete care i-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la moartea dramatică a scriitorului a publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
călătoriile mele de care au făcut atâta caz unii „bătrâni” ai emigrației culturale, bolnavi, dar și cultivând virusul suspiciunii, deranjați se pare în habitudinile și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul „curajos” și, cum o declara Eugen Ionescu, „cel mai mare romancier român”, iar noi, ceilalți, un Preda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume Breban, care e „suspect” deoarece se încăpățânează să se întoarcă uneori în țară - de ce nu e arestat?! - și care, după „spusele lui Goma”, a „reușit să facă în așa fel încât mișcarea lui să fie un eșec!”, sau chiar și a lui Goma însuși, aș fi putut să cred, măcar un ceas, că, într-adevăr, „brațul lui Ceaușescu” și al securității sale e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e „suspect” deoarece se încăpățânează să se întoarcă uneori în țară - de ce nu e arestat?! - și care, după „spusele lui Goma”, a „reușit să facă în așa fel încât mișcarea lui să fie un eșec!”, sau chiar și a lui Goma însuși, aș fi putut să cred, măcar un ceas, că, într-adevăr, „brațul lui Ceaușescu” și al securității sale e mai lung decât se crede! Oricum, ciudată „coincidență” il faut l’avouer. Sigur, la Europa liberă, L’Annonciation a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
liberă, L’Annonciation a fost „demontat” și „respins” doar estetic, în timp ce în țară, cu câțiva ani înainte, Titus Popovici, într-un lung discurs publicat in extenso în Scânteia și în multe ziare și reviste din țară, făcea din „Breban și Goma” vârful de atac al „anti-ceaușismului”, pledând pentru o mai severă „supraveghere” și ripostă la „cei ce nu ascultă de indicațiile prețioase ale partidului”, regretând apariția romanului și criticându-i, indirect, pe Manolescu, care avusese curajul singurei cronici entuziaste, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]