2,459 matches
-
mai mare atunci când ne vede. Începând cu orele 22,00, împreună cu familia mergem la Sfânta Biserică: aici, într-o liniște deplină, așteptăm pe părintele, care după un Te Deum, de sănătate și bucurie peste an, este urat de unul dintre gospodari. Nenea Băhnăreanu, consilier la biserică, este foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Crăciunului, până să vină moșul, noi mergem să colindăm pe la casele cunoscuților. Cum suntem fete, nu trebuie să ne prindă noaptea, pentru că băieții mai mari ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face de multe ori să greșim, să mai stricăm câte un glob, sau să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea să cânte la flaut și să bată tobele. Asher era scund și agil, un adevărat gospodar, moștenise priceperea tatălui său la animale. Următoarea sarcină a Leei a adus de asemenea gemeni - Naftali și Issachar. Spre deosebire de ai Zilpei, acești gemeni erau aproape identici, nici mama lor nu-i putea deosebi întotdeauna. Doar Bilha, care vedea fiecare frunzuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai ajungeau, își îmbrăcase rochia cea mai bună, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chiar, ca în bancul acela cu țiganul care lucra la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locuit, mai cu seamă, de oameni așezați, cu multă agoniseală. Sătenii erau, În cea mai mare parte, coloniști și proveneau din Vechiul Regat și din Macedonia Latină. Tatăl meu, neștiutor de carte, ca orice aromân din generația sa, Însă considerat gospodar fruntaș, Îndeplinea, În anul 1940, funcția de delegat sătesc, un fel de ajutor al celui ce fusese Învestit În funcția de primar În comuna Hasi-Kioseler, de care ținea și cătunul meu natal. În primăvara lui 1940, abia pornisem În al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
drum bun! Pa! Rămâi cu bine, și, pomănăgește-ne cu credință. Pa! Stârvul Ferma zootehnică din Lohan era vestită, printre celelalte de prin Împrejurimi. Mergea vorba că, În cea mai mare măsură, aceasta se datorează conducătorului ei - Victor Brebenel, unul dintre gospodarii de frunte ai satului. Ferma dispunea de oi, vaci pentru lapte, porci. Numărul vacilor trecea de trei sute, al oilor - de cinci sute și al porcilor - de cincizeci. Mai avea, această fermă, și câteva zeci de păsări, asta, pentru a nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-i spargă, cu ea, pe toți cei de dinaintea sa, reluă, de data asta, ceva mai nuanțat și mai concret: să trecem, deci, după cum, bine văd că, În unanimitate, ați și aprobat. Da, Îndrăzni să-și mângâie glasul, Ion Zăpodeanu, gospodarul grupei, pus În această funcție de către filiala de vânătoare, căreia Îi aparținea grupa, și plătit, tot de către ea, evident, din contribuția tuturor membrilor vânători din grupa În discuție. Tu, bă, ce te bagi?, Îl apostrofă Îngâmfatul bărbos, carencepuse dialogul, bănuit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că nu se poate să lipsim de-acolo! Sub nici o formă, nu se poate să lipsim. Da’deacuma, dacă tot ați venit ... hai; câți sunteți? Opt. Patru și patru. Soț și soție. Asta nu mă interesează, ciripi, de alături, soția gospodarului, o hamțușcă, frumoasă, ca ruptă din basm, nu altceva. Bine, afirmă, tot ea, hai, veniți, să vă arăt unde o să dormiți. Da’repede, că, uite, noaptea cade, ca o nălucă, peste noi. Și ne Întârziem la cumătrie. Hai. Gazdele se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
miroase, o mută, fuga-marș, la gură. Și o dă peste cap. A, stai așa, mai pune una, să-i dau și ăstuia, al meu, una, că, vai, oameni buni, tare-i bună, și gustoasă, izvorâtura, din șipul vostru! Băiatul toarnă. Gospodarul o dă peste cap. I-o Întinde iar. Mai pune una! Îi mai pune. I-o Întinde din nou. Încă una? Da. Încă una! Îi toarnă. I-o trece neveste-si. Aia o primește. Și o dă peste cap. Bă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iar, mai apoi, să-și țină următoarele prăznuiri, stabilite prin ordinea bisericească. Totul, să fie aproape, la Îndemâna tuturor nevoiașilor, mai cu seamă. La drept vorbind, așa și ar fi, să fie, gospodărește. Păi, românii, nu sunt un popor de neîntrecuți gospodari și de ingenioși pământeni? Ba da. Vrednicii descendenți ai boierului Cristea Trei Nasuri, au găsit, și o denumire de firmă, numai potrivită, pe care s-o pună, afacerii lor: CLONDIRUL CIMITIRULUI. Cam vulgar, vor comenta, unii; cam nepotrivit, vor adăuga
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de educația tinerilor. Ei încearcă să păstreze intacte aceste obiceiuri care caracterizează satul, să le reînvie ca nu cumva acestea să se piardă de-a lungul anilor. Satul Muntenii de Sus este un sat în apropierea Vasluiului, cu oameni liniștiți, gospodari și cu o deschidere la nou datorită contactului cu orașul. Pentru a afla detaliat tradiția de Paște, am discutat cu unul din bătrânii satului el încercând să își reproducă în memorie una din sărbătorile de Paște la care a luat
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai al tinerilor. În acest fel petreceau locuitorii satului
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
lucruri atât de însemnate, cu un deget arătător așa de plin de funingine. Și chiar din acea dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când devenea cazul de a-și ajuta aproapele. Erau degete arătătoare de toată mîna: curate și însîngerate, sparte de negi sau de bătături și netede, subțiratice sau butucănoase. Păi, da, dar puteai să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura pe care erau pe cale de a o căpăta faptele. Băștinași. Îi durea în pălărie. Până și câinele al cărui sânge fusese cerut să fie făcut să țâșnească prin ochi, schelălăia lingușitor și dădea jalnic din ciotul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cum s-ar zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine niște amărâți de creițari, eu îi fac pe ei... A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numele de rușine. Lumea începuse să vorbească. Îl știau pe Nicolae, de-abia se făcuse de armată, trebuia să-l ia statul, să-l îmbrace și pe urmă se mai putea sta de vorbă. Venise și mama lui, rugîndu-se de gospodar să-i fie milă de zilele sale tinere, că o iubește și că dacă Lina se duce după venetic, el face una mare. Socrul nu se lăsa. Vorbise cu cârciumarul, nu putea să-și ia cuvântul înapoi. Când se culca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună că peste toate el se afla stăptn, și cu a lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
xe "Borilă"Borilă și Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi subliniază „pericolul” comunității, ce „este o formă de izolare completă”, iar Dej, deși recunoaște că este dificil de desființat comunitățile, păstrează această opțiune: „Noi ne propunem ca Sfaturile Populare să devină adevărații gospodari ai populației evreiești...” 1. Această violență verbală Împotriva comunității trebuie văzută În contextul clasic al adversității dintre Puterea totalitară și societatea civilă, oricât de fragilă era aceasta din urmă. Din rațiuni de ordin tactic, Partidul Comunist nu a trecut la
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]